Analiză

Precizări și observații importante pe deficitul bugetar

Recentul comunicat al Eurostat referitor la soldul execuţiei bugetare pe primul trimestru din 2019 (-4,5% din PIB zice organismul de statistică al Uniunii, -0,5% din… Mai mult

05.08.2019

Evenimentul

Primăria Capitalei înființează un Birou special pentru diaspora și pentru familiile rămase în țară

În cadrul PMB se va înfiinţa un birou special pentru românii care muncesc în străinătate, astfel încât aceștia să-și rezolve rapid problemele administrative atunci când… Mai mult

31.07.2019

Chestiunea

Aproape trei cincimi dintre români nu îşi permit o vacanţă de o săptămână

Aproape trei cincimi dintre români nu-şi permit o vacanţă de o săptămână în afara casei, potrivit datelor publicate de Eurostat. Cu un procentaj de 58,9%,… Mai mult

31.07.2019

La obiect

Semnal de alarmă la statistica înmatriculărilor auto: primii din UE la autoturisme, ultimii la camioane și utilitare

Puse cap la cap, ultimele statistici ale industriei auto relevă un trend îngrijorător în ceea ce privește înmatriculările de autovehicule: în România se investește în… Mai mult

30.07.2019

Cronicile

Valentin Lazea / „Acțiunea umană” de Ludwig von Mises – o lectură personală

de Valentin Lazea , 22.11.2018

Rândurile de mai jos sunt prilejuite de apariția, în colecția biblioteca BNR (serie nouă) a impunătorului volum Acţiunea umană” de Ludwig von Mises, o carte pe care puţini non-economiști se vor încumeta să o citească.
Întâi, datorită lungimii sale deosebite (peste 900 de pagini), greu de digerat în epoca facebook-ului şi a gratificației instantanee.
În al doilea rând, datorită stilului greoi şi extrem de analitic, ceea ce în mod popular se numește „a despica firul în patru
.
Totuși, este o carte  fundamentală, iar din noianul de idei am să rezum câteva care mi-au atras atenția, lectura neputând fi altfel decât personală.

***

  1. Cartea aceasta, apărută în 1949, este fundamentală pentru:

a) economiști, deoarece, aşa cum indică subtitlul “un tratat de economie”, trece prin toate subiectele economice şi prin toate doctrinele;

b) cei care au trăit o bună parte din viaţă sub ambele sisteme (economie planificată şi economie de piaţă), fiind așadar în măsură să verifice veridicitatea afirmațiilor lui von Mises.

  1. von Mises pune în centul valorilor economice conceptul de libertate:libertatea consumatorului de a alege (şi de a-şi schimba preferințele); libertatea producătorului de a anticipa – corect sau greșit – unde să-şi investească resursele; libertatea votantului de a alege partidul care îi reprezintă interesele; nu în ultimul rând, libertatea de gândire şi de opinie.

Libertatea este cel mai bine personificată în sfera economică de economia de piaţă, iar în sfera politică de democrație. Aici, în sfera libertății, nu este loc nici pentru planificatori omniscienți, nici pentru dictatori, care să-şi impună voința tuturor celorlalți oameni (aşa cum se întâmplă în comunism, fascism, corporatism etc.).

Digresiune: s-ar zice că toţi oamenii ar trebui să îmbrățișeze fără ezitare noțiunea de libertate, deoarece în practică, foarte mulţi au beneficiat de roadele economiei de piaţă şi ale democrației. Numai că, din păcate, lucrurile nu stau aşa. Mulţi preferă securitatea (opusă libertății întrucât respinge riscul, inerent activității omului liber).

Alţii preferă eficienţa (şi, într-adevăr, sistemele totalitare, unde deciziile se iau într-o secundă de un singur individ, pot fi mai eficiente, pe termen scurt, decât democrațiile, unde se pierde enorm de mult timp cu convingerea preopinenților). O a treia categorie preferă egalitatea (care nu poate fi menținută permanent de către oamenii liberi, aceștia diferențiind-se ca urmare a acțiunilor lor).

În fine, sunt alţii care preferă comoditatea, confortul personal (este întotdeauna mai uşor să ţi se spună ce trebuie să faci, decât să gândești cu propria minte). Aşadar, în practică, libertatea este puțin sau deloc valorizată de indivizi şi tentația (re)căderii în totalitarism este mereu prezentă.

Este rolul economiștilor, ca, pe baza unor scrieri precum cea a lui von Mises, să ţină aprinsă flacăra ideii de libertate, care în definitiv a scos din mizerie milioane de oameni în ultimii 70 de ani, cu sau fără știința acestora. Faţă de anul 1949, când a fost scrisă cartea, viaţa a validat întru totul tezele lui von Mises privind supremația economiei de piaţă asupra celei planificate şi supremația democrației asupra autoritarismului şi dictaturii. Numai că oamenii au nevoie ca aceste lucruri să li se reamintească permanent.

  1. Economia de piaţă se bazează pe câștigurile de productivitate pe care le generează:

a) specializarea la nivelul indivizilor, deoarece nici chiar cel mai talentat individ în a face de toate nu poate fi mai productiv decât un individ netalentat, dar specializat în ceea ce face;

b) avantajul comparativ pe care îl generează diviziunea muncii la nivel internațional, întrucât chiar dacă o națiune este mai slabă în producerea tuturor bunurilor, ea tot merită să se specializeze în producerea bunului la care este mai puțin slabă.

  1. Plecând de la nişte truisme: omul preferă să fie bogat, decât sărac; sănătos decât bolnav; fericit, decât nefericit, von Mises arată că economia de piaţă şi democrația sunt cel mai în măsură să răspundă acestor nevoi umane.
    (Doar că – spunem noi – omul trebuie să valorizeze corespunzător libertatea şi să pună pe planul secund năzuințele sale de securitate, eficiență, egalitate sau comoditate, ceea ce nu este uşor de făcut).

Totuși, autorul nu întreține iluzii în legătură cu discernământul omului de rând, care de cele mai multe ori lasă de dorit: „….felul în care se comportă individul în calitate de votant vine în contradicție cu comportamentul lui pe piaţa liberă. De aceea, spre exemplu, el poate vota pentru măsuri care vor conduce la creșterea prețului unei mărfi sau al tuturor mărfurilor, deşi în calitate de cumpărător îşi dorește ca prețurile să scadă. Aceste conflicte au ca origine ignoranța şi eroarea”.

  1. von Mises remarcă faptul că unul şi același obiect sau serviciu este valorizat diferit de diferiți indivizi sau chiar de același individ la momente diferite de timp, în funcție de utilitatea pe care i-o atribuie.
    De aici, critica necruțătoare a teoriei marxiste, care credea că se poate atribui fiecărui bun o valoare obiectivă (eventual exprimată în ore-muncă).

Întrucât nu există o asemenea valoare obiectivă (cu alte cuvinte, „valoarea este ce crede cumpărătorul”), rezultă imposibilitatea planificării centralizate, chiar dacă ar dispune de cele mai satisfăcute mijloace de calcul.

  1. Totuși, ducând această linie de raționament (corectă), până la ultimele sale consecințe, von Mises exagerează, ajungând să nege orice posibilitate de prezicere a viitorului cu ajutorul statisticii şi a econometriei (fie ea şi probabilistă, nu deterministă).

În opinia lui, fiind o reflectare a preferințelor anumitor indivizi la un anumit moment dat, statistica nu ne poate spune nimic despre viitor. În concepția sa, statistica nu este decât o ramură a economiei istorice.

  1. La fel de virulentă precum critica adusă marxismului este şi critica adusă keynesismului şi politicilor de stimulare a cererii, cu mijloace fiscale sau monetare.
    Von Mises arată – corect – că dacă se dorește creșterea permanentă a economiei, trebuie stimulată oferta şi nicidecum cererea. O cerere în exces, stimulată fiscal sau monetar, va duce întotdeauna la o alocare suboptimală a capitalului, în domenii în care, în mod normal, nu ar fi fost investit. Astfel, sunt risipite inutil niște resurse limitate.
  2. Nici politicile actuale de stimulare cantitativă (QE – quantitative easing) nu ar fi scăpat criticilor şi ironiei sale. von Mises arată că atunci când creşte preferința consumului în prezent faţă de consumul în viitor (aşa cum îl stimulează marile bănci centrale), înseamnă că rata discountului dintre prezent şi viitor crește. Cu alte cuvinte, ar fin necesară o rată a dobânzii mult mai mare în viitor pentru a compensa preferința pentru consum în prezent. Or, marile bănci centrale nu lasă rata dobânzii din viitor să crească, anihilând astfel un mecanism care are de a face cu psihologia umană, discountul între prezent şi viitor, adică valoarea mai mare atașată prezentului.
  3. Sunt domenii în care tezele lui von Mises devin discutabile. De exemplu, pledoaria sa pentru free banking, adică orice bancă comercială să aibă dreptul să emită propria monedă.

