Se pregătește noul Buget al României: malformația lui congenitală

Cu venituri pe model anglo-saxon (SUA, Irlanda, Marea Britanie) și cu obligații asumate pe model european (Germania, Austria, Franța, Italia) pe partea de cheltuieli, România nu a reușit să evite o escaladare a deficitelor bugetare și a trebuit să ia măsuri drastice de austeritate pentru apropierea celor două componente mari ale bugetului general al statului.

Evident, punctul de întâlnire între venituri și cheltuieli ar fi trebuit să-l alegem fie între situarea spre pragul de 30%, care pune accentul pe creşterea economică și operează cu impozite mai mici, fie spre cel de 40%, care permite o solidaritate socială extinsă și asistenţă socială relativ mare ca pondere în PIB (Vezi tabelul de mai jos).
Cert este că statul nu are cum să gireze la nesfârșit contradicția dintre veniturile relativ reduse și cheltuielile bugetare relativ mari, expandată în 2009 la valori nesustenabile. În tabelul de mai jos, BGC este Bugetul general Consolidat.

Așadar, avem de ales între o responsabilitate individuală mai dezvoltată, cu obligaţii minime din partea statului și o responsabilitate individuală mai redusă, cu obligaţii semnificative din partea statului, susținută de o amplă redistribuire a veniturilor. Aici intră însă, în calcul, dincolo de logica strict economică și conștiința socială deja existentă, specificul local.

În loc să optăm pentru una dintre cele două variante verificate în practică, cu plusurile și minusurile lor inerente, noi am ales ca întâlnirea dintre venituri și cheltuieli să se facă undeva în jurul cotei de 35% din PIB. Rezultatul este că nici nu stimulăm îndeajuns dezvoltarea economică și nici nu asigurăm suficientă protecție socială.

Evoluția bugetului

Evoluția soldului bugetului general consolidat (BGC) arată o creștere deficitului cu peste 15 miliarde lei exact în anul de maximă creștere din perioada recentă a PIB, anul 2008.

Deși economia a ”duduit” la +7,3%, încasările bugetare nu au reușit să țină pasul cu exuberanța beneficiilor sociale acordate în apropierea alegerilor.

Efectul maxim s-a văzut de-abia în anul următor, când creșterea economică a fost anulată integral de criză (-7,1%) dar pensiile și salariile majorate au trebuit plătite în continuare, așa cum fuseseră stabilite în baza unor prognoze mult prea optimiste ( în august 2008 se vehicula la întocmirea bugetului o creștere de 6,5% de PIB pe 2009, în totală contradicție cu evoluția ulterioară).

De aici a derivat decizia de a ridica încasările prin orice mijloace în 2010 ( inclusiv prin majorarea consistentă a TVA, principala sursă de venituri) și de a tăia salariile din sectorul bugetar de la peste 9% din PIB spre 7% din PIB ( de unde și diminuarea de 25%), mai ales că reducerea cu 15% a pensiilor, trecută prin asumarea răspunderii guvernului a fost întoarsă de Curtea Constituțională.

Cele mai noi date certe disponibile

La mijlocul acestui an, INS a comunicat datele definitive privind veniturile și cheltuielile cu protecția socială pentru 2010. În timp ce veniturile de protecție socială au înregistrat o scădere de aproximativ 7% și s-au situat la doar 72,5 miliarde lei, cheltuielile au însumat 102,7 miliarde lei ( inclusiv costurile administrative), în urma unei creșteri cu circa 20% față de anul precedent.

Astfel, s-a accentuat considerabil dezechilibrul deja existent pe segmentul de protecție socială consemnat în scăderea gradului de acoperire a cheltuielilor sociale cu veniturile colectate în acest scop de la 91% la 71% ( vezi tabelul de mai jos). Consecința pentru bugetul public a fost creșterea de aproape patru ori a ponderii deficitului aferent în PIB, de la 1,5% la 5,7%.

Peste două treimi din banii alocați pentru protecţia socială au fost orientați către acoperirea riscurilor generate de bătrâneţe şi a celor de boală sau îngrijirea sănătăţii. Conform datelor calculate de INS, acestea au avut o pondere de circa 41% şi, respectiv, 23% în totalul cheltuielilor cu prestaţiile sociale. Datele definitive pe 2011 urmează a fi date publicității de-abia anul viitor.

Obligațiile sociale asumate la finele anului 2008 fără o bază solidă, au generat un dezchilibru al bugetului general consolidat, ce a trebuit finanțat în condițiile dificile ale crizei economice mondiale. De aici a rezultat în bună parte creșterea semnificativă a datoriei externe și ajustarea pe alt palier a valorii monedei naționale, pentru a păstra echilibrele macroeconomice într-o plajă rezonabilă.

Este evident că tendința deja clară de acceptare a unui deficit cronic în domeniul social, acoperit din venituri fără această destinație ar trebui stopată. Alminteri, dacă dăm bani din TVA sau accize pentru pensii sau sănătate ne păcălim singuri, deoarece facem protecția socială tot mai mult chiar din banii cu care îi taxăm pe cei ”protejați”.

Se pregătește un nou buget, dar înainte de a-l așterne pe hârtie, e nevoie să ne hotărâm odată pe ce model mergem și ce vrem, în definitiv, de la bugetul României:

Putem fi irlandezi sau francezi, dar nu amândouă simultan, sau ceva între.