duminică

26 iunie, 2022

Share on facebook
Share on twitter
Share on linkedin
Share on pocket

10 februarie, 2022

Ultimul raport de coeziune al Comisiei Europene arată că o mare parte a investițiilor publice provine mai degrabă din fondurile UE, decât din cele ale statelor membre. Investițiile naționale proprii sunt constrânse de regulile fiscale ale UE.

Majoritatea statelor membre beneficiază de finanțare din fondurile de coeziune europene, dar țările din Europa Centrală și de Est, statele baltice, Grecia și Portugalia sunt printre țările care beneficiază cel mai mult. Între 2014 și 2020, în medie, mai mult de jumătate din investițiile publice din aceste țări au fost finanțate de UE.

Informația este conținută de cel de-al 8-lea raport de coeziune pe care Comisia l-a publicat miercuri. „Finanțarea pentru coeziune a crescut de la 34% la 52% din totalul investițiilor publice din perioada de programare 2007-2013 până în perioada de programare 2014-2020”, se arată în raport.


Harta de mai jos prezintă marii beneficiari ai fondurilor de coeziune. În cazul României, alocările medii anuale sunt de 1,5 până la 2 la sută din PIB pentru regiunile Moldova și Muntenia, de 1 până la 1,5% din PIB în Transilvania și de sub 0,1% din PIB pentru Ilfov și București.

Alocările de fonduri de coeziune exprimate ca procente din PIB

Coeziune vs. reguli fiscale

Această creștere a importanței finanțării de coeziune pentru investițiile publice implică faptul că statele membre au folosit mai puțin din fondurile proprii pentru investiții publice. Cu toate acestea, în teorie, fondurile de coeziune ar trebui să completeze, nu să înlocuiască investițiile publice naționale.

Comisarul pentru coeziune Elisa Ferreira a susținut că fenomenul este unul de conjunctură: „În special după criza din 2008, multe țări au fost nevoite să își contracteze investițiile publice pentru a se conforma constrângerilor macroeconomice”.

Comisarul Ferreira afirmă că ponderea fondurilor de coeziune în totalul investițiilor publice a fost mai semnificativă, deoarece investițiile publice ca atare au scăzut. Potrivit comisarului, și regulile fiscale UE impun țărilor să își limiteze cheltuielile. Cum multe țări nu au putut să reducă cheltuielile curente, opțiunea evidentă a fost tăierea cheltuielilor cu de investițiile.


Raportul de coeziune arată cum investițiile guvernamentale ca pondere din PIB au scăzut în majoritatea statelor membre ale UE între 2008 și 2016, dar cel mai semnificativ în țările mai sărace din UE.

În acord cu argumentația comisarului Ferreira, concluzia este: fondurile de coeziune cresc ca volum în investițiile publice ca efect al faptului că normele fiscale europene constrâng cheltuielile publice.

UE reamintește permanent: consolidarea fiscală nu este dictată doar de regulile fiscale, ci și de comportamentul piețelor financiare, care judecă un stat în funcție de situația sa macroeconomică.

Îți mulțumim că citești cursdeguvernare.
Abonează-te la newsletter aici.

În ceea ce privește investițiile publice, guvernanța macroeconomică și politica de coeziune a UE par să se contracareze reciproc.

Un paradox: regiunile mai puțin dezvoltate recuperează decalajele în perioadă de declin economic

Constatări principale din raport:

  • Politica de coeziune a devenit o sursă de investiții mai importantă. Finanțarea pentru coeziune a crescut de la echivalentul a 34 % din totalul investițiilor publice în perioada de programare 2007-2013 la 52 % în perioada de programare 2014-2020.
  • Din 2001, regiunile mai puțin dezvoltate din Europa de Est au recuperat decalajul față de restul UE. În același timp însă, mai multe regiuni cu venituri medii și mai puțin dezvoltate, în special din sudul și sud-vestul UE, au înregistrat stagnare economică sau declin.
  • Convergența dintre statele membre s-a accelerat, însă disparitățile regionale interne din statele membre cu creștere rapidă s-au accentuat.
  • Ocuparea forței de muncă a crescut, însă disparitățile regionale sunt mai semnificative decât înainte de 2008.
  • Numărul de persoane expuse riscului de sărăcie și de excluziune socială a scăzut cu 17 milioane între 2012 și 2019.
  • Decalajul regional în materie de inovare din Europa a crescut din cauza lipsei de investiții în C&D și a deficiențelor de la nivelul ecosistemelor de inovare din regiunile cel mai puțin dezvoltate.
  • Populația UE îmbătrânește și va începe să scadă în anii următori. În 2020, 34 % din populația UE trăia într-o regiune cu populație în scădere. Se preconizează că acest procentaj va ajunge la 51 % în 2040.
Share on facebook
Share on twitter
Share on linkedin
Share on pocket

citește și

lasă un comentariu

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată.

toate comentariile

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată.

articole categorie

Citește și:

Consumatorii români aveau, la nivelul anului 2021, o paritate a puterii de cumpărare de 55,5% din media europeană, procent identic cu cel din 2020, cel mai redus de...

Lucrăm momentan la conferința viitoare.

Îți trimitem cele mai noi evenimente pe e-mail pe măsură ce apar: