Statele membre ar putea fi obligate să plătească o sancțiune de aproximativ 250.000 de euro pentru fiecare refugiat din cota obligatorie pe care refuză să-l preia, potrivit unei propuneri ce face parte din planul de reformare a politicii europene a azilului.
Suma, scrie Financial Times, care citează oficiali europeni, nu este bătută în cuie: ea ar putea fi redusă în timpul negocierilor dar, indiferent de valoare, trebuie percepută ca o sancțiune și, de aceea, va fi destul de ridicată.
România, de exemplu, care trebuie să relocheze peste 6.000 de imigranți în următorii ani, ar putea plăti peste 1,5 miliarde de euro, dacă sancțiunea rămâne la valoarea de 250.000 de euro, așa cum menționa draftul elaborat luni la Bruxelles, în pregătirea discuțiilor ce se vor purta miercuri.
În România au ajuns deocamdată doar 15 refugiați din totalul de 2.362 de persoane prevăzut pentru acest an.
Statele din Europa de Est, precum Polonia și Ungaria, adversare ale sistemul obligatoriu de redistribuire a refugiaților ajunși în Grecia și Italia, vor saluta această variantă, dar vor dori o reducere a sancțiunii.
Măsura sancțiunilor este considerată imperios necesară, deoarece planul lui Jean-Claude Juncker de relocare în statele membre a 160.000 de refugiați s-a dovedit un eșec.
Până acum au fost preluați pe această schemă mai puțin de 1% din totalul de 160.000 de imigranți.
Sancțiunea apare în proiectul de reformare a politicii europene de azil, pe care se vor purta discuții aprinse din cauza principiului din Regulamentul Fubin care permite statelor membre să returneze solicitanții de azil în primul stat din UE în care au intrat.
Propunerea Comisiei menține responsabilitățile de primă țară stabilite prin Regulamentul Dublin, deși acest principiu favorizează statele bogate din nordul Europei (țările unde doresc imigranții să ajungă), în timp ce împovărează statele din sud care se confruntă oricum cu mari probleme economice.
Comisia a anunțat în luna aprilie că intenționează introducerea unui sistem sustenabil și echitabil de determinare a statului membru căruia îi revine responsabilitatea de a examina cererile de azil.
„Pentru a gestiona mai bine numărul mare de sosiri și pentru a asigura o împărțire echitabilă a responsabilității, Comisia ar putea propune modificarea Regulamentului Dublin – fie prin eficientizarea și completarea acestuia cu un mecanism corectiv de asigurare a echității, fie prin trecerea la un nou sistem bazat pe o cheie de repartizare”, potrivit unui comunicat al CE de a vremea respectivă.
De asemenea, pentru a se asigura că funcționarea sistemului Dublin nu este perturbată de abuzuri și de introducerea unor cereri de azil multiple, Comisia lua în considerare măsuri de descurajare și de sancționare a deplasărilor secundare neregulamentare. De exemplu, ar putea introduce o regulă conform căreia, pentru a beneficia de anumite drepturi, solicitanții vor trebui să se înregistreze, să fie de acord să li se preleveze amprentele digitale și să rămână în țara din UE în care au fost repartizați.
Majoritatea țărilor europene și-au modificat în ultimul an legislația privind azilul, pentru a-i descuraja pe refugiați. Austria, de exmplu, a introdus recent reguli potrivit cărora majoritatea aplicațiilor vor putea fi respinse la graniță.
În baza noii legi a azilului, guvernul poate decreta stare de urgență invocând criza migrației și poate respinge majoritatea solicitărilor de azil, inclusiv pe cele înaintate de cetățeni care fug din state devastate de război, cum este Siria.
Legea mai limitează durata azilului la 3 ani.
Ministrul austrian de Interne, Wolfgang Sobotka, a afirmat că țara sa nu are alternativă din cauză că ”atât de multe state europene au eușuat în onorarea obligațiilor asumate” de limitare a afluxului de migranți și de refugiați.
”Nu putem suporta noi toată povara lumii”, a justificat ministrul de Interne.
Germania a înăsprit și ea condițiile de acordare a azilului și a diminuat sumele oferite solicitanților de protecție internațională.
