La solicitarea autorităților române, Uniunea Europeană a finanțat OECD să realizeze o ”diagnoză” a reformei legislative în Educație care urmează să fie promulgată de președintele Iohannis.
Raportul publicat subliniază punctele tari și punctele slabe – multe și foarte importante – ale reformei asumate de fostul consilier prezidențial și actualul ministru al Educației, Ligia Deca.
(Descărcați AICI raportul ”Consolidarea modelului de guvernanță a învățământului preuniversitar din România”)
Potrivit documentului, raportul de diagnostic evidențiază ”întrebări critice pe care România va trebui să le ia în considerare, astfel încât reformele planificate să se traducă în îmbunătățiri măsurabile ale calității, echității și eficienței în educație”.
Analiza menționează, între altele: evaluările școlilor nu contribuie la eforturile de îmbunătățire a acestora, sistemul de învățământ rămâne foarte birocratic, bugetul educației nu este aliniat la obiective strategice pe termen lung.
Sfera analizei include învățământul școlar primar și secundar. Raportul se concentrează pe următoarele modificări:
- Creșterea resurselor financiare și umane pentru învățământul preuniversitar și distribuirea acestora în mod eficient și echitabil
- Construirea unei monitorizări puternice. sistem de responsabilitate și rezultate
- Reorganizarea responsabilităților pentru evaluarea și sprijinul școlii
Despre resursele financiare ale învățământului școlar
Situația prezentă: Cheltuielile publice pentru educație sunt foarte scăzute prin comparație internațională. Acesta a reprezentat 3,7% din PIB în 2021, cel mai scăzut nivel dintre toate țările din Uniunea Europeană (4,8% media UE) și țările din Europa Centrală și de Est (5% în medie).
Nivelurile de cheltuieli au fost deosebit de scăzute pentru învățământul preuniversitar, reprezentând 0,8% din PIB, comparativ cu o medie de 1,7% în UE.
Actualul sistem de finanțare perpetuează inegalitățile între județe și școli. Școlile sunt finanțate în primul rând prin alocația bugetară națională de bază pe cap de locuitor, dar pot primi și finanțare complementară și suplimentară de la minister, consiliile locale și consiliile județene.
Chiar dacă recentele ajustări ale formulei de finanțare au oferit mai multe resurse școlilor din mediul rural, inegalitățile de finanțare prevalează. Ministerul central nu compensează școlile din județele defavorizate, unde bugetele locale sunt insuficiente pentru a-și completa finanțarea de bază, creând disparități între totalul fondurilor primite de școlile din zonele defavorizate față de cele din cele mai avantajate. Acest lucru este agravat și de modul în care autoritățile locale distribuie fondurile în școli, deoarece nu respectă criterii transparente sau dovezi de necesitate.
Planul: Prin planul de reformă, România intenționează să crească treptat cheltuielile de educație până la 15% din totalul cheltuielilor guvernamentale, până în 2027.
Probleme sesizate de OECD:
- Nu există îndrumări specifice privind modul de alocare a fondurilor suplimentare: deși reformele planificate oferă o anumită orientare generală cu privire la sectoarele și domeniile care au cel mai mult nevoie de sprijin, ele nu au dezvoltat tipul de planuri operaționale și de cheltuieli care ar fi necesare pentru a traduce obiectivele generale în intervenții care dau rezultate.
- Măsurile de raționalizare a rețelei școlare, prin grupare, nu abordează suficient decalajele de calitate și de resurse dintre școli. În plus, actorii județeni nu au suficiente date sau stimulente pentru a-și ajusta oferta educațională la numărul de studenți în scădere. Fără un studiu privind capacitatea și cererea rețelei școlare, precum și liniile directoare naționale, eforturile de reorganizare pot eșua în a raționaliza rețeaua și a îmbunătăți calitatea educației.
- Bugetarea nu este aliniată cu obiectivele strategice pe termen lung. Se desfășoară într-un interval de timp anual, cu scopul fundamental de a acoperi costurile suportate de sistemul actual și de a evita deficitele. Se bazează în primul rând pe costurile istorice, mai degrabă decât pe prognozele sau proiecțiile privind nevoile viitoare de resurse legate de obiectivele strategice ale Ministerului.
- Sistemul este foarte birocratic: procedurile administrative redundante sau inutile la diferite niveluri ale sistemului absorb resurse și distrag atenția factorilor de decizie și a educatorilor de la sarcinile lor principale.
Evaluarea: Despre sistemul de monitorizare a responsabilității și rezultatelor
Situația prezentă: România și-a lansat actualul Sistem Informatic Integrat al Învățământului din România, sau SIIIR, cu scopul de a ajuta Ministerul, inspectoratele școlare județene (ISC) și școlile să planifice, să monitorizeze și să gestioneze mai bine sistemul de învățământ.
Lipsa personalului dedicat în cadrul Ministerului și un buget limitat au făcut dificilă dezvoltarea și îmbunătățirea SIIIR în timp. Aproape că nu există personal în Minister care să știe să extragă și să analizeze datele, care să poată adapta rapid datele la noile nevoi și legislație ale utilizatorilor și care să fie capabil să asigure buna funcționare a acestora.
Mai multe baze de date educaționale continuă să ruleze în paralel cu SIIIR și nu se leagă la EMIS și nici nu urmează definițiile comune stabilite în Sistemul Național de Indicatori ai Educației (SNIE).
Există o cultură limitată de evaluare și responsabilitate în sistemul de învățământ din România.
Planul: Construirea unui sistem informatic integrat de management educațional (SIMS)
Probleme sesizate de OECD:
- Nu există încă o înțelegere comună cu privire la ce baze de date vor fi integrate în SIMS. Există o conștientizare limitată a acestei inițiative în rândul părților interesate și nu există planuri care să stabilească în mod explicit care baze de date existente vor fi conectate la noua platformă SIMS.
- Reformele planificate nu acordă suficientă atenție lacunelor de date privind rezultatele învățării, deoarece nu există planuri de revizuire a modului în care evaluările naționale pot fi standardizate pentru a furniza date fiabile la nivelul întregului sistem.
- România și-a asigurat finanțare externă substanțială pentru SIMS, în principal din partea UE, dar lipsa planificării strategice riscă să pună în pericol sustenabilitatea pe termen lung a platformei.
- În prezent, nu există planuri clare pentru a asigura investiții adecvate pentru personal, întreținerea și dezvoltarea în continuare a platformei.
Despre responsabilități în evaluarea și sprijinul acordat școlii
Situația prezentă: În România, evaluarea externă de la primii ani până la învățământul terțiar neuniversitar este realizată în prezent de două organisme diferite: ARACIP și Inspectoratele Școlare. Acest sistem dual este relativ unic în UE și OCDE, unde responsabilitățile de evaluare sunt în general consolidate într-un singur organism național de evaluare școlar independent. Dublarea rezultată este ineficientă și împovărătoare pentru școli.
Planul: Consolidarea ARACIIP ca principal evaluator extern și acordarea unui rol de sprijin mai explicit județelor
Probleme sesizate de OECD:
- Evaluările ARACIIP nu conduc în mod semnificativ eforturile de îmbunătățire a școlii – rapoartele de evaluare nu oferă în mod constant feedback de calitate
- Finanțarea ARACIP este imprevizibilă. Taxele de evaluare nu sprijină echitatea între școli. Rigiditățile în modul în care ARACIP își poate folosi resursele proprii îngreunează atragerea de personal calificat.
- ARACIP nu planifică evaluările într-un mod eficient: urmează o abordare care urmărește să acopere toate școlile într-o perioadă de cinci ani, ceea ce a fost imposibil de-a lungul anilor. Evaluările sunt efectuate la cerere, fără criterii consecvente sau dovezi de necesitate.
- Reforma nu abordează în mod clar dublarea dintre evaluarea ARACIP și inspecțiile generale – școlile sunt supuse a două procese care, deși diferite ca accent și abordare, îndeplinesc aceeași funcție.
- Organizarea Inspectoratelor Școlare nu este aliniată cu unele dintre noile lor roluri. În timp ce direcțiile județene vor avea noi structuri administrative, acestea vor funcționa cu personal existent. Reforma nu pare să fie susținută de un plan de recalificare a inspectorilor.
- Nu există o strategie națională pentru îmbunătățirea școlii. Pentru a contribui semnificativ la îmbunătățirea învățării în toate școlile din România, evaluarea școlară și sprijinul ulterior trebuie să facă parte dintr-un efort național larg și coerent.
***
