Criza financiară mondială a adus în prim plan rolul sistemelor financiare în dezvoltarea economică şi reducerea sărăciei, arată un raport al Băncii Mondiale referitor la Dezvoltarea Globală Financiară – Regândirea rolului băncilor de stat în domeniul financiar.
Raportul analizează modul în care sistemele financiare din lume au supravieţuit în timpul crizei financiare globale şi este publicat la împlinirea a patru ani de la prăbuşirea Băncii Lehman Brothers, din 2008. Raportul se bazează pe mai multe studii globale noi şi combină date unice la nivel de ţară, acoperind peste 200 de state.
“Guvernele trebuie să asigure o coordonare temeinică şi o concurenţă sănătoasă în sectorul financiar. În plus, trebuie să susţină infrastructura financiară, astfel încât să se promoveze mai sistematic informaţii de o calitate mai bună privind împrumuturile, informaţii care să fie colectate într-un mod mai sistematic,” afirma Directorul Executiv al Grupului Băncii Mondiale, Mahmoud Mohieldin.
Implicarea statului în sectorul financiar
Criza globală financiară a amplificat ideea că implicarea activă a statului în sectorul financiar ar ajuta la stabilitatea economică, ar duce la creştere economică şi ar crea locuri de muncă.
Există dovezi că unele intervenţii s-ar putea să fi avut un impact, cel puţin pe termen scurt, dar există, de asemenea, dovezi că pe termen lung aceste intervenţii ar putea avea efecte negative. Evidenţele arată că în cazul în care criza slăbeşte, ar putea fi nevoie de ajustarea rolului statului de la intervenţie directă la o implicare mai puţin directă.
Acest lucru nu înseamnă că statul ar trebui să se retragă complet din supravegherea finanţelor. Dimpotrivă, are un rol important, în special în a oferi supervizare, a asigura o competiţie sănătoasă şi a întări infrastructura financiară.
Criza creditelor
În timpul crizei, multe economii în dezvoltare au apelat la băncile de stat pentru a depăşi criza creditelor. În ţări precum Chile şi Tunisia, guvernele au oferit capital băncilor de stat, pentru a acoperi împrumuturile existente sau pentru a asigura împrumuturi noi exportatorilor sau întreprinderilor mici şi mijlocii.
Coreea de Sud a ridicat plafonul creditelor în băncile deţinute de stat, India şi Tunisia au creat linii de credit pentru aceste bănci, iar cele mai mari bănci de stat din Brazilia şi China au extins împrumuturile considerabil în timpul crizei.
“Aproximativ 16% din împrumuturile Grupului Băncii din timpul crizei financiare au mers către sectorul financiar – dublând cele 8% în împrumuturi de dinaintea începerii crizei”, afirma Janamitra Devan, vice-preşedinte al Băncii Mondiale, Dezvoltarea Sectorului Financiar si Privat.
Motivaţiile private şi interesul public
Motivaţiile sunt cruciale în sectorul financiar. Principala provocare a politicilor din sectorul financiar este să coreleze corect motivaţiile private cu interesul public, fără a taxa sau a cere plata parţială pentru asumarea unor riscuri. Politicile publice trebuie să găsească balanţa corectă – să promoveze dezvoltarea, într-un mod sustenabil. Această abordare conduce spre anumite provocări şi situaţii de compromis.
În reglementare şi supervizare, una dintre lecţiile crizei este importanţa primirii drepturilor de bază primele. Asta înseamnă cadrul instituţional legal, solid şi transparent, pentru a promova stabilitate financiară, acţiuni de supraveghere ferme şi la timp, corecte şi care pot fi anticipate, completate cu o disciplină de piaţă. În multe economii în dezvoltare, combinaţia ingredientelor de bază implică o prioritate în construirea capacităţii de supervizare.
De asemenea, statul trebuie să încurajeze contestabilitatea, prin intrarea pe piaţă a unor instituţii bine capitalizate şi ieşirea la timp a celor insolvente. Criza a dat naştere unor critici privind o competiţie prea mare în sectorul financiar, care a condus la instabilitate. Totuşi, factori precum un mediu de reglementare slăbit şi asumarea unor riscuri distorsionate promovează