PDL şi aripa democrat-liberală a Guvernului încearcă să impună în Coaliţie înlocuirea celor 41 de judeţe ale României cu 8 regiuni de dezvoltare până la finalul acestui an, cu scopul declarat de a avea acces mai uşor la cele 10 miliarde de euro din Programul pentru dezvoltare al Comisiei Europene, puşi la dispoziţie de Executivul european în perioada 2013-2014 pentru lucrările de infrastructură rutieră, apă şi canalizare din teritoriu.
Într-un document parlamentar care foloseşte date din anul 2009 , se arată că România, la nivel guvernamental, a conştientizat abia înanul 2006 necesitatea demarării procesului de eliminare a decalajelor de dezvoltare între regiuni. În schimb, Bulgaria şi Estonia au prioritizat eliminarea decalajelor dintre regiuni în anu 2003, Polonia în anul 2004, iar Slovacia în 2005.
” În această repartizare, asociaţiile colectivităţilor locale au un rol foarte important. În toate statele europene, conform politicii comunitare de coeziune, scopul principal al utilizării veniturilor şi fondurilor europene a fost eliminarea decalajelor între diferite colectivităţi teritoriale, încercându-se a se depăşi tensiunile între teritorii”, se arată în studiul parlamentar.
Patru modele europene de regionalizare
Studiul parlamentar obţinut de cursdeguvernare.ro privind împărţirea administrativă în Uniunea Europeană identifică 4 modele de regionalizare. Această diversitate de modele reprezintă o provocare privind stabilirea de regiuni de dezvoltare comune la nivelul întregii Uniuni Europene.
1. Tradiţia napoleoniană. Este prezentă în Franţa, Italia, Spania, Grecia, Europa Centrală şi de Est. Acest mode se bazează pe centralizarea autorităţii, uniformitate şi simetrie.
2. Tradiţia germană . Este prezentă în Germania, Austria, Olanda. Acest model recunoaşte – alături de un stat puternic – entităţi intermediare de autoritate.
3. Tradiţia anglo-saxonă. Este prezentă îndeosebi în Marea Britanie. Acest model nu recunoaşte noţiunea de stat ca persoană juridică.
4. Tradiţia scandinavă. Suedia şi Finlanda aplică acest model. Acasta a preluat de la modelul francez principiul uniformităţii, dar l-a aplicat într-un cadru ceva mai descentralizat.
Majoritatea statelor membre ale UE sunt organizate înteritoriu pe două nivele (de exemplu, Austria, Ungaria, Irlanda, Olanda, Portugalia, Marea Britanie, Suedia), iar câteva au o organizare pe trei nivele (Germania, Spania, Italia, Polonia). Acestea din urmă sunt state cu suprafeţe şi cu populaţi mari, iar aici colectivităţile teritoriale au competenţe largi şi nu există o tutelă a unei colectivităţi teritoriale asupra alteia.
De asemenea, studiul parlamentar remarcă şi faptul că în majoritatea cazurilor, procesul de regionalizare a coincis cu descentralizarea, care a mutat de la guvern la autorităţile locale decizia privind colectarea taxelor şi împărţirea resurselor.
”În multe state europene, procesul descentralizării a avut, în principal, tendinţa regionalizării, creându-se nivelul teritorial regional (. Cehia, Slovacia, Danemarca, Slovenia), sau prin consolidarea autonomiei regiunilor existente (Germania, Spania, Italia, Franţa, Polonia). Crearea regiunilor în noile state membre (Ungaria, Lituania, România) a constituit prilej de noi experimentări”, mai descrie studiul procesul de descentralizare.
Cum a făcut Polonia regionalizarea
În Polonia, procesul descentralizării a fost iniţiat din anul 1990 şi a cuprins asigurarea autonomiei locale şi reforma organizării teritoriale, se arată în studiul realizat la Parlamentul României.
Obiectivul esenţial al reformei administrative poloneze era îndeplinirea exigenţelor Chartei Autonomiei Locale a Consiliului Europei, semnată de Polonia în 1994, dar şi a dreptului comunitar, în perspectiva aderării Poloniei la Uniunea Europeană.
Reforma poloneză a vizat acordarea competenţelor necesare colectivităţilor locale, astfel încât să se răspundă în mod eficient nevoilor cetăţenilor şi să poată fi accesate fondurile europene.
Reforma administrativ-teritorială propriu-zisă a început în anul 1999 şi a avut ca rezultat dezvoltarea politicii regionale.
Atunci s-a stabilit un sistem al administraţiei pe trei nivele: comune (gmina), districte (powiaty) şi regiuni (voievodate).
”În acest proces au apărut, iniţial, numeroase dificultăţi, determinate de lipsa unei strategii de dezvoltare regională, a unor proceduri financiare adecvate şi a unei capacităţi de cofinanţare adecvată”, reţine studiul parlamentar.
De la 1 ianuarie 1999, în Polonia s-au delimitat 16 noi regiuni care corespundeau metodologiei comunitare, fiind regiuni de nivel european NUTS II – Nomenclatorul Unităţilor Teritoriale pentru Statistică de nivelul II -, aşa cum doreşte şi PDL să procedeze (însă într-un sistem cu mai puţine unităţi teritoriale, România având şi o populaţie cu 16 milioane de locuitori mai redusă decât a Poloniei)
După un an şi jumătate, Guvernul de la Varşovia a emis o ordonanţă de urgenţă pentru stabilirea unui clasament NUTS provizoriu: 2.489 de comune (gminas), 373 arondismente, districte (powiaty), 44 grupări de arondismente (powiaty), 16 provincii (województwo-voievodate).
În prezent, Polonia are o administraţie locală organizată pe 3 nivele, compusă din 2.478 comune, 379 districte (powiats) şi 16 regiuni (voievodate).
Fiecare eşalon are competenţe proprii şi competenţe delegate care sunt atribuite prin lege.
Comunele (gmina) sunt conduse de o adunare deliberativă şi un birou executiv, condus de un primar, numit wojł în comunele rurale, burmistrz în comunele urbane şi prezydend miasta, în oraşele de peste 100 000 locuitori.
Districtele (powiaty) sunt entităţi administrative care au în jur de 100.000 de locuitori. 65 de oraşe poloneze cumulează funcţii ale comunelor şi ale districtelor.
Provincia este condusă de un consiliu şi un birou executiv, condus, la rândul lui, de un preşedinte.
Regiunile (voievodatele) sunt cele mai mari entităţi administrative şi sunt în număr de 16. Structura lor cuprinde un corp administrativ (sejmik wojwodzki) şi un corp executiv (zarzad wojwodzki), condus de un mareşal. Voivodatele au suprafaţa cuprinsă între 9.412 km2 şi 35.589 km2 şi o populaţie cuprinsă între 1.000.061 şi 5.130.000 locuitori. Regiunile au competenţe în special în domeniul apei, drumurilor, sănătăţii, serviciilor sociale, educaţiei, culturii şi dezvoltării economice.
Populaţia principalelor capitale regionale variază între 119.000 locuitori (Zielona Gora), peste 571.000 locuitori (Poznan) şi peste 600.000 locuitori (Varşovia), se mai arată în studiul parlamentar românesc.
Deşi este descris destul de amănunţit, documentul parlamentar românesc consideră că modelul polonez de regionalizare este un eşec, fără însă a se oferi explicaţii pentru această aserţiune.
”Ţările mari, precum Germania, Italia, Spania au experimentat trei nivele, au reunit departamentele pentru a constitui regiuni, cu rezultate variabile (succes în Suedia, eşec în Polonia şi Ungaria)”, se menţionează în documentul intern de la Parlamentul României.
12 răspunsuri
a, asa se explica, 🙂 exista un studiu parlamentar. Hai sa il vedem domle !
Partea cea mai gogonata este asta „Într-un document parlamentar care foloseşte date din anul 2009 , se arată că România, la nivel guvernamental, a conştientizat abia în anul 2006 necesitatea demarării procesului de eliminare a decalajelor de dezvoltare între regiuni.”
