Un an de sancțiuni împotriva Rusiei: liderii statelor UE se pregătesc de dezacord

Sancţiunile UE şi SUA împotriva Rusiei se aplică deja de un an şi Occidentul a anunţat prelungirea lor, a celor care expirau în martie 2015. Apar, în schimb, tot mai multe informaţii despre faptul că liderii UE nu cad de acord asupra prelungiri sancţiunilor care expiră în luna iulie.

Un oficial european citat de Reuters vorbeşte despre lipsa de consens între cei 28, lucru deloc surprinzător, având în vedere declaraţiile mai multor reprezentanţi ai statelor Uniunii, care îşi pun întrebări asupra eficienţei acestor măsuri punitive împotriva Moscovei.

Dubla semnificaţie a sancţiunilor, pentru Rusia şi Occident

Succesul sancţiunilor împotriva Rusiei este pus sub semnul întrebării şi se întâmplă asta din cauză că ceea ce intenţionează Occidentul să obţină prin acestea este înţeles în mod diferit la Moscova.

Sancţiunile înseamnă lucruri diferite pentru Occident şi pentru Rusia, spune Clifford G. Gaddy, economist specializat pe Rusia, într-un articol publicat de brookings.edu.

“Opinia în Occident este că sancţiunile au scopul de a pedepsi Rusia pentru încălcarea regulilor ordinii internaţionale şi de a-i corecta comportamentul pentru viitor. Ruşii cred că sacţiunile au ca scop să slăbească rusia şi să îi diminueze capacitatea de a se apăra”, argumentează analistul.

Iar această diferenţă rezultă din modul în care cele două părţi se raportează la modul în care îşi pot asigura securitatea în contextul itnernaţional de astăzi. “Occidentul şi Rusia sunt două lumi diferite când vorbim despre ameninţări la adresa securităţii, a acţiunilor Rusiei în Ucraina şi a ceea ce reprezintă sancţiunile”, mai spune expertul.

Occidentalii cred că securitatea într-o lume interconectată trebuie să aibă la bază cooperarea, dialogul şi încrederea. Poate fi garantată doar dacă toţi respectă regulile de bază ale sistemului.

Rusia respinge ideea de securitate. Crede că singura garanţie a propriei securităţi şi suveranităţi este capacitatea sa de a se apăra. Nicio organizaţie multinaţională sau internaţională nu îi poate garanta asta.

Liderii occidentali explică faptul că sancţiunile sunt pentru a “schimba calculele lui Putin”. O idee care presupune că preşedintele rus este dispus să renunţe la o parte din câştigurile sa până acum, pentru a uşura povara produsă de efectele acutalelor şi viitoarelor sancţiuni. Este o modalitate de a presa rusia pentru a adopta un caracter acceptabil.

În schimb, ruşii se simt forţaţi să facă o alegere: fie acceptă situaţia politică şi militară care ameninţă supraviţuirea naţiunii lor, fie vor suporta consecinţele rpzboiului informaţional care se duce. Iar asta nu este o opţiune pentru Moscova, pentru că, ambele cazuri, reprezintă o înfrângere.

Prin urmare, se pare că UE şi SUA au adoptat o politică ce ar putea să nu funcţioneze aşa cum a fost intenţionată. Rusia s-ar ptuea să nu îşi schimbe comportamentul şi să se supună regulilor internaţionale. Şi nu o va face atâta vreme cât are convingerea că ordinea occidentală o împiedică să îşi asigure securitatea.

Rusia va accţiona la fel ca şi până acum sau chiar mai rău dacă se simţe în nesiguranţă şi mai are capacităţile de a se apăra împotriva ameninţărilor.

Câtă vreme are capacitatea de a riposta, o va face înainte să capituleze, argumentează analistul. Iar Occidentul trebuie să fie pregătit să neutralizeze toate armele Rusiei sau să le supraviaţuiască.

Răspunsul Rusiei

Cele trei runde de sancţiuni contra Rusiei – aplicate unor persoane, entităţi şi, mai apoi, unor sectoare ale economiei – au avut un impact evident asupra Rusiei, dar şi un efect de bumerang asupra UE.

Tocmai acesta este motivul pentru care mai multe state europene pun sub semnul întrebării oportunitatea continuării acestora, mai ales în statele care au puternice legături economice cu Rusia.

Rusia a răspuns sancţiunilor UE cu interdicţiile la importurile de produse carne, peşte, brânzeturi, fructe, legume şi produse lactate , nu numai din statele UE şi din SUA, ci şi din Canada, Australia şi Norvegia. Potrivit Centre For European Policy Studies  – CEPS, exporturile de produse agricole şi alimentare ale UE în Rusia se ridicau, înainte de embargou, la 11,864 de miliarde de euro, reprezentând 10% din totalul exporturilor de acest gen al UE.

Un studiu al Centre For European Policy Studies face o analiză SWOT a politicii de sancţiuni a Occidentului.

• Puncte tari

Ultimul set de sancţiuni împotriva Rusiei este cuprinzător, în comparaţie cu sancţiunile care vizau doar persoane. Mai mult, susţine expertul CEPS, sancţiunile actuale sunt doar cel mai scăzut nivel din faza 3, aşa că există posibilitatea impunerii unor sancţiuni mai dure.

Pentru ţprile din vecinătatea rusiei, Moldova, Georgia, Ucraina, susţinerea pe care o primesc de la UE împotriva Rusiei este convingătoare, intensificarea sancţiunilor, este văzut ca un sprijin convingător. Un nou upgrade al sancţiunilor ar area mai degrabă o puternică valoare politică.

Din punct de vedere economic, sancţiunile au lovit puternic sectorul financiar: ieşirile de capital au fost masive, cotaţiile acţiunilor au scăzut, ionvestitorii au părăsit ţara, iar rubla s-a depreciat puternic, coroborat şi cu scăderea dramatică a preţului petrolului.

Economia Rusiei se apropie de recesiune. Fostul ministru de Finanţe, Alexei Kudrin, spune că sancţiunile vor avea impact în următorul an sau în următorii doi ani, pentru că au redus oportunităţile de investiţii. Dacă ele nu vor fi ridicate şi tensiunile politice se menţin, atunci va fi o scădere de 3-4% a economiei.  Situaţia economiei se apropie de scenariul cel mai pesimist al Băncii Mondiale.

UE are la dispoziţie, pentru următoarele mişcări, două platforme în cadrul cărora poate face presiuni asupra Moscovei, pentru a-şi schimba politica externă: Organizaţia Mondială a Comerţului şi SWIFT (sistemul de transfer interbancar). Ele ar putea fi folosite în jocul de şah cu Rusia, însă activarea celor două organisme ar putea fi foarte problematică pentru UE.

Eliminarea Rusiei din SWIFT ar însemna eliminarea sa din tranzacţiile financiare internaţionale, iar ca urmare economia Rusiei s-ar prăbuşi. Potrivit estimării fostului ministrul de Finanţe rus, Alexei Kudrin, eliminarea Rusiei din SWIFT ar însemna o contracţie a PIB-ului de până la 5% în anul în care acest lucru s-ar întâmpla.

SWIFT este „arma nucleară din arsenalul sancţiunilor”, afirma CNN Global Public Square, citat în studiul CEPS. Este o opţiune discutată de liderii UE şi o propunere a Parlamentului European.

Reprezentanţii SWIFT au dat publicităţii o declaraţie în care afirmau că nu vo lua o decizie unilaterală de interzicere a accesului în sistem a unor instituţii, ca rezultat al presiunilor politice. Însă sediul instituţiei este la Bruxelles şi funcţionează potrivit legii belgiene, ceea ce ar putea determina o decizie, la presiune politice informale.

Însă ar fi o decizie cu efect de bumerang. Fostul guvernator al băncii centrale ruse, Serghei Dubinin, a avertizat că fără posibilitatea accesului la sisemul de tranzacţii itnerbancare, Europa ar fi nevoită să plătească gazul importat cu cash, iar atunci ruşii ar pretinde ruble, nu dolari, lucru inacceptabil pentru SUA.

Expertul CEPS argumentează că scopul sancţiunilor este de a schimba comportamentul de politică externă a Rusiei, nu de a pedepsi. Exact modul de gîndire occidental descris de Clifford G. Gaddy, economistul specializat pe Rusia, în articolul publicat de brookings.edu.

