vineri

29 martie, 2024

7 aprilie, 2014

Cu ocazia zilei mondiale a sănătății (7 aprilie), facem o radiografie la zi a sistemului sanitar românesc, pornind de la sumele alocate și mergând până la rezultatele concrete sintetizate pentru populație în speranța de viață sănătoasă.

Imaginea nu ne avantajează, nici la procentajul alocat din PIB, nici prin prisma deficitului cronic al asigurilor de profil și nici ca medie de viață fără a fi bolnavi în raport cu alte state UE.

(Citiți și: ”Semnal pentru sistemul sanitar : Durata de viață fără sănătate a crescut cu 50% în 4 ani”)

Finanțată proporțional la standarde europene și absolut sub ele

Sănătatea este al doilea sector ca pondere a cheltuielilor bugetare, primul fiind asistența socială, care include pensiile.


”12,2% este media europeană a cheltuielilor pentru Sanatate. Raportat la media europeană, suntem exact acolo ca procent din cheltuielile totale ale bugetului”, a declarat ministrul delegat pentru buget, Liviu Voinea, într-o dezbatere ținută la finele anului trecut.

El a prezentat și evoluția ponderii cheltuielilor cu sănătatea în totalul cheltuielilor bugetare în ultimii ani, evoluție care arată interesul în creștere pentru acest sector bugetar. Totuși, fie și cu cei 4,3% din PIB fixați drept țintă pentru anul în curs, sumele alocate pentru sectorul sanitar rămân cu mult sub media europeană situată în jur de 6%.

Explicația este simplă și pleacă de la veniturile totale strânse la bugetul de stat. Față de circa 45% la nivelul mediei înregistrate de statele UE, la noi veniturile au fost de 32% în 2013 și s-au păstrat constante la un nivel în jur de o treime din PIB pe ultimii ani. Cu alte cuvinte, proporția alocărilor este europeană dar alocarea se face dintr-un buget ”subeuropean”.

Structura veniturilor

Cea mai mare parte a banilor strânși din taxe și impozite pentru sănătate s-au dus către Casa Națională de Asigurări de Sănătate (aproximativ 3,7% din PIB). Cu toate acestea, contribuțiile de asigurări au acoperit doar două două treimi din necesar, simplificat cam o treime de la angajatori și o treime de la angajați. Interesant este că angajatorii s-au situat ușor sub încasările prevăzute iar angajații de puțin peste.

(Citiți și: ”Legea cu 800 de articole modificate în 7 ani / Reforma Sănătății: Eugen Nicolăescu privatizează parțial Sănătatea de Stat ca s-o concureze pe cea privată”)


Alte cinci procente au provenit din taxarea cu dedicație a unor produse ( taxa pe viciu, respectiv alcool și tutun). De reținut, ca urmare a unor taxe prea mici percepute pentru sănătate, aproape 28% din sume au venit obligatoriu de la bugetul de stat sub formă de subvenții pentru echilibrare bugetară. Ele au grevat asupra altor posibile alocări bugetare, îndeosebi asupra investițiilor.

De reținut, dacă s-ar fi păstrat taxarea inițială de 14% din salariu de acum zece ani și nu s-ar fi coborât la 10,7%, banii din contribuțiile dedicate ar fi ajuns și, practic, nu ar fi fost necesare subvenții obținute pe calea expandării nivelului altor taxe, nelegate direct de sănătate.

(CLICK PE TABEL PENTRU MĂRIRE)

Vestea bună din bilanțul Casei Naționale de Asigurări de Sănătate (CNAS) pe anul trecut este reducerea soldului plăților restante de la circa 1.523 milioane lei la finele anului precedent până la 716 milioane lei la 31 decembrie 2013. Ceea ce a însemnat un efort de 0,13% din PIB, dar a păstrat plățile restante sub plafonul de 90 de zile ( cam jumătate chiar sub 30 de zile).

Partea din bugetul Fondului Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate ( FNUASS) alocată pentru asistență socială a fost anul trecut de cinci procente din total ( mai exact 1.219 milioane lei din cei 23.089 milioane lei cheltuiți pe total). De reținut, odată cu diminuarea arieratelor din sistem, bugetul FNUASS pe 2014 a fost redus la 22.560 lei (-2,3% în termeni nominali).

Rezultatul concret: Speranța de viață sănătoasă

Pentru a vedea cum stăm la nivelul realizărilor din acești bani, am ales un indicator european în materie, și anume speranța de viață sănătoasă pentru bărbați și femei ( deja prelucrat și disponibil pe Eurostat doar pentru anul 2011), pentru că, în definitiv asta interesează în primul rând.

(CLICK PE TABEL PENTRU MĂRIRE)

Se poate observa ușor diferența marcată dintre colegele de bloc estic și noi, ele fiind din punct de vedere al stării de sănătate în apropierea mediei UE în timp ce România înregistrează speranțe de viață sănătoasă cu circa cinci ani mai mici la femei și cu patru ani la bărbați. Din acest punct de vedere, adoptarea vârstei de 65 de ani drept vârstă legală de pensionare prezintă deja o provocare pentru îmbunătățirea rapidă a situației.

Citiți și: ”Quo vadis, doctore? (I) Cu cât finanţează România Sănătatea Europei”)

Desigur, la starea de fapt contribuie semnificativ și o serie de caracteristici sociale ( vezi țările baltice), precum și/sau înclinația spre a raporta suferințele de sănătate. Destul de bizar, Bulgaria vecină e situată la toți indicatorii peste media UE în timp ce nivelul relativ redus Finlanda, Slovenia, Slovacia și Germania pare cauzat de adresabilitatea crescută la medic.

De remarcat, deși speranța de viață sănătoasă la naștere e chiar mai mică decât la noi pentru unele dintre aceste din urmă țări, diferența de atenție acordată și de performanță a sistemului sanitar le face să recupereze și să se prezinte mai bine la vârste mai înaintate.

Articole recomandate:

citește și

lasă un comentariu

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

toate comentariile

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

articole categorie

Lucrăm momentan la conferința viitoare.

Îți trimitem cele mai noi evenimente pe e-mail pe măsură ce apar: