Săptămâna trecută am putut afla (din Raportul dat publicității) că România a urcat de pe locul 76 pe locul 59 in clasamentul competitivitatii economice întocmit pentru 2014-2015 de Forumul Economic Mondial (WEF), plasându-se peste țări ale Uniunii Europene precum Ungaria, Grecia sau Croația, dar mai jos decât Bulgaria, Cipru, Letonia sau Polonia.
Ce nu am aflat este de ce suntem tocmai acolo și ce anume ne trage în jos.
Dacă intrăm în detalii pe cele 12 criterii de bază utilizate în stabilirea acestui clasament și în subcriteriile care le compun, obținem o radiografie surprinzător de exactă a stării în care se găsește societatea românească. Atât în termeni relativi, față de alte țări, cât și la nivel absolut, prin distanța care de separă de reperul maxim ( performanța maximă a unei țări este notată cu 7 iar cea minimă cu nota 1).
(Citiți și: ”Conferință – Competitivitate: Nu mai păcălim pe nimeni cu cota de 16% / Suntem în urma unor state nu doar din UE, ci și din Balcani / Subsistemul de educație al Economiei / Inegalitatea fiscalității”)
Pentru a nu avea pretenții prea mari, ne vom duce (altminteri cu totul arbitrar) la criteriile unde ne situăm sub un prezumtiv inacceptabil loc 100 pe plan mondial.
Iată cum arată topul nerealizărilor ce ne afectează competitivitatea, cu mențiunea că am regrupat ușor criteriile și subcriteriile din motive de logică elementară :
Observații pe datele din tabel:
1.Cel mai prost stăm la stimulentele acordate prin politica fiscală, atât muncii cât și capitalului, adevărata ”cauză ce stă la baza fundamentului” problemelor economico-sociale ale țării
2.Dezinteresul pentru competență și pentru ameliorarea ei prin pregătire profesională continuă este foarte pronunțat.
3.La nivelul firmelor și instituțiilor conducerea se face defectuos, iar colaborarea pentru atingerea obiectivelor este aproape slabă
4.Relativ palidă este și concurența ce ar trebui să se manifeste teoretic din introducerea relațiilor de piață funcțională. Iar asta cu invocarea unor scuze de bariere sau infrastructură, dar și cu un client puțin preocupat de raportul optim calitate/preț
5.Risipirea banilor publici merge mână în mână cu favoritismele în acordarea lor, de unde nici nu are cum să rezulte decât o eficiență redusă a guvernării
6.Nici corporațiile înregistrate local nu excelează, fiind mai degrabă contaminate de spiritul balcanic decât de a introduce ele un alt mod de lucru
7.Încrederea redusă în politicieni și corupția generalizată se potențează, deloc întâmplător, iar cadrul legal este prea permisiv
8.În fine, dar nu în ultimul rând, perspectiva este sumbră. S-a încetățenit ideea că învățătura, după ce că este în principiu inutilă, chiar poate dăuna tinerei generații.
9.Deși nu figurăm pe locul cel mai de jos în lume la acest capitol, încrederea publică în politicieni apare cu cea mai mică notă din dreptul României.
10.Totuși, cea mai mare notă de coada clasamentului rămâne cea de la ”intensitatea concurenței pe plan local”, ceea ce sugerează că tot dezvoltarea pe calea economiei de piață este soluția.
(Marin Pană)
***
Nota Redacției:
Firma raportoare/colaboratoare a datelor pentru competitivitatea României pentru Forumul Economic Mondial (WEF) este compania SC VBD Alliance Consulting SRL (AICI-LINK) – a ministrului Bugetului de până acum 2 săptămâni, Dl. Liviu Voinea (AICI-LINK).
cursdeguvernare.ro consideră această informație ca relevantă și își manifestă speranța că autoritățile nu vor aprecia publicarea ei ca pe un afront la imaginea României în lume.
2 răspunsuri
Acest „urcus” abrupt de competitivitate economica nationala, in conditiile in care toate datele tehnice, economice, financiare si fiscale nationale s-au inrautatit in ultimii 2 ani, reflecta o clara „minareala” politica…electorala.
Odata cu politizarea institutionala si inexistenta unor institutii independente care sa realizeze evaluarile, din partea „economistilor de stat” era de asteptat imbunatatirea din condei a oricaror indici economici.
Probabil ca si atunci cind Romania va ajunge in incapacitate de plata, indicele de competitivitate va urca undeva la 30, ca al unor tari europene nordice…
Exista doua solutii care trebuie aplicate deodata.
Economia de piata sa fie stimulata prin sistemul de taxare si impozitare iar cea de stat sa fie asezata pe principiul competentei.
Examenele trebuie date pe sistem grila de intrebari ca sa nu poata sa apara subiectivismul sau favoritismul.
Sute de subiecte trebuie pregatite inainte de examene iar la incepere se vor extrage cateva. Cei din sala vor alege unul. Este foarte importanta precizarea modului in care se va face selectia altfel totul va fi o simulare.