Recept Tayyip Erdogan a cîştigat duminică primele alegeri prezidenţiale din Turcia, cu 52% din voturi, adjudecându-şi mandatul încă din primul tur, informează agenţiile de presă.
Victoria sa este detaşată, având în vedere procentele obţinute de contracandidaţii săi: Ekmeleddin Ihsanoglu – liderul unei coaliţii – s-a situat la 38% din preferinţele electoratzului care a participat la vot, în timp ce politicianul kurd, Selahattin Demirtas, a obţinut 10%.
Preşedintele ales a transmis un mesaj de unitate. „Nu voi fi dar preşedintele celor care m-au votat, voi fi preşeidntele a 77 de milioane. (…) Voinţa naţiunii a câştigat din nou asstăzi, democraţia a câştigat din nou. Iar cei care nu m-au votat au câştigat la fel de mult ca şi cei care m-au votat, cei care nu mă plac au câştigat la fel de mult ca şi cei care mă plac”, a spus acesta în faţa a mii de susţinători.
Fostul premier îşi va prelua mandatul de preşedinte în 28 august.
Încă de luni încep negocierile în partidul Justiţie şi Dezvoltare (AKP) pentru formarea noului guvern şi pentru alegerea succesorului lui Recep Erdogan la conducerea acestuia. Analiştii se aşteaptă ca acesta să fie un politician loial lui Erdogan şi uşor controlabiul de către acesta.
Preşedintele ales vrea să evite o scădere a influenţei sale în partid, ceea ce i-ar îngreuna aplicarea planurilor de a modifica legea fundamentală a ţării, pentru crearea unei preşedinţii cu puteri executive . o reformă ce are nevoie de 2/3 dn voturile parlamentului sau un vot popular.
Posibilul său succesor ar putea fi ministrul de externe, Ahmet Davutoglu, care are susţinerea birocraţiei partidului şi a fost văzut ca mâna dreaptă a lui Recep Erdogan în plan internaţional.
Sultanul Erdogan
Chiar dacă preşedintele ales se vrea un preşedinte al tuturor turcilor, harta electorală a Turciei arată că asta nu va fi uşor. Dacă cei din inima Anatoliei, puternic conservatori, sunt fidelii preşedintelui Erdogan, turcii din partea vestică, mai liberală a ţării, de pe malurile Mărilor Egee şi Mediterană, au votat pentru contracandidaţii acestuia.
Recep Tayyip Erdogan a spus că vrea să îşi exercite puterea folosind toate prerogativele pe care i le dă legea actuală, nu ca şi predecesorii săi, care au avut un rol mai mult ceremonial. Nu a făcut însă niciun secret din planurile sale de a schimba constituţia şi de a da preşedintelui prerogative executive.
Criticii săi se tem că acesta va îndepărta din ce în ce mai mult ţara de secularismul introdus de kemal Ataturk şi că turcia va deveni un stat din ce în ce mai islamizat.
În ultimul an şi jumătate, Recep Tayyip Erdogan i-a îngrijorat pe prietenii şi aliaţii săi occidentali. “Turcia ar trebui să fie un partener important al SUA într-o perioadă de mare instabilitate într-o regiune-cheie a lumii. Tendinţele autoritariste ale premierului îngreunează teribil situaţia”, a afirmat Eric Edelman, fost ambasador american în Turcia, citat de The Economist.
Prim-ministrul turc a atras atenţia în ultima vreme prin emiterea mai multor legi făcute în aşa fel încât să îi ofere protecţie lui şi aliaţilor săi într-un scandal de corupţie care a izbucnit la finalul anului trecut şi care este considerat de analiştii din Turcia drept cel mai mare din istoria ţării.
În decembrie 2013, poliţia a percheziţionat reşedintele mai multor minmiştri şi ale fiilor acestora, după ce au fost făcute publice înregistrări care demonstrau implicarea lor în acte de corupţie. Mai mult, legăturile duceau la premier şi la unul dintre fiii acestuia.
Recep Tayyip Erdogan a acuzat judecători, procurori şi poliţişti că ar fi fabricat aceste înregistrări şi că este o nouă încercare a liderului opoziţiei Fetullah Gulen, un cleric sunnit aflat în exil în SUA, de a destabiliza puterea de la Ankara.
Iar pentru a pune piedici anchetei, premierul a concediat sau transferat sute de magistraţi şi poliţişti. Mai apoi a emis legislaţie care să pună sub un control guvernamental mai sever puterea judecătorească şi serviciile de informaţii şi a luat o serie de măsuri care au limitat libertatea presei şi a internetului. Temporar, a interzis Twitter în Turcia şi a ameninţat că va face inaccesibile reţelele de socializare.
Criticile interne şi internaţionale nu au avut ecou la premierul turc. Şi nu este pentru prima dată. Nici în cazul reprimării protestatarilor din parcul Ghezi, de vara trecută. O mişcare începută de tineri cu viziuni ecologiste, care s-au împotrivit demolării unui parc din Istanbul pentru a se construi pe locul acestuia un centru comercial, s-a transformat într-o revoltă care a polarizat cel mai important oraş al Turciei.
Argumentul premierului Erdogan a fost mereu susţinerea populară de care se bucură: atâta vreme cât votanţii îl sprijină, are dreptul să facă ce vrea, în ciuda opoziţiei, protestatarilor, judecătorilor şi procurorilor, sau a Europei.
Iar testul suprem au fost alegerile locale care au avut loc în Turcia în primăvară. Rezultatul acestora a întărit argumentaţia prim ministrului: 46% dintre turci au votat în favoarea partidului său.
Iar câştigarea alegerilor prezidenţiale, primele de acest gen din Turcia, încă din primul tur nu fac decât să îi întărească aceste convingeri că populaţia turcă îi este alături.
Urmărește-ne pe Google News