Iar în acest sens, este important că sancţiunile nu vizează cetăţenii obşnuiţi ai Rusiei şi că susţinerea financiară a UE pentru programe în Rusia dedicate ONG-urilor şi cetăţenilor nu a fost sistată. Este vorba despre instrumentele financiare ale politicii de vecinătate a UE, programul Erasmul + şi noul instrument de parteneriat, al cărui scop este promovarea cooperării academice.

• Puncte slabe ale regimului de sancţiuni

Principalul punct slab este lipsa de unitate în cadrul UE şi opiniile divergente privind utilitatea impunerii de sancţiuni Rusiei.

Un altul ar fi atitudinea ţărilor candidate faţă de Rusia, Serbia şi Turcia, în special al celei din urmă care vede în sancţiunile impuse de UE o oportunitate pentru Turcia.

Pentru UE nu este importantă doar poziţia propriilor membri, ci şi a ţărilor terţe şi candidate de la care aşteaptă o raliere şi o susţinere a poverii efectelor sancţiunilor asupra UE. Dacă produsele UE care nu mai sunt exportate în Rusia sunt înlocuite de produse ale ţărilor terţe sau candidate, atunci singura parte care are de pirdut este UE, nu şi Rusia.

Mai mult, există companii europene care au încălcat în secret embargoul şi au livrat Rusiei produsele interzise. Sau, în alte cazuri, produsele UE au ajuns în Rusia importate din Belarus: frucntele de mare din Norgevia, produse lactate fabricate în Lituania şi Polonia, sau carne din Olanda, Germania şi Polonia care apare etichetată ca provenind din Brazilia.

Prin urmare, efectul acestor sancţiuni pentru Rusia este redus, presiunea populară anticipată – din cauza dispariţiei din magazine a produselor europene – nu are loc. Pentru că produsele ajung pe alte căi şi pentru că populaţia pare dispusă să accepte sacrificiul.

Totuşi, această susţinere pare să nu dureze la nesfârşit. Standardele de viaţă scad, veniturile au scăzut din cauza scăderii preţului petrolului.  Însă ruşii par să culpabilizeze UE, nu conducerea de la Kremlin. Studiile arată că tot mai puţini cred că sancţiunile sunt îndreptate împotriva oficialilor şi a unor persoane, şi cred, în schimb, că ele sunt îndreptate împotriva tuturor ruşilor. Sentimentul naţional este exacerbat, ruşii cred că occidentul vrea să îi pedepsească şi să umilească Rusia.

• Oportunităţile regimului de sancţiuni

Faptul că UE şi SUA sunt împreună în acest demers este un element care să greutate regimului de sancţiuni. Însă există o diferenţă în expunerea celor două economii în Rusia, iar UE este mai vulnerabilă.

De aici apare necesitatea de a dezvolta propria strategie, pentru a elimina această vulnerabilitate. Ue nu poate fi un “follower” al politicii SUA, pentru că mizele diferă, argumentează autoarea studiului CEPS. În plus, la asta se adaugă faptul că Ue s-ar putea trezi la un moment dat singură în gestionarea relaţiei cu Rusia, întrucât SUA s-ar putea concetra mai mult pe lupta împotriva Statului Islamic.

Tocmai de aceea, este momentul oportun dezvoltării unei politici comune de apărare şi securitate, argumentează autoarea studiului.

O altă oportunitate este orientarea exporturilor agro-alimentare ale UE spre alte pieţe, în Orientul Apropiat, Asia şi Nordul Africii. Iar tratatele de liber schimb şi investiţii cu SUA şi Canada sunt noi oportunităţi în acest sens.

• Ameninţări la adresa regimului de sancţiuni

În condiţiile în care o treime din gazul consumat în Europa provine din Rusia, UE ar putea fi neoită să îşi reconsidere poziţia la următoarea revizuire a regimului de sancţiuni.  Ameninţarea la adresa securităţii energetice este iminentă şi reală, estimează studiul CEPS, în timp ce sursele alternative sunt încă doar în prospecţiuni.