Contraofensiva Ucrainei a stagnat, progresul pe cele două axe principale de pe frontul de sud a fost modest de când a început pe 4 iunie.
Forțele Kievului au avansat la aproximativ 10 km sud de Velyka Novosilka și 9 km sud de Orikhiv și nu se întrezărește nicio perspectivă a unei victorii decisive pe măsură ce iarna se întoarce, scrie The Guardian.
Situația din teren confirmă aprecierile generalul Valerii Zaluzhnyi
Săptămâna trecută, realitatea a fost recunoscută de generalul Valerii Zaluzhnyi, comandantul șef al armatei Kievului. „La fel ca în primul război mondial, am atins nivelul de tehnologie care ne pune într-un impas”, a spus el într-un interviu acordat The Economist. Într-o analiză conexă interviului, Valerii Zaluzhnyi a adăugat că războiul, după aproape 21 de luni de lupte , „trece treptat la o formă pozițională”.
(Citește și: ”Contraofensiva de vară a Ucrainei pare să eșueze – discuție The economist cu șeful Statului Major al armatei ucrainene”)
Ucraina nu a reușit să străbată câmpurile dense de mine rusești, acum așezate la o adâncime de 15 până la 20 km, a spus Zalujnyi. Sistemul rusesc de amplasare a minelor poate mina terenuri mult mai repede decât le pot îndepărta săpătorii ucraineni, iar teama este că Rusia poate dezvolta un sistem de tranșee dincolo de pozițiile sale fortificate existente.
„Cu toții am sperat că vom face mai multe progrese decât am făcut”, a spus Yuriy Sak, un fost consilier al Ministerului Apărării al Ucrainei. „Până acum speram că vom deține controlul Tokmak”. Tokmak este un oraș strategic pe drumul către Melitopol, care se află încă la 20 km sud de cel mai avansat punct controlat de ucraineni. Ruperea frontului de la Melitopol ar necesita un avans cu încă 70 km sud-vest.
Continuă ezitările de a sprijini decisiv Ucraina
Unii dau vina pe politicienii occidentali pentru că a durat atât de mult pentru a furniza Ucrainei tancuri, rachete cu rază lungă de acțiune și avioane de luptă F-16.
„Le-am dat rușilor atât de mult timp pentru a se apăra”, spune Ben Hodges, un fost general comandant al armatei americane în Europa, care avertizează că ezitarea rămâne o problemă după ce Boris Pistorius, ministrul german al apărării, a declarat în această săptămână că nicio firmă germană nu intenționează să furnizeze Ucrainei rachetele cu rază lungă de acțiune Taurus.
Între timp, Rusia continuă să organizeze atacuri repetate, nesofisticate, centrate acum pe Avdiivka, unde, concentrându-și puterea de foc, amenință să încercuiască forțele Ucrainei din acest oraș, o bătălie care amintește victoriile sale chinuite de la Bakhmut și Sievierodonetsk cu un an înainte.
Campaniile de recrutare din Rusia nu cresc decisiv avantajul numeric
Moscova păstrează și un avantaj substanțial în ceea ce privește numărul de personal și, potrivit unor estimări ucrainene, încă recrutează 20.000 de oameni pe lună pentru războiul din Ucraina. Cu toate acestea, armata rusă înregistrează un număr mare de victime, probabil câteva sute pe zi, deși cifre exacte sunt imposibil de găsit.
În ciuda sancțiunilor occidentale, Rusia rămâne capabilă să producă un număr mare de arme nesofisticate necesare războiului – poate 1milion de obuze de artilerie de 152 mm pe lună, din nou conform estimărilor ucrainene, la care se adaugă încă 1 milion de la Coreea de Nord.
Depozitele rusești de muniții au început să fie vizate cu succes de rachetele cu rază lungă de acțiune Storm Shadow și ATACMS, dar pagubele produse nu afectează capacitatea de foc a armatei ruse.
Ucraina e așteaptă la reluarea atacurilor asupra infrastructurii energetice
Ucrainenii se așteaptă acum la o repetare a campaniei de bombardamente de iarna trecută, care să vizeze rețeaua energetică a țării. Anul trecut, campania a început pe 10 octombrie, dar anul acesta nu există încă niciun semn că ar începe la scară extinsă.
Acesta poate fi un semn că Rusia nu are disponibile în cantități suficiente propriile rachete cu rază lungă de acțiune sau că, în condițiile în care temperaturile de la Kiev încă sunt în jur de 11°C, Moscova așteaptă ca mercurul din termometre să scadă mult sub zero înainte de începe să lovească liniile de aprovizionre cu energie.
În același timp, așa cum subliniază Yuriy Sak, Ucraina a obținut propriile succese.
Un echilibru care aduce presiune politică
În mod surprinzător, o brigadă de infanteriști ucraineni a stabilit un cap de pod la Krynky, peste Nipru, la est de Herson.
Având în vedere dificultățile de aprovizionare peste râu, ar fi surprinzător dacă acest cap de pod s-ar dezvolta acum într-o breșă majoră, dar acțiune demonstrează că capacitatea Ucrinei de a ataca nu este epuizată.
Situația câmpului de luptă prezintă un echilibru sângeros, care, la rândul său, va pune mai multă presiune politică, în Rusia și Ucraina și în plan internațional.
Sâmbătă, președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, a negat informațiile din presă conform cărora esste presat să deschidă negocieri u Rusia. „Nimeni, niciunul dintre partenerii noștri nu face presiuni să stăm la masa negocierilor alături de Rusia”, a spus el.
