Venitul salarial mediu net pe economie în anul 2012 a fost de 1.547 lei, cu 0,8% peste prognoza oficială din toamna trecută. În pofida acestui fapt, puterea de cumpărare aferentă a înregistrat o majorare de numai 1,5%, față de cele 2,8% preliminate de Comisia Națională de Prognoză. De la 119,4% față de luna de referință octombrie 1990, puterea de cumpărare a crescut la 121,2%, potrivit datelor INS.
Totuși, majorarea de 1,5% a puterii de cumpărare a fost aproape la jumătate față de prognoza oficială de 2,8%. De reținut că, în pofida majorării cursului euro-leu, venitul mediu salarial net pe economie a crescut pe 2012, exprimat în moneda unică europeană. Astfel, în medie, un salariat român a câștigat echivalentul a 347 euro, comparativ cu 341 euro în anul 2011, ceea ce însemnă un spor de 1,8%.
Tabelul de mai sus corespunde realității numai pentru cheltuirea veniturilor bănești simultan cu realizarea lor din activitatea depusă, respectiv utilizarea unui card de credit și acoperirea integrală a sumei cheltuite într-o lună din banii încasați pentru luna respectivă. În cazul celor care nu utilizează cardul de credit la achitarea cumpărăturilor, ar fi mai corectă utilizarea cursului de schimb din luna următoare.
Valorile cele mai mici ale puterii de cumpărare s-au înregistrat în luna februarie iar un minim local poate fi observat în luna septembrie, după care salariul real a urcat în noiembrie exact la valoarea medie anuală. Ca de obicei, urmare a primelor de sărbători, luna decembrie a ieșit semnificativ din valorile uzuale, dar nu a mai depășit nivelul de 130%.
Salariul real a urcat peste acest nivel în decembrie 2009 ( 132,0%) și în martie 2010 ( 132,1%), cea mai mare valoare fiind înregistrată în decembrie 2008, cu 139,4%. Evoluția puterii de cumpărare a salariaților începând din 2007, anul aderării la Uniunea Europeană, este prezentată în tabelul de mai jos. Cu observația că ianuarie 2007 (97,2%) și februarie 2007 (99,6%) au fost ultimele luni sub pragul de 100%.
Se poate observa ușor că majorarea de 13,9% din 2008 a depășit posibilitățile reale, derivate din creșterea economică de 7,3% iar în 2009 creșterea salarială stabilită la finele anului precedent a fost în contradicție flagrantă cu evoluția economiei (+2,1% față de -6,6%). De aici au rezultat ajustările dureroase din 2010 și 2011, reluarea creșterii puterii de cumpărare fiind făcută de-abia anul trecut.
Dacă facem calculele în euro, obținem o altă perspectivă a evoluției salariale, aceea pe care o au și investitorii străini, obișnuiți să gândească în moneda unică europeană. După o ”primă de instalare” aferentă intrării în UE (cam exagerată, dar utilă unora pentru ocuparea cotelor pe noua piață), a avut loc o repliere imediată în pofida aparențelor date de evoluția în lei.
Din 2009, veniturile salariale ( și, implicit costurile salariale) au crescut până în 2011 exprimate în euro, independent de fluctuațiile puterii de cumpărare și s-au păstrat aproape la fel în 2012. Explicația este dată de procesul de convergență a prețurilor cu cele practicate la nivelul UE și de eforturile depuse de banca centrală de a obține un echilibru între parametrii macroeconomici, pe traiectoria de trecere de la leu la euro.
2013 ar trebui să aducă o confirmare a saltului calitativ făcut față de anul 2008. Chiar dacă PIB-ul va fi același exprimat în euro iar puterea de cumpărare se va apropia de nivelul din 2008, deficitul extern exprimat de soldul balanței de plăți ar urma să fie cu totul altul. De la nivelul nesustenabil de -14% din PIB la doar -4% din PIB , la aceeași capacitate de achiziționare de produse din import și cu o perspectivă mult mai bună a valorii banilor câștigați.
Urmărește-ne pe Google News
