Companiile de stat joacă un rol cheie în crearea de valoare în sfera publică, arată noul raport PwC ”State-owned enterprises: Catalysts for public value creation?” Concluzia este urmată de un avertisment: deşi proprietatea de stat poate aduce anumite avantaje, aceasta poate duce şi la pierderea de valoare dacă la conducerea companiilor de stat nu sunt aplicate cele mai bune practici de management.
O bună ilustrație a acestui avertisment o regăsim în cazul a Complexului Energetic Hunedoara, înființat de stat în septembrie 2012 și activând în formă actuală din februarie 2013, astăzi în fața spectrului insolvenței tocmai din cauza practicilor de management.
Concluzii ale raportului PwC
Raportul dat publicității marți, de PwC, se bazează pe rezultatele unui sondaj Pulse efectuat în ianuarie 2015 în rândul a 153 de directori generali, precum şi pe concluziile celei de-a 18 ediţii a PwC Global CEO Survey.
“Companiile de stat sunt o forţă influentă şi în continuă creştere la nivel global. Procentul de companii de stat incluse în topul Fortune Global 500 a crescut de la 9% în 2005 la 23% în 2014. În timp ce aceste organizaţii au aceleaşi oportunităţi şi provocări ca şi companiile private, ele au scopuri, misiuni şi obiective diferite, care sunt legate de anumite aspecte ale serviciilor publice, şi au şi un rol social important”, declară Daniel Anghel, Partener, Consultanţă Fiscală, Liderul Echipei de servicii pentru Sectorul Public din cadrul PwC România.
“În viitor, companiile de stat trebuie să fie mult mai bine gestionate pentru a crea valoare adăugată şi a evita competiția neloială în piețe în care companiile private sau organizaţiile neguvernamentale pot livra mult mai eficient produsele şi serviciile de care cetăţenii au nevoie”, a adăugat Daniel Anghel.
Printre concluziile raportului:
În timp ce directorii generali ai companiilor de stat sunt mai încrezători în perspectivele de creştere pe termen scurt decât omologii lor de la companiile private, ei continuă să fie mai puţin încrezători în dezvoltarea companiilor lor în următorii trei ani. Această diferenţă poate să fie legată de presiunea pusă din ambele sensuri: companiile să fie viabile din punct de vedere comercial şi totodată să îndeplinească obiective mai puţin comerciale, ceea ce poate da naştere la compromisuri în performanța financiară pe termen scurt faţă de cea pe termen lung.
Descărcați AICI raportul integral al PwC
CE Hunedoara, situația la zi
Potrivit informațiilor publicației locale ”Gazeta de Dimineață”, Consiliul de Administrație al CEH nu mai este funcțional din cauză că un al treilea membru, Elena Popescu, reprezentant al Ministerului Energiei în CA al Complexului, și-a înaintat demisia. Dintre cei 5 membri ai CA, primul demisionar a fost chiar președintele consiliului, Alexandru Blaj, urmat la scurt timp de Mihaela Preda.
Demisiile au survenit chiar în perioada în care Guvernul pregătea acordarea unui ajutor de stat pentru CE Hunedoara, în valoare de 167 milioane de euro, în condițiile în care compania ceruse 98 de milioane, în principal pentru a plăti certificate verzi fără de care funcționarea nu este posibilă.
(Citiți și: ”Sindicat: Restructurarea CE Hunedoara se amână din lipsă de fonduri”)
Cum a ajuns complexul dator-vândut în numai 3 ani
Complexul Energetic Hunedoara a fost înființat în septembrie 2012, ca rezultat al deciziei de fuziune a Electrocentrale Deva cu Electrocentrale Paroșeni. În februarie 2013, noua entitate fuzionează și cu o parte a Societății Naționale a Huilei (preia minele Lonea, Livezeni, Lupeni și Vulcan, alte 3 mine foste ale CNH- Petrila, Paroșeni și Uricani- urmând să fie închise până în 2018).
Din cauza managementului CNH, în 3 ani complexul are pierderi de peste 220 milioane de euro și datorii, la stat și furnizori, de peste 100 milioane de euro.
O soluție ignorată de autorități a fost privatizarea CNH, în legătură cu care compania Quintana Minerals Corporation își manifestase interesul.
(Citiți și: ”Cum hrănești cu sute de milioane un mastodont de miliarde: Ajutorul de stat pentru CE Hunedoara – începutul sfârșitului”)
Cele mai importante decizii, la care se alătură și altele, ale CA, care au adus CNH în situația de față sunt:
- Cu patru mine în portofoliu, CNH a achiziționat cărbune din import. În 2012 s-au importat 450.000 de tone de cărbune, iar în 2014 s-a lansat procedura de achiziție a altor 150.000 de tone. Despre importurile din 2012 există la DNA suspiciunea că au fost făcute prin intermediari, din Ucraina via Ungaria.
- Guvernul Ponta obligă CNH, în 2013, să intre în acționariatul Hidro Tarnița, apoi decide o majorare de capital cu 2 milioane de euro, la care CNH subscrie 30% după care anunță că nu mai are bani. Vândut presei drept un proiect de mare viitor de către fostul ministru Constantin Niță, proiectul Hidro Tarnița nu are nici azi un investitor cert. Dar compania de proiect cere penalități și dobânzi CNH pentru contribuția neplătită la majorarea de capital.
- Tot în 2013, același fost ministru al Energiei Constantin Niță obligă CNH să intre și în proiectul cablului submarin de transport al energiei între România și Turcia. Contribuția CEH: 2 milioane de euro. Între timp, Nuclearelectrica anunță că vrea să se retragă din proiectul al cărui studiu de fazabilitate a costat aproximativ 1,4 milioane euro. Ultima cifră vehiculată drept cost total al acestui proiect este de 600 milioane euro.
Urmărește-ne pe Google News
