România – între impozitarea americană și cheltuiala europeană : Cum își cheltuie SUA banii, cu focus pe salariile din sănătate și educație

Pentru a vedea cum se cheltuie banii într-o țară dezvoltată și care sunt raporturile dintre salariile diferitelor categorii sociale am ales ca referință SUA. Asta din două motive :

Procentajele de venituri și cheltuieli din SUA seamănă foarte bine cu ale noastre, cam 33% din PIB la venituri și 36% din PIB la cheltuieli, cu deficit de 3% din PIB iar datele sunt mult mai detaliate și aduse la zi decât statele europene colege de UE.

Am echivalat, apoi, modul lor de alocare a banilor în termeni de sume bănești brute care ar reieși în România la posibilitățile rezultate din nivelul nostru de dezvoltare, dar pe modelul lor de raporturi între categorii de salariați.
Precizăm că am utilizat valoarea cea mai des întâlnită a venitului salarial anual și nu valoarea medie lunară, ca la noi, pentru că așa au fost disponibile datele.

Iată ce ieșit dacă s-ar păstra procentajele față de salariul mediu pe economie, cu observația esențială pentru două domenii-cheie că, din perspectivă americană, cadrele medicale din România sunt plătite sub posibilități dar nu și cele didactice ( practic, avem 2.742 lei în sănătate în loc de 4.555 lei și 2.745 lei în învățământ în loc de 2.772 lei).

Veniturile salariale brute cele mai probabile (annual mean wage) în SUA pe unele categorii de salariați și echivalența lor în România, la posibilitățile date de nivelul actual de dezvoltare.

Am adăugat, pentru a vă putea face o idee asupra realității de peste Ocean, și veniturile efectiv încasate de alte câteva categorii de angajați. Venituri care sunt, în mod evident, mai ”împrăștiate” decât la noi, accentuează importanța calificării într-un domeniu în care cererea socială este mai mare.

În plus, trimit pe cei care vor nu doar venituri ceva mai mari dar și de nivel mediu către sectorul antreprenorial.

Tot pentru referință, deoarece condițiile diferă destul de mult între România și SUA ca mod de organizare, prezentăm și împărțirea banilor publici cheltuiți pe destinații.

Dincolo de suma totală, care este aproximativ aceeași dacă o raportăm la PIB, se poate observa că există diferențe foarte pronunțate în materie de alocare a banilor.

1.Procentajul primit de sectorul de sănătate primește o parte dublă față de cea alocată la noi (atenție, cam la aceeași pondere a cheltuielilor totale în PIB, ceea ce anulează argumentul invocat de mulți, cel al unor venituri bugetare mai mici în România față de media europeană)

2.Educația publică, așa deficitară cum este ea portretizată în multe filme americane, se apropie de ținta de 6% din PIB, fixată prin lege și departe de a fi respectată la noi.

3.Cheltuielile pentru apărare sunt triple față de cele din România, care nu poate să ajungă nici măcar să-și respecte angajamentul luat la intrarea în NATO de a aloca 2,38% din PIB în acest scop.

4.Ordinea publică și, mai ales, administrația publică, primesc în termeni relativi, o parte cu mult mai mică din banii contribuabililor decât la noi.

Rămâne să tragem singuri concluziile care se impun și măsura în care am putea să preluăm critic, cum se spunea pe vremuri, din experiența celei mai mari puteri occidentale.
Totuși, dincolo de așezarea salariilor la nivelul întregii societăți, ar trebui subliniată o opțiune importantă care se conturează tot mai clar și care va trebui transpusă în fapte cât mai curând :

Ori majorăm taxele și impozitele pentru a aduce sănătatea și învățământul pe linia de plutire prin creșterea substanțială a veniturile bugetare pe model european,

ori ne ducem cu structura cheltuielilor mai aproape de modelul american.

Cu o structură ”europeană” etern insuficientă pentru sănătate și învățământ și cu venituri ”americane” nu putem continua la infinit.