Rețetele europene de producție a electricității, la startul ”Fit for 55”: România – una dintre cele mai echilibrate

Țările Uniunii Europene au pornit în cursa tranziției la energia verde cu o mare varietate a rețetelor de producție de electricitate. Varietatea prea mare face dificilă aplicarea politicilor Comisiei Europene.

După ce a pronunțat „decesul energetic” al cărbunelui, la care multe țări nu pot renunța ușor, Comisia Europeană aplică o politică de descurajare a investițiilor în producția de electricitate din gaze naturale și în centrale nucleare.

Or, ponderile acestor ultime două resurse sunt mari și foarte mari nu numai în producția țărilor UE din Est, ci și în țări din Vest cu un cuvânt greu de spus în politicile europene.

România – una din cele mai echilibrate rețete

Producția de electricitate a Ungariei, de pildă, este dependentă de gazele naturale în proporție de 25% din total, dar cele mai mari ponderi sunt în Vest.

Gazele se află la originea majorității producției de electricitate produsă în Țările de Jos (Olanda, 59%) și Italia (50%), care au acces la mari resurse (din Marea Nordului și din nordul Africii).

Spania contează pe gaze pentru 29% din producția sa de electricitate.

Rețeta României este una dintre cele echilibrate din perspectiva resurselor, cu 24% producție de electricitate din cărbune, 15% – gaze, 19% – nuclear, 27% – hidro și 14% – eoliene- solare.

Se adaugă marile ponderi ale generării de electricitate din cărbune din Polonia (72% din totalul producției), Cehia (45%), Bulgaria (39%) și Germania (30%).

Gazele și cărbunele acoperă aproape 44% din producția de electricitate din UE.

Este relevant faptul că, în plină tendință de scumpire a energiei, cărbunele a luat locul eolienelor în Germania, în primul semstru din 2021, pe fondul scăderii aportului energiei nuclerare.

Germania a avut cea mai mare contribuție la producție netă de energie electrică a UE în 2019 (20,8% din total), urmată de Franța (19,7%) și Italia (10,2%), singurele țări cu o cotă de două cifre, potrivit Eurostat.

Energia nucleară își cere locul în tranziție

Tabelul de mai sus arată și marile probleme ridicate de țările care își bazează mare parte din producția lor energetică pe centralele nucleare.

În mixul european, energia nucleară are a doua cea mai mare pondere după combustibilii fosili, 26,2%.

Se remarcă Franța cu o pondere nucleară de 71%, Slovacia cu 53%, Ungaria cu 48% și Suedia 40%.

Mixul Suediei este relevant pentru importanța energiei nucleare în tranziția verde: nucleară este de 40% iar cea hidroenergetică de 39%, la care se adaugă eolienele cu 12%. Celelalte ponderi sunt nesemnificative, cu excepția celei a biomasei, de 9%.

Țintele privind reducerea emisiilor de CO2 nu vor fi atinse dacă utilizarea energiei nucleare nu va fi inclusă în portofoliul energetic menit să oprească efectele schimbărilor climatice, potrivit unui raport al Comisiei Economice a ONU pentru Europa (UNECE), făcut parcă pentru a răspunde la împotrivirea Comisiei Europene față de proiectele nucleare.

Rețetele diferite de producție și exporturile intracomunitare

În februarie 2015, Comisia Europeană a lansat Strategia Uniunii Energetice, dintre ale cărei 5 coordonate se remarcă cea a „pieței energetice interne (a UE) pe deplin integrate, printr-o infrastructură adecvată și fără bariere tehnice sau de reglementare”

Fluxurile comerciale de electricitate din interiorul UE sunt însă dependente tocmai de rețetele diferite de producție ale acestora.

Nu întâmplător cel mai mare producător de energie nucleară, Franța, a fost și cel mai mare exportator de electricitate din UE, dar și (probabil) cea mai echilibrată rețetă a permis Germaniei să fie pe locul 2.

Progresele spre piața energetică unică s-au reașlizat însă mai degrabă în interiorul celor șase piețe regionale angro, din:

• Europa Centrală și de Vest (Austria, Germania, Țările de Jos, Belgia, Luxemburg, Franța plus Eleveția);
• Europa de Nord (Danemarca, Estonia, Letonia, Lituania, Suedia, Finlanda plus Norvegia);
• „Apennine Peninsula” (Italia, Malta);
• „Iberia Peninsula” (Spania, Portugalia);
• Europa Centrală și de Est (Polonia, Cehia, Slovacia, Slovenia, Ungaria și România) și
• Europa de Sud-Est (Bulgaria, Croația, Grecia plus Serbia)

Cum vrea Comisia Europeană să armonizeze diferitele rețete

Varietatea este atât de mare pe harta energetică a UE, încât ilustrează mai degrabă dezechilibrul din perspectiva armonizării politicilor Comisiei Europene de tranziție la energia regenerabilă, ale cărei ținte sunt cu atât mai dificil de atins.

Comisia Europeană exclude investițiile în gaze de la finanțările europene, dacă nu includ și opțiunea (amestecului cu…, sau a folosirii) hidrogenului. Gazele nu sunt incluse în finanțarea planurilor naționale de redresare, și nici în proiectele finanțate de Banca Europeană din Investiții.

De asemeni, Comisia Europeană nu este de acord să finanțeze proiecte nucleare noi și industria nucleară a avertizat că unele proiecte vor căuta bani în China, așa cum era cât pe-aci să se întâmple și proiectele din România.

În aplicarea politicii sale favorabilă investițiilor în energia regenerabilă se folosește inclusiv de argumentul tendinței actuale de scumpire a energiei.

Kadri Simson, comisarul european pentru energie, a răspuns cu îndemnul de a investi și mai mult în energie regenerabilă, solicitărilor multora dintre miniștrii Energiei din țările membre de a acomoda obiectivele tranzițiiei la energia verde cu posbilitățile.

Mai mult, „atingerea țintei de zero emisii nete nu înseamnă numai energie verde, ci și un consum mai mic de energie”, a spus Kadri Simson, la o întâlnire informală cu miniștrii europeni ai Energiei.

(Citiți și: „Scumpiri la energie: Comisia Europeană promite un pachet de măsuri care să ajute țările membre”)

Și, ca soluție, Kadri Simson a amintit de inițiativa Fondului Social Climatic european, care va finanța proiecte imobiliare verzi, cu veniturile din vânzarea certificatelor de emisii, adică exact acelea care au contribuit la scumpirea energiei prin scumpirea explozivă alimentată de politicile europene.