Puse în umbră de spectaculoasele mişcări de trupe din Crimeea, presiunile de natură economică ale Rusiei vor avea impact pe termen lung asupra Ucrainei. Punctul sensibil al Kiev-ului este uşor de identificat- economia Ucrainei este orientată în special către producţia industrială, care se bazează pe resurse de energie importate cu precădere din Rusia, în special petrol şi gaze.
O scurtă privire asupra a) modului în care Rusia îşi manageriază aceste resurse în relaţia cu Ucraina şi b) relaţiilor economice Rusia- Europa poate oferi indicii asupra şanselor Ucrainei de a-şi afirma orientarea pro-europeană
Sectorul de rafinare- jumătate sub control rus, importuri prin LUKOIL
Cea mai mare companie petrolieră din Rusia, Rosneft, are posibilitatea să cumpere rafinăria ucraineană din Odessa, al cărei fost proprietar are datorii importante către VTB, bancă de stat rusă. Informaţia a fost oferită luni de publicaţia Kommersant, care scrie că Rosneft deţine deja a doua cea mai mare rafinărie ucraineană, de la Lisichansk.
Conform Reuters, rafinăria din Odessa a fost deţinută în trecut de ruşii de la Lukoil, care au vândut anul trecut acţiunile companiei VETEK. Pentru a cumpăra rafinăria, VETEK, deţinută de miliardarul ucrainean Serhiy Kurchenko, a apelat la un credit la banca de stat rusă VTB.
După schimbarea acţionariatului, afacerile rafinăriei din Odessa au crescut rapid sub regimul Ianukovici. Debarcarea lui Victor Ianucovici l-a determinat însă pe miliardarul Serhiy Kurchenko să părăsească Ucraina şi să înceapă negocieri pentru vinderea rafinăriei, în condiţiile în care ratele împrumutului oferit de VTB nu au fost achitate integral.
Conform Kommersant, discuţiile dintre Serhiy Kurchenko şi reprezentanţii Rosneft, care s-au oferit să preia creditul VTB, sunt aproape de finalizare.
Sectorul de rafinare ucrainean este compus din 6 rafinării. În ordinea importanţei lor (cota procentuală din capacitatea totală de producţie) acestea sunt:
- Odessa- Rosneft discută preluarea le la VETEK (cu datorii către banca rusă VTB)
- Lisichansk- deţinută de Rosneft
- Kherson- operată de o companie independentă rusească
- Kremenchug- deţinută de compania ucraineană Ukrtathafta ( capital majoritar de stat, dar care face obiectul unui litigiu legat de proprietate)
- Drogobych- deţinută de banca ucraineană Pryvat Group
- Nadvirna- deţinută de banca ucraineană Pryvat Group
Principalul furnizor extern de materie primă al celor şase rafinării este Lukoil, care a făcut ultima livrare în Ucraina, conform ITAR-TASS, pe 29 decembrie 2013. Ucraina îşi acoperă nevoile de consum de produse petroliere în proporţie de aproximativ 55% din producţia proprie.
Ucraina ştie că nu va mai primi gaze naturale la preţ preferenţial
În timp ce 25% din gazele naturale din Ucraina provin din surse interne, aproximativ 35% provin din Rusia iar restul de 40% din Asia Centrală, prin rute de tranzit controlate de Rusia.
Gazprom şi-a reluat, pe 1 martie, ameninţările de stopare a livrărilor de gaz ieftin către Ucraina în condiţiile în care datoria statului ucrainean către compania rusă se ridică la 1,55 miliarde dolari. “Robinetul de gaze a fost una dintre principalele arme ale Rusiei în relaţia cu Ucraina în ultimii 10 ani”, este concluzia lui Mihail Korchemkin, preşedinte al Malvin, structură americană de analiză a pieţelor Est Europene de gaz natural, citat de Bloomberg.
Presiunile Gazprom sunt recunoscute de ministrul Energiei de la Kiev, Iuri Prodan, care a declarat presei că Ucraina nu este sigură că poate plăti datoria faţă de Gazprom şi că nu se aşteaptă la reînnoirea acordului de furnizare a gazelor la preţ preferenţial.
“Slavă Domnului că vine primăvara”, a fost declaraţia acordată pentru Bloomberg de Alexander Paraschiy, analist la Concord Capital, care a explicat că Ucraina are capacităţile de stocare pline, care pot asigura consumul ţării pe 5 luni.
Gazele ruseşti curg normal către Europa
Până în prezent, furnizarea gazelor către Ucraina şi restul Europei nu a fost afectată de criza din regiune.
Germania, cel mai important beneficiar al gazului rusesc, nu are motive de îngrijorare: livrările de gaz rusesc prin Ucraina nu înregistrează scăderi, iar în condiţiile unor turbulenţe prelungite statul german poate apela fie la rute alternative- Algeria sau Norvegia, fie la creşterea importurilor de gaze lichefiate.
Pe termen lung, în relaţia cu Europa, Gazprom are la dispoziţie şi accelerarea proiectului South Stream, care ar scoate definitive Ucraina din ruta internaţională a transportului de gaze. Deja, livrările prin North Stream- conducta care leagă Rusia de Germania, a coborât la 50 %, de la 80%, livrările prin Ucraina de gaze pentru consum European.
“Foarte probabil, cu ochii la situaţia din Ucraina, Europa va renunţa la scepticismul afişat faţă de South Stream”, este convins Lev Snykov, partener la Greenwich capital din Moscova.
