Tabelul cu care a intrat România în criza Covid-19: Topul destinațiilor de export și țările din care facem cele mai multe importuri

România a intrat în criza Covid-19 cu una din cele mai nefericite situații privind balanța comercială și e greu de crezut că politicile economice ar putea fi focusate pe rezolvarea problemei, în plin efort de a susține companiile atinse de lipsa comenzilor și incapacitatea de-a plăti salariile.

Potrivit datelor publicate de Eurostat, doar șapte țări concentrează peste 95% din deficitul comercial consemnat pe anul 2019 de către România.
Situația s-a înrăutățit semnificativ în ultimul an în raport cu Germania, principalul partener comercial, dar și cu țările din regiune cu care suntem în competiție directă, Ungaria și Polonia.

De altfel, oarecum suprinzător dat fiind nivelul total relative scăzut al schimburilor cu aceste țări față de cele cu Germania, Ungaria și Polonia ne aduc fiecare un minus de circa 2,7 miliarde de euro, față de „numai” 1,9 miliarde euro în cazul Germaniei.

Cât despre măsura în care reușim să acoperim cu veniturile de la mărfurile livrate sumele necesare pentru achitarea importurilor, cu Germania situația nu e strălucită dar stăm încă binișor ( 92,5% grad de acoperire FOB/FOB, peste nivelul er total de 83,3% care duce cu gândul la situația de criză din 2011 -2012).

(Citiți și: ”Cristian Grosu / Luciditatea cifrelor: de ce istoria nu iartă proștii, care susțin în criză economia vecinilor”)

Cu Ungaria (doar 57%) și, mai ales cu Polonia (49%) situația este „albastră”, în urma faptulului că o bună parte din produsele lor sunt mult mai competitive la noi ca raport calitate/preț decât reușim noi să vindem pe piața lor. Iar factorul nevăzut care contează enorm este că ei și-au dezvoltat capacitățile din petrochimie, în timp ce noi le-am scos în parte din funcțiune.

De remarcat poziția cvasiechilibrată în raport cu Italia, al doilea partener commercial și excedentul surprinzător cu Franța, cea care completează podiumul partenerilor după valoarea exporturilor. În clasamentul de profil prezentat mai sus, cu excepția notabilă a Regatului Unit, nici nu mai găsim vreo situație de excedent pe relație bilaterală, tocmai până pe locurile 14-15, unde regăsim cu un plus pentru noi de circa o jumătate de milliard de euro fiecare perechea improbabilă SUA-Republica Moldova.

În Occident, economiile ceva mai mici ne pun problemele mai mari, în acest sens fiind de semnalat deficitele însemnate cu Olanda (circa -1,3 miliarde euro la un grad de acoperire a importurilor cu exporturi de vreo 65%), Austria (aproape -1,2 miliarde şi sub 60%), la care s-a adăugat  Belgia (circa -800 de milioane și 62,5%).

În fine, trebuie semnalat efectul negativ important pentru România al Brexit-ului, deoarece Regatul Unit era singura mare economie din piața unică față de care aveam un excedent consistent. În 2019, deși exporturile către insulă au scăzut cu peste zece procente, încă am mai reușit un plus de aproape un miliard de euro, care a compensat peste 5% din deficitul cumulat.

Cum se localizează problema deficitului

Pentru identficarea trendurilor în raport cu principalele țări care generează deficitul cronic al României și a direcțiilor în care ar trebui să acționăm, prezentăm  primele zece țări cu care ieșim pe minus din schimburile de mărfuri, între care regăsim trio-ul cu care nu putem nici pe departe să acoperim importurile prin exporturi: China, Federația Rusă și Kazahstan

Dincolo de cele șapte state concentrează peste 95% din deficitul extern, mai sunt trei economii occidentale medii (Olanda, Austria și Belgia) se constituie însumate într-un soi de „Chină din interiorul UE”, ca deficit cronic pentru economia noastră. Cu observația că anul trecut am reușit să mai atenuăm deficitul față de olandezi după un avans remarcabil al exporturilor.

O mențiune specială se cuvine relațiilor cu Turcia, față de care am avut excedent până în urmă cu șapte-opt ani. Am ajuns apoi la echilibru după ce am ieșit din criză iar apoi situația s-a deteriorat rapid odată cu creșterea veniturilor la noi și cu creșterea de competitivitate la o serie de bunuri de consum și de utilitate publică la ei.

Acum am ajuns să exportăm în ritm mai susținut decât importăm doar pentru a stopa creșterea deficitului.