Industria IT, importantă pentru România, are nevoie să treacă la nivelul superior: de la export de muncă la crearea de valoare, de proprietate intelectuală. O spune Mihai Matei, președinte al patronatului industriei IT autohtone. Una dintre problemele industriei o reprezintă accesul greoi la finanțare.
”Piața, mă uit în principal la piața publică pentru că cred că în principal sectorul public poate să fie un factor de creștere pentru IT. Ce poate produce o schimbare majoră este să reformăm Legea achizițiilor publice. Modul în care se achiziționează software în România e coșmar. Trebuie să schimbăm această lege astfel încât sectorul public să poată face achiziții mai agil, mai dinamic, să se poată adapta pe parcurs. Dacă facem chestia asta, pentru IT sectorul public va deveni o piață. Sectorul public este acum o piață pentru puțini jucători”, a afirmat Mihai Matei la Conferința CDG ”(Re)deșteptarea României: Un plan de țară, acum!”.
Cele mai importante declarații:
- Eu simt planurile de țară la firul ierbii, ca antreprenor. Le-am făcut de atâtea ori…. Sunt antreprenor IT, președinte al patronatului industriei software și vicepreședinte al Concordia. Vă prezint o radiografie a industriei. AINS reprezintă în acest moment cam 70% din cifra de afaceri a României în software, avem membri cam 180 de companii. Trei date importante din studiile noastre:
- Industria IT contribuie la creșterea economică a României cu aproximativ o treime, deci este unul dintre pilonii importanți din dezvoltare, reprezentăm cam 10% din exporturile totale ale României și cam 25% din exporturile de servicii. Asta e imaginea industriei din studiile noastre. Industria asta are potențial și a livrat, a transformat potențialul în energie cinetică
- În același timp, studiile ne mai arată că in industria asta încă nu e bazată pe inovare, ci este o industrie care exportă în principal muncă. Asta face industria acum- nu e rău și cumva este normal. Dar miza strategică a României este să facem tranziția către industrie IT bazată pe inovare.
- Aici merită să ne uităm, de ce nu, la modelul chinezesc, turcesc, la diferite țări care au făcut această tranziție.
- Pe mine mă ia cu teamă când aud de brand de țară pentru că văd că cel puțin în industria IT e ușor de rezolvat: putem să facem o frunză d-asta românească, o împachetăm într-un NFT- să aibă și aer digital – și am rezolvat problema. S-a mai făcut, știm să o facem, cu efecte zero. Bănuiesc că chestiunea de fond este cum facem ca în industria IT să construim echivalentul fabricilor de mașini, de semiconductoare. Cum construim asset-uri localizate pe teritoriul României care să producă creștere economică. Asta cred că e miza.
- În IT răspunsul este foarte simplu: proprietate intelectuală, IP. Ca să facem trecerea de la industrie care exportă muncă la industrie care exportă valoare, că asta ne dorim, trebuie să construim IP în România, iar noi nu facem asta. Pentru toată lumea: asta înseamnă produse software, aplicații construite aici care să producă valoare aici.
- Degeaba avem zeci, sute de mii de angajați în industria de IT dacă noi exportăm muncă. E normal în acest stadiu de dezvoltare, suntem o economie liberă tânără, să fim aici, dar trebuie să mai facem un pas, tranziția către inovare.
- În momentul acesta, în stadiul actual, România ia praful de pe tobă din industria IT. Degeaba atâția angajați, ei produc valoare în altă parte. Trebuie să ne punem problema cum începem să luăm și noi crema.
- Aș sintetiza așa: un business are nevoie de 3 lucruri pentru a prospera – capital, oameni, acces la resurse. Orice business mai are nevoie de un factor important pentru a prospera – piața. Industria IT are o particularitate: nu are nevoie de resurse. Este una dintre puținele industrii unde mix-ul de capital și de oameni în amestec potrivit poate produce minuni și marje de profit mult mai mari decât în orice altă industrie.
- Despre capital. Starea de fapt în acest moment este că noi nu avem suficient capital astfel încât să câștigăm o cursă regională sau globală. Nu avem cum să ne batem, financiar, să construim aici un Microsoft sau un Google. Nu avem capital. Trebuie deci să găsim asimetrii, să găsim nișe – în industria IT – unde putem intra inteligent. În piețe insuficient consolidate sau mature.
- Aici putem intra, dar pentru asta ar trebui să renunțăm la banii ăștia de tip elicopter- Start-up Nation și altele care aruncă bani care nu produc rezultate. Un exemplu personal. Am o investiție de câteva sute de mii de euro într-un start-up de tehnologie care cred că are potențial global. În 5 ani, dacă ne mișcăm cum trebuie, putem fi un jucător relevant la nivel global. Căutăm finanțare. Singura sursă de finanțare pentru un start-up, care produce acel IP, este capitalul privat, care este foarte mic. În condițiile astea, orice start-up e gâtuit, e într-o cursă de supraviețuire. E normal ca într-un start-up să fii într-un joc din acesta, dar, față de celelalte state, suntem mult în urmă.
