Ministrul Justiției, Tudorel Toader, este acuzat de sindicaliștii din penitenciare că mesajele sale despre verificarea respingerii eliberării condiționate pun o nepermisă presiune asupra instanţelor care se ocupă de astfel de solicitări.
Ministrul a anunțat duminică verificarea modului în care instanțele au aplicat dispozițiile referitoare la eliberarea condiționată, după ce mai mulți deținuți s-au plâns de refuzul acestora.
Conform datelor Administrației Naționale a Penitenciarelor (ANP), anul trecut au fost analizate în comisiile speciale cererile a peste 20.000 de deținuți pentru eliberare condiționată.
Aproximativ jumătate dintre deținuți au primit aprobare prealabilă din partea penitenciarelor, iar pentru 9.000 dintre aceștia, magistrații au aprobat cererile de eliberare condiționată.
Prezentăm integral comunicatul sindicatelor din penitenciare:
Tudorel Toader, încă ministru al Justiţiei, sare în apărarea infractorilor, uitând de victimele acestora
Pentru că ministrul Justiţiei se arată îngrijorat pe Facebook de faptul că “majoritatea deţinuţilor reclamă modul de aplicare a dispoziţiilor legale referitoare la liberarea condiţionată” îi reamintim că sunt foarte mulţi oameni liberi care se arată îngrijoraţi exact de acelaşi lucru, perspectiva fiind însă diametral opusă.
Victimele infracţiunilor şi cetăţenii plătitori de impozite, un profesor de drept ar trebui să ştie asta, consideră justiţia ca fiind extrem de blândă, mai ales atunci când infractorul este om politic sau om de afaceri, de regulă cu statul. Aceasta nu este o majoritate închipuită precum cea a domnului Toader care a discutat, în total, cu 20 de deţinuţi.
Cu siguranţă că ministrul Justiţiei, domnul Tudorel Toader, înţelege ce face şi are exact reprezentarea faptului că un mesaj despre o pretinsă majoritate a deţinuţilor care ar fi amânaţi la liberarea condiţionată este un act de nepermisă presiune asupra instanţelor de judecată care decid asupra acestui aspect la propunerea unor comisii de specialişti din penitenciare.
Motiv pentru care îi cerem să înceteze şi dacă este cumva îngrijorat referitor la modul în care se acordă liberarea condiţionată, bănuim că n-ar fi o problemă să dispună măsuri referitoare la sancţionarea abaterilor în legătură cu favorizarea unor deţinuţi-vip exact în vederea obţinerii prin fraudă a unor liberări condiţionate, un caz extrem de mediatizat fiind cel de la Penitenciarul Poartă Albă.
Considerăm necesar, în măsura în care pentru ministrul Justiţiei contează şi victimele infracţiunilor, ca acesta să solicite şi o informare referitoare la recidivă în stare de liberare condiţionată (peste 40% din datele noastre), astfel de cazuri fiind deseori prezentate în presă.
Măsuri post-condamnatorii care să reducă rată recidivei ar fi într-adevăr bine venite, însă se pare că asta nu-l interesează pe ministrul Justiţiei.
Un exemplu recent, deşi nu cel mai reprezentativ pentru tipologia recidivistului, este cazul George Becali faţă de care Administraţia Penitenciarelor a sesizat Parchetul pentru infracţiuni de ultraj şi şantaj. Nici faţă de această situaţie şi nici în ceea ce priveşte abuzurile comise de conducerea de la Poartă Albă, ministrul Justiţiei n-a găsit de cuviinţă să reactioneaze încă.
Adresăm aşadar public o întrebare ministrului Justiţiei: Aveţi, domnule ministru-al justiţiei, nu al deţinuţilor-vip – temă de partid sau de o altă natură în a pune presiune pentru liberarea condiţionată în regim de viteză?
Nu aşteptăm un răspuns, nici măcar pe reţele de socializare. Ar fi însă de aşteptat o iniţiativă corectă în legătură cu efectele liberării condiţionate, dacă tot este ăsta motiv de îngrijorare, una care să aibă în calcul şi dreptul victimelor la o justiţie corectă, nu doar teme lansate de actuali, foşti şi viitori deţinuţi.
Urmărește-ne pe Google News
