Potrivit datelor publicate de INS, câștigul salarial mediu brut din luna septembrie 2020 a fost de 5.414 lei, cu 77 de lei sau 1,4% mai mult decât în luna precedentă. Câştigul salarial mediu nominal net a crescut tot cu 1,4%, până la 3.321 lei. Sumă echivalentă cu 681 euro la cursul din luna octombrie, în care s-au încasat banii.
După ajustarea cu nivelul preţurilor (54,9% din nivelul mediu european) puterea de cumpărare în euro a salariului mediu s-a situat la 1.241 de euro (sumă echivalentă ca putere de cumpărare la preţurile medii din UE). Este o valoare similară cu cele din lunile martie și iunie, consemnate la începutul pandemiei.
Salariul real de referinţă (puterea de cumpărare raportată la cea din octombrie 1990, ultima înaintea liberalizării preţurilor) a urcat cu 1,5 procentuale comparativ cu luna anterioară, până la 223,8%. De reținut, potrivit metodologiei INS, sumele luate în calcul au inclus șomajul tehnic, achitat conform prevederilor legale pentru perioada de criză.
Pe fondul unei inflații anuale reduse chiar sub centrul intervalului țintit de BNR (2,45% în septembrie 2020), puterea de cumpărare a salariului faţă de aceeaşi lună a anului anterior a revenit la +5,2%, adică valoarea din luna iulie și marginal sub cea din luna februarie (+5,9%), în care nu se manifestaseră efectele pandemiei (în pofida crizei, doar în aprilie s-a înregistrat o valoare ușor negativă).
De reținut, evoluția câștigurilor salariale rămâne în contrast cu scăderea productivității muncii în industrie. După ce a devenit negativă încă din a doua parte a lui 2019 și a încheiat anul trecut cu -1,3%, impactul inițial al pandemiei a dus acest indicator-cheie la -33,6% în aprilie și -26,1% în mai. Deși a revenit pe plus în august (+2,5%), media pe primele opt luni din 2020 a fost de -9%.
Evoluția puterii de cumpărare a salariilor pe contrasens cu cea a rezultatului economic (-4,6% pe prima jumătate din 2020, potrivit celor mai recente date) ar trebui urmărită atent. Mai ales dacă ne uităm la deficitul comercial ajuns la 13 miliarde euro sau 6% din PIB și la cursul de schimb, ce a continuat să urce (+2% față de începutul anului, altminteri creștere modestă în context regional).
Cu excepția HoReCa, majorările salariale arată ca și cum nu ar fi nicio criză
Pe domenii de activitate, cea mai mare creştere de salarii faţă de aceeaşi lună a anului precedent s-a consemnat, destul de bizar atât pentru sezon cât și pentru prestația generală, în sectoarele de distribuţia apei, salubritate, deșeuri (+12,2% nominal și +9,6% în termeni reali, ajustat cu creșterea prețurilor ?!) și energie electrică şi termică, gaze, apă (+11,4% nominal și +8,7% în termeni reali ?!).
Ca imagine generală, majorările salariale arată ca și cum nu ar fi nicio criză, iar România ar fi pe creștere, cu excepția notabilă a sectorului HoReCa (-4,3% nominal și -6,6% real, singurele valori în ton cu rezultatul economic general anunțat pentru S1 2020, respectiv -4,6%). Sectoarele bugetare s-au poziționat spre coada topului salarial, mai puțin, după cum era de așteptat, sănătatea (+8,6% nominal și +6% în termini reali).
Segmentul critic al industriei prelucrătoare a rămas exact la același raport de doar 85,7% față de media pe economie ca și în urmă cu 12 luni (după un avans de 7,8% nominal și +5,2% în termeni reali).
Cu criză sau fără criză, pe fondul unei scăderi cu circa 14% a producției și a unui deficit extern în creștere continuăm astfel să remunerăm munca în industrie la o diferență pronunțată față de obișnuința în materie (în jur de 100%) consemnată atât în țările dezvoltate, cât și în țările din regiune. Țări care ne concurează cu destul succes pe propria piață desfacere.
