Fluxul net de investiții străine pe anul 2011 a fost de numai 1,815 miliarde euro, potrivit datelor oferite de cercetarea comună BNR – Institutul Național de Statistică.
Acest nivel a rezultat în urma diminuării substanțiale a participațiilor la capitalul întreprinderilor finanțate din surse externe ( în sumă de 4,009 miliarde euro) cu pierderea netă anunțată de acestea ( 2.497 miliarde euro).
Pe componente, aproximativ șase șeptimi din fluxul net de investiții străine directe (ISD) a fost constituit din participații la capital și o șeptime credit net prinit de la investitorii străini. Ca rezultat cumulat la 31 decembrie 2011, investițiile străine directe se situau la suma de 55.139 milioane euro – raportat la anul 1990, din care aproximativ două treimi reprezentau participații la capital, iar o treime credit net de la investitorii străini.
Imobilizările corporale și necorporale existente în sold la aceeași dată se cifrau la 27.153 miliarde euro, adică aproape jumătate din totalul ISD, ceea ce arăta un grad destul de bun de stabilitate al acestor investiții. În structură, după destinația sumelor plasate în România, industria, intermedierile finaciare și comerțul ocupau primele trei locuri (vezi tabelul).
De remarcat ponderile foarte mici pe care le au agricultura (2,4%), mult sub potențialul productiv de care dispunem și de necesarul de îmbuntătățire a productivității și segmentul de hoteluri și restaurante ( numai 0,8% !), unde implicarea redusă a capitalului străin explică în bună parte neajunsurile care se manifestă și ponderea redusă a turismului în formarea Produsului Intern Brut.
Industria grea a concentrat ”grosul” investițiilor străine
Contrar percepției publice, partea cea mai consistentă a investițiilor străine s-a îndreptat spre industrie, repartizarea de ramuri fiind prezentată în tabelul de mai jos.
Concentrarea resurselor pe sectorul energetic, petrochimie, metalurgie și mijloace de transport ( așa-zisa ”industrie grea” cum era prezentată în perioada socialistă) arată că interesul maxim al investitorilor străini s-a îndreptat preponderent tot spre partea dezvoltată înainte de 1989.
Fapt relevant pentru zona de ”industrie ușoară”, ramura de textile, confecții și pielărie care a asigurat o bună parte din exporturi până acum câțiva ani, nu a adunat nici măcar 1 miliarde de euro investiții, în pofida prezenței mediatice și a profiturilor scoase din valorificarea mâinii de lucru ieftine.
Olanda (21,7%). Austria (17,5%), Germania (11,4%), Franța (9,1%) și Italia (6,1%) sunt principalele țări de origine ale capitalurilor ce au intrat în România.
Întreprinderile nou-înființate cu bani străini au reprezntat 47,6% din intrările de capital, respectiv 26.254 milioane euro. Ponderea maximă a acestora a fost atinsă în comerț ( 81,9%), urmat de construcții (65,6%), tehnologia informației (43,4%), industria prelucrătoare (43,3%) și sectorul de intermedieri financiare și asigurări (37,2%).
Regiuni: unde au intrat banii
Ar mai fi de remarcat că direcționarea ISD a accentuat discrepanțele de dezvoltare dintre regiunile țării.
Astfel, Regiunea București-Ilfov a adunat 61,7% din totalul banilor intrați în țară, la mare distanță de următoarele trei regiuni, Centru ( 7,6%), Sud-Muntenia (7,4%) și Vest (7,2%). Prin contrast, cele mai sărace regiuni au beneficiat de cele mai mici fonduri: Nord-Est 2,9% și Sud-Vest Oltenia 3,3%.
În fine, trebuie subliniat că întreprinderile ce au primit influxuri de capital străin au asigurat 71,4% din exporturile României și au contat în proporție de 62,6% pe partea de importuri, ceea ce arată atât impactul pozitiv de ansamblu al acestora cât și conectarea largă la lanțurile de producție externe, localizate preponderent în Uniunea Europeană.
Un răspuns
astept o comparatie intre guvernele Boc si Ponta.