– Carta Verde. Politica de dezvoltare regională în România,
Guvernul României şi Comisia Europeană, Programul Phare,
1997
– Hotărârea Guvernului României din 20 noiembrie 2002 privind
elaborarea în parteneriat a Planului Naţional de Dezvoltare, în
Monitorul Oficial al României nr. 898/2002
– Legea 151/1998 privind dezvoltarea regională în România, în
Monitorul Oficial al României nr. 265/1998
Ar fi culmea ca doamna Roberta Anastase sa gireze un asemenea studiu, dansa in calitate de sociolog nu ar tolera goggosi dastea, sper.
domnule: cursdeguvernare.ro a citat din chiar documentul parlamentar. (e pe site-ul Parlamentului, dar e pe intranet, nu pentru popor..). gogosi? no problem: aveti idee cate documente a „elaborat” Romania fara sa le „constientizeze” cineva? aveti idee cate acte normative au „emanat” guvernele Romaniei (toate, fara nici cea mai mica exceptie) pentru a indeplini vreun criteriu conjuntural ca sa… si sa… ? aveti idee cate lucruri marete a trecut Emil Boc in actele normative pe care si-a asumat raspunderea, luand cu copy/paste din scrisorile de intentie cu finantatorii internationali, fara sa le „constientizeze”?
aveti idee cate chestii face clasa politica fara sa le inteleaga sensul?
păi…
@Cristian Grosu,
daca cursdeguvernare.ro are acces pe intranetul Parlamentului la acest studiu asta este un lucru interesant dar problematic din anumite puncte de vedere. Daca ati luat doar o sursa si aia netransparenta si cu lacune de documentare atunci sigur nu ati constientizat cum trebuie gestionat subiectul in comunicarea publica. Cine citeste Cartea verde a dezvoltarii regionale va recunoaste, daca este bine intentionat, ca nu ar putea sa treaca peste bazele de date de acolo.
Eu vorbesc de nivelul analizei nu de altceva.
Reestul este blabla. Fratilor, sunteti la CURSUL DE GUVERNARE !
domnule:
cursdeguvernare.ro nu are acces: şi-a făcut singur. iar materialul l-am prezentat nu pentru coerenţă şi viziune, ci pentru faptul că el e baza la care se raportează cei care iau decizia regionalizării. e o viziune: câtă vreme produce consecinţe cum să o ignori? 🙂
Nu incercati sa dregeti busuiocul, impresia „artistica” e tot una slaba. Trec peste mistocareala cu accesul. Analiza nu este, folosti doar un documentar, nu e studiu, pe care trebuie sa il promovati. Evident nu aveti voie sa il Analizati doar ati facut in rezumat cu copy-paste. Daca ati mai fi citat si alte surse academice mai ziceam. Folositi si voi titluri corecte fara chestii pompoase ca nu mai convingeti pe nimeni.
multumim. nicio mistocareala, n-avem timp nici de ea si nici de busuioc. suntem aici – ne gandeam ca poate va intereseaza ceea ce indeobste nu puteţi vedea: un document după care cei pe care i-ati ales iau decizii care vă influenteaza viata. pentru că după asta vor decide. sunteti liber să nu, poate pe altii să da.
Nu le vad pe toate, dar aici am vazut din prima incompetenta si partinire. Daca voi, pagina cu pretentie de grup de experti pe probleme de guvernare, nu puteti filtra cu argumente un documentar incropit de nu stiu ce birocrat de la o comisie parlamentara, atunci ce pretentii sa mai avem de la cititorii vostrii?
Chiar nu e stilul meu sa fac morala pe net….
ma uit pe hartile Poloniei si vad ca noile voievodate nu se suprapun pe granitele fostelor judete. Apoi, in Polonia, 97% sunt polonezi, ca grup etnic, si numai 3% se imparte la cateva etnii. Deci, ei nu au chestia asta pe care o avem noi cu maghiarii, care au interes sa ramana majoritari inntr-o anumita regiune, cum ar fi una compusa din Harghota, Covasna, Mures. Oricum, sunt diferente semnificative intre cele 2 tari, nu stiu daca poate fi aplicat modelul polonez in Romania.