- Ce trebuie schimbat: în primul rând perspectiva sectorului public și a finanțatorilor din sectorul public vizavi de risc. Toate fondurile europene au între criterii de eligibilitate profitul celui care depune cerere de finanțare. Asta este incompatibil cu noțiunea de start-up. Un start-up va produce bani la un moment dat, dacă nu moare. Așa funcționează industria asta. Idee concretă: să ne uităm la fondurile europene și să le restructurăm, să le reformulăm astfel încât start-up-urile din tehnologie să poată accesa finanțări.
- Piața, mă uit în principal la piața publică pentru că cred că în principal sectorul public poate să fie un factor de creștere pentru IT. În sectorul public avem o abordare monolitică, sunt proiecte uriașe. Deși avem o istorie de eșecuri noi le continuăm. Nu avem nicio legătură cu ce se întâmplă în business, adică să ne dezvoltăm agil.
- Alt exemplu personal: am dezvoltat 2 platforme globale, una prin care s-au distribuit vaccinurile anti-covid la nivel global, alta prin care s-a monitorizat la nivel global situația Covid. Am mai dezvoltat, pentru un alt guvern, o soluție prin care s-au acordat 300 de miliarde, deci bugetul României într-un an de zile, sub formă de ajutoare de stat. În România nu cred că m-ar băga nimeni în seamă de la Ministerul de finanțe să discutăm cum arată sistemele astea. Sau, de la Ministerul Sănătății, nici nu se pune problema…
- În România am un proiect la sistemul penitenciar, facem sistemul de evidență. Un sistem foarte complex care a fost bugetat, cred, acum 10 ani. Au avut cerințe realizate acum vreo cinci, o să îl terminăm peste vre-un an și deja va fi învechit din punctul de vedere al nevoii sistemului respectiv. Așa funcționează achizițiile.
- O poveste amuzantă din proiectul ăsta: pe parcursul proiectului, colegii mei au constatat, împreună cu beneficiarul, că dezvoltă o funcționalitate de care beneficiarul nu are nevoie. Toată lumea știe că nu e nevoie, dar sunt alocate câteva mii, zeci de mii de euro pe funcționalitatea respectivă. Toată lumea de la masă știa că nu e nevoie de ea, cu toate astea am ales să mergem înainte pentru că așa scria în contract, nu puteam adapta contractul. Așa funcționează achizițiile publice în România, e un coșmar. Modul în care se achiziționează software în România e coșmar.
- O altă măsură care cred că poate produce o schimbare majoră este să reformăm Legea achizițiilor publice. Are legătură cu ce spunea dl. David, cu încrederea socială. Trebuie să schimbăm această lege astfel încât sectorul public să poată face achiziții mai agil, mai dinamic, să se poată adapta pe parcurs. Dacă facem chestia asta, pentru IT sectorul public va deveni o piață. Sectorul public este acum o piață pentru puțini jucători.
- Punctul legat de oameni. În final se rezumă la educație, iar aici cred că avem două probleme. Una cantitativă, avem undeva la 20-25% din populația cu vârstă de liceu nu este la liceu. Motivul e extrem de simplu: sărăcie. Aici pierdem potențial. Dacă pe oamenii aceștia îi aducem în câmpul muncii, peste 10-15 ani vom vedea rezultate economice. Dar nimeni din sectorul public nu își asumă să facă asta. Nici măcar în PNRR…
- O măsură studiată și implementată în multe țări este masa caldă. Aduci copii ăia îi aduci la școală dacă le oferi o masă caldă. În PNRR ar fi trebuit, cred că a trecut timpul, ca o parte din bani să se ducă pe a construi infrastructura școlară pentru masă caldă. Am fi convertit o bună parte din cei 20% și i-am fi văzut ca rezultat în economie peste 10-15 ani.
- A doua problemă e calitativă. Un exemplu legat de digitalizare. Eu am copiii în sistemul public de învățământ, cred că la cea mai bună școală publică din București. Fata mea, care e clasa a 8-a, avea oră de TIC. Tema lor: să copieze din manual un tabel cu tastele și ce face fiecare tastă. Asta este lecția de TIC în cea mai bună școală din București. Până nu reformăm modul în care ne educăm copiii, asta e de importanță strategică pentru România.
- Noi ne educăm copiii ca pe niște roboți și sistemul de educație e extrem de performant. Pentru secolul XVIII. Noi educăm roboți care vor pierde bătălia în prima secundă când văd tehnologiile noi.
Partenerii evenimentului:
