O nouă teamă prinde contur pe piețele financiare globale – riscul stagflație. Un mix de stagnare a activității economice și o creștere a inflației s-ar dovedi toxic pentru gospodării, companii și investitori, notează Reuters care punctează că deși acest scenariu este totuși departe de a se materializa, perspectivele economice s-au înrăutățit.

Inflația a ajuns la 5,3% în Statele Unite și la un record al ultimelor decenii în zona euro (3%). De cealaltă parte, creșterea economică pare a fi pierdut din avans, făcând piețele bursiere mai vulnerabile la temerile privind evoluția inflației. Indicele S&P 500 a pierdut două puncte joi.

Frica unei accentuări a tendințelor din economie alimentează temerile potrivit cărora ar urma o perioadă de stagflație.

Există mai multe motive împotriva acestei teorii. În primul rând, creșterea economică a încetinit într-adevăr, însă în raport cu avansul foarte puternic înregistrat după ridicarea restricțiilor.

În al doilea rând, președintele Rezervei Federale, Jerome Powell, și guvernatorul Băncii Angliei, Andrew Bailey, au instrumentele și probabil dorința de a combate presiunile prețurilor. Creșterea ratelor dobânzii de la minime record este mai ușoară decât încercarea de a genera mai multă inflație atunci când ratele de politică sunt apropiate sau sub zero, punctează jurnaliștii străini.

Asta nu înseamnă că lucrurile vor merge ca unse. Presiunile asupra prețurilor se dovedesc mai puternice și mai puțin tranzitorii decât anticipaseră bancherii centrali din cauza distorsiunilor lanțului de aprovizionare.

Președintele Christine Lagarde a declarat marți la conferința anuală de cercetare a Băncii Centrale Europene că exporturile de bunuri din zona euro ar fi fost cu aproape 7% mai mari în prima jumătate a anului dacă nu ar fi fost blocaje de aprovizionare.

După cum arată și manualele de economie, un șoc care determină o reducere a ofertei va duce la creșterea prețurilor dacă cererea rămâne aceeași. Dacă fenomenul persistă, încercarea de a combate inflația va fi dificilă pentru băncile centrale.

O politică monetară mai strictă nu va crea noi capacități de transport maritim, mai mulți semiconductori sau mai multe mașini. Tot ce face este să controleze cererea. Bancherii centrali pot face față inflației ridicate și sunt obligați să facă acest lucru prin mandatele lor. Totuși, acest lucru va însemna că ei – și toți ceilalți – vor trebui să trăiască cu o creștere mai slabă, susțin jurnaliștii Reuters.