Mai mult, sondajele arată că societatea ucraineană nu este pregătită să cedeze teritorii, după toate sacrificiile făcute.
Iar generalul Valerii Zaluzhnyi semnalează de fapt poporului Ucrainei, aliaților săi și chiar inamicului că armata ucraineană este pregătită pentru un război lung, care ar putea dura până în 2025. „Acest război va continua dacă nu se va schimba ceva radical la Moscova. Nu este imposibil, dar nu poți folosi asta ca parametru de planificare.”
Și Moscova are toate stimulentele pentru a prelungi războiul, nu în ultimul rând pentru că Kremlin mizează pe realegerea lui Donald Trump anul viitor.
Ce efecte are războiul din Orientul Mijlociu asupra războiului din Ucraina
În weekend, președintele Zelenski s-a arătat îngrijorat și de faptul că războiul dintre Israel și Hamas „îndepărtează atenția” de la războiul din Ucrainei, deși în afară de munițiile pentru sistemele de apărare aeriană, cerințele militare ale ambelor țări sunt destul de diferite.
O pierdere a atenției mass-media, totuși, nu este semnificativă pentru Ucraina dacă sprijinul politic occidental rămâne – motiv pentru care adoptarea pachetului Casei Albe de 61,4 miliarde de dolari în ajutor militar pentru Ucraina și cel de 14,3 miliarde de dolari pentru Israel va fi critică.
Chiar și cu un astfel de ajutor, războiul este probabil să rămână echilibrat – deși nu neapărat în impas – ambele părți urmărind un progres tehnologic sau politic.
Timothy Snyder, profesor de istorie la Universitatea Yale, susține că, din păcate, nu există nicio speranță ca războiul Rusia-Ucraina să se încheie rapid:
„Cultura vrea ca acest război să fie rapid și interesant, iar ceea ce spun istoricii este ușor diferit – războaiele sunt imprevizibile și uneori lungi.”
***
Un răspuns
esop 12/11/2023 At 19:38
Your comment is awaiting moderation
La inceputul conflictului nici macar nu ne imaginam ca Ucraina va rezista „atita amar de vreme ”in fata fortelor Rusiei ce erau atunci estimate la cel putin 150 de mii de militari .Toata lumea occidentala spera ca macar inaintarea armatelor Rusiei sa poata fi oprita pe Nipru si Occidentul sa preia in Uniune macar o parte din Ucraina ce ar fi trebuit sa aiba undeva pe Nipru granita cu Rusia .Pina si cel mai necunoscator in ale militariei stie ca a intra in ofensiva inseamna sa ai de partea ta forta data de avioanele multirol care sa poata sustina impreuna cu tancurile si infanteria care conlucreaza impreuna cu cei ce demineaza zonele de inaintare ,totul inceput , dupa ce sunt lovite depozitele de armament si munitie , caile de acces , depozitele de carburanti si centrele de comanda ale inamicului .Pina si cel mai slab pregatit „ racan” stie ca nu poti trece peste cimpurile de mine (milioane de astfel de subansamble) pina ce nu distrugi minele si pozitiiile adversarului lovind anticipativ ,cu mortiere si rachete , culuarul tau de deplasare .Ucraina si Occidentul nu aveau nevoie sa intre in Ofensiva si nici nu au facut asta . Tot ceea ce s-a dorit a fost parte a unei actiuni ce a oprit si va opri Rusia inca multa vreme in transee .Va imaginati cum aceste armate stau cumva ca si cum s-ar privi in oglinda si doar se misca, pe un spatiu restrins ,cind ocupat de unii cind de altii .Despre pace nici macar nu poate fi vorba asa cum se intimpla acum si in fisia Gaza .UE si toate actiunile UE ,executate impreuna cu structurile militare ce apartin SUA si impreuna cu sprijinul armatelor Ucrainiene ,converg spre un simplu deziderat ce deja este vizibil totul realizat ca parte a unui plan cu mult mai mare .In final ,totul se va rezuma la închiderea ciclului politico – militar (termen probabil 2030)ce contine aderarea la UE a natiunilor din Europa care acum se afla in afara UE, la cresterea numarului de natiuni din forta NATO ului european , la inarmarea fara precedent a Europei si la inarmarea Germaniei ce devine coloana vertebrala a fortelor armate UE concomitent cu eliminarea tuturor enclavelor (Gaza si Nogorno deja sunt pe cale sa fie eliberate )ce inca mai sunt aflate sub protectorat rusesc .Defederalizarea Rusiei si federalizarea Uniunii Europene , ce a devenit obligatorie urmare a apartiei noilor oportunitati o data cu decuplarea Europei de Rusia ,fac parte din strategia viitoare a UE .Rusia este oprita in Ucraina si China este oprita in Pacific de aparatia unui NATO 2.Victoria in Ucraina asa cum si-o imagineaza unii nu este posibila .Fiecare dintre cele doua entitati nu pot pierde si nici nu isi pot asuma o pace .In cazul in care una dintre entitatile aflate in conflict ar fi pe punctul de a pierde actualele pozitii lucrurile ar deveni imediat extrem de periculoase amindoua natiunile fiind capabile de a lovi aceasta imensa zona de demarcatie deja nelocuita si devenita nelocuibila inscenind si un accident posibil nuclear . Putin si Zelenski(Occidentul ca un intreg ) nu se pot intoarce acasa invinsi .Este exclus .Europa va creste drastic procentul din PIB necesar inarmarii .O Europa ,mare putere economica ,nu poate rezista decit daca devine si o mare putere militara .