Digresiune: Ne putem întreba cine ar garanta valoarea respectivelor monede, în condițiile în care – de bine, de rău – în spatele monedei naționale stă o bancă centrală, iar în spatele acesteia, guvernul cu capacitatea sa nelimitată de a împrumuta şi de a taxa în viitor. Acestea – şi numai acestea – garantează valoarea monedei naționale.

Von Mises pare a miza pe buna credință şi pe onorabilitatea băncilor comerciale potențial emitente de monedă. Această credință naivă poate fi explicată prin educația sa într-o altă epocă (avea 33 de ani la izbucnirea primului Război Mondial), când noțiunile de onoare, cuvânt dat, prestigiu, încă mai semnificau ceva.

  1. Din rădăcina învățăturilor lui von Mises şi a altor gânditori liberali a izvorât o ordine economică şi politică care, în ultimii 70 de ani, a satisfăcut cele mai multe năzuințe umane, pentru tot mai mulți cetățeni ai planetei.

Numai că din această rădăcină a libertății au crescut (nu numai în sens metaforic, ci şi semantic), două tulpini distincte: o tulpină liberală, cu fructe bune şi o tulpină libertariană, cu fructe otrăvite. Diferența dintre ele este că, în vreme ce liberalismul însoțește libertatea cu o anumită doză de responsabilitate, libertarianismul nu face acest lucru. Şi poate că multe din scăderile capitalismului în ultimii 30 de ani se datorează acestei abandonări a responsabilității.

Iată marea dilemă:

de ce doză de responsabilitate este nevoie pentru a însoți liberalismul, fără a-i înăbuși valențele?

***
Valentin Lazea e economistul-șef al Băncii Naționale a României

Mergeți în homepage ›

Publicat la data de 22.11.2018

Lăsați un comentariu


Europa

Camerele de luat vederi cu recunoaștere facială din orașe îi scandalizează pe britanici: o fac până și companiile private

Vladimir Ionescu

O investigație a organizației neguvernamentale Big Brother Watch a dezvăluit amploarea „epidemică” a practicării recunoașterii faciale cu ajutorul camerelor de luat vederi din locutrile publice… Mai mult

Stiri

Gaze din Caspica pentru UE: Gazoductul TAP este gata în proporție de 90%, BRUA întârzie

Adrian N Ionescu

Proiectul Trans Adriatic Pipeline (TAP) era finalizat în proporție de 88,8%, la sfârșitul lunii iulie, apropiindu-se data la care Uniunea Europeană va beneficia de o… Mai mult

Stiri

Masacru la Spitalul de Psihiatrie din Săpoca: 4 morți și 13 răniți după criza etilică a unui pacient

Vladimir Ionescu

Patru pacienți de la Spitalul de psihiatrie Săpoca au fost uciși și alți 13 au fost răniți în urma unui atac produs de un alt… Mai mult

Europa

Transgaz – BRUA: Un an întârziere la finalizarea sectorului românesc al gazoductului pan-european: decembrie 2020

Razvan Diaconu

Conducta de gaze BRUA (Bulgaria-România-Ungaria-Austria) nu va fi gata în luna decembrie 2019, aşa cum era planificat până acum, ci abia în decembrie 2020, potrivit… Mai mult

Stiri

Interesele SUA pentru Groenlanda: Resursele naturale și poziția geostrategică

Iulian Soare

Interesele SUA de a stăpâni Groenlanda sunt consistente și foarte serioase, dincolo de modul tipic pentru Trump de a le afirma pe twitter: Groenlanda este… Mai mult

Stiri

Repoziționarea SUA în Irak și Afganistan: Bombardierele americane – fără statut special de zbor. Acorduiminent cu talibanii

Iulian Soare

Politica Statelor Unite se repoziționează față de Iran și Afganistan. Donald Trump, intenţionează să ajungă la un acord de pace în Afganistan cu talibanii și… Mai mult

Stiri

Deputații României au costat 92 de milioane de lei în primul semestru

Vladimir Ionescu

Cheltuielile cu deputaţii în primele şase luni ale anului au fost de 91.849.485 de lei, cele mai mari fiind în martie, de peste 16 milioane… Mai mult