Gabrielius Landsbergis, ministrul afacerilor externe al Lituaniei, afirmă că doar o victorie a Ucrainei poate asigura Europei o pace pe termen lung. El argumentează ideea într-un material de opinie publicat de Politico. Opinia, în cele ce urmează:
În ciuda întregii cruzimi și urii dezlănțuite de regimul președintelui rus Vladimir Putin, Ucraina continuă să reziste agresorului său și este gata să lupte până la victorie.
Acum un an, mulți se îndoiau de Ucraina. Ei au sugerat că în câteva zile – cel mult săptămâni – Rusia va pune mâna pe Kiev. Iar unele dintre acele voci care s-au dovedit a fi atât de vădit greșite atunci promovează acum „planuri de pace”, împingând Ucraina să accepte concesii asupra suveranității și integrității sale teritoriale în schimbul acordului Rusiei de a pune capăt războiului.
Dar aceste „planuri de pace” se bazează pe mituri predominante, mituri pe care trebuie să le confruntăm înainte să devină realitate.
Primul mit: Ucraina nu poate să-și revendice teritoriile
Ucraina a contrazis deja această teorie recucerind teritorii aflate sub controlul Rusiei – de la periferia Kievului până la Harkov și Herson. Ucrainenii au voința de a lupta și au o strategie eficientă pentru a recupera tot ceea ce le aparține.
În schimb, ritmul nostru de sprijin este cel care le împiedică capacitatea de a acționa mai rapid și, în cele din urmă, crește numărul morților.
Mai multe arme, mai multe muniții, mai multă pregătire este calea sigură către o restaurare completă a teritoriului Ucrainei. Și pentru a realiza acest lucru avem nevoie de o strategie pe termen mai lung care să permită Ucrainei să împingă complet Rusia afară, dincolo de granițele sale recunoscute internațional.
Al doilea mit: Rusia este invincibilă
În ciuda disprețului Rusiei față de viața umană și a disponibilității de a folosi soldații ca carne de tun, nimic nu poate reduce decalajul de capacități. Trupele ucrainene au un moral ridicat, comandanți competenți și acces la o tehnologie cu mult superioară.
De asemenea, trebuie să acceptăm realitatea că Occidentul – cu producția sa din industria de apărare încă la niveluri de pace – nici măcar nu a început să-și întrebuințeze toată puterea militară.
Numai PIB-ul nominal combinat nordic-baltic este mai mare decât cel al Rusiei și adevăruri ca acestea ar trebui să ghideze strategia Occidentului, nu narațiunea Moscovei că este egalul NATO.
Mintea, hotărârea și voința politică sunt cheia.
Al treilea mit: Rusia se va epuiza și va dori să negocieze
Putin nu este pregătit să negocieze o pace sinceră și durabilă. La fel ca în 2008 și 2014, acest ultim război este alimentat de revanșismul rus, iar atunci când partenerii occidentali vorbesc despre un posibil acord sau de înghețarea conflictului, Moscova nu vede acest lucru ca pe o soluție de ieșire, ci ca pe un semn al oboselii occidentale.
În loc să aducă pacea mai aproape, discuțiile continue despre încheierea negociată a războiului nu fac decât să amplifice costul pentru Ucraina – și pentru aliații occidentali.
Prin urmare, acest război va trebui să fie „soluționat” pe câmpul de luptă, deoarece orice înțelegere care oferă câștiguri reale sau percepute pentru Rusia ar fi doar o pauză înainte de următoarea fază a acestui război.
Al patrulea mit: Crimeea este o linie roșie pentru Putin
Lui Putin îi place să deseneze linii în nisip. El știe că Occidentul îi va lua în serios, așa cum l-ar lua pe unul de-al lor. Și în cursul acestui război, Putin a continuat să deseneze în mod repetat noi linii roșii.
Cu toate acestea, aceste linii limitează doar viteza de luare a deciziilor noastre. Granițele convenite la nivel internațional pot fi singura linie roșie, iar Crimeea este Ucraina.
Oprirea Ucrainei să-și ia Crimeea înapoi nu l-ar împiedica niciodată pe Putin să-și dorească mai mult.
Al cincilea mit: există viață cu Rusia lui Putin și după război
Putin și unii din Occident se bazează în continuare pe ideea că „Rusia va fi în continuare acolo” după război și, astfel, plănuiesc să revină la afaceri ca de obicei.
Este ceva care vine împreună cu temerile predominante că succesorul lui Putin ar fi și mai nemilos și răzbunător.
Cu toate acestea, trebuie să vedem înfrângerea Rusiei nu ca pe o amenințare, ci ca pe o oportunitate de a construi o țară diferită, transformată, care să nu-și amenințe din nou vecinii.
În loc să ne fie frică de transformarea Rusiei, trebuie să acceptăm că, în timp ce au trecut 30 de ani, destrămarea Uniunii Sovietice încă nu este completă – și nu va fi niciodată până când mentalitatea de la Moscova nu se va schimba.
Al șaselea mit: toate războaiele se termină cu negocieri
Aceasta este o narațiune care nu rezistă testului istoriei. După al Doilea Război Mondial, țările europene nu și-au revendicat teritoriile după contacte diplomatice cu regimul nazist. Vă puteți imagina negocieri cu Adolf Hitler la sfârșitul anului 1942, când era blocat la Stalingrad, dar cu jumătate din Europa încă ocupată?
Mai mult, a adus vreodată vreun acord de încetare a focului cu Rusia o pace durabilă? Dacă da, atunci de ce georgienii încă merg la culcare temându-se că următorul atac se va petrece în propria lor curte? Acordurile de la Minsk au oprit războiul sau, mai degrabă, au oferit Rusiei timp să se pregătească pentru atacul total?
Memorandumul de la București din 1994, care a oferit Ucrainei garanții de securitate în schimbul renunțării la stocul său nuclear, s-a dovedit, de asemenea, a fi o promisiune goală.
Deci, Rusia trebuie acum să fie învinsă militar, mai degrabă decât să primească vreo invitație la o conferință de pace. Și Ucraina ar trebui invitată să adere la NATO de îndată ce condițiile o permit, deoarece numai NATO poate oferi garanții reale de securitate.
Al șaptelea mit: Țările baltice și Polonia vor doar să se răzbune pe Rusia
Războiul împotriva Ucrainei este alimentat de resentimentele Rusiei generate de prăbușirea Uniunii Sovietice. Și agenda imperialistă răzbunătoare a Rusiei este o provocare existențială nu doar pentru Ucraina, ci pentru toate statele de frontieră, inclusiv pentru Lituania.
Fiecare decizie pe care am luat-o în ultimele trei decenii a avut ca scop crearea de siguranță pentru popoarele noastre. Când am avertizat despre pericolul rusesc am fost ignorați, caracterizați drept alarmiști, dar s-a dovedit că avem dreptate.
Și continuăm să ne exprimăm îngrijorările pentru că știm că regimul lui Putin nu s-a încheiat încă și că lumea nu va fi în siguranță până când acest regim nu va mai fi.
La fel ca Ucraina, vrem o pace justă și de durată. Dar dacă Ucraina este forțată să negocieze, nu va fi nici dreptate, nici pace.
De aceea, victoria Ucrainei este victoria noastră. Securitatea lor este securitatea noastră. Și numai victoria îl va împiedica pe Putin să vină din nou spre noi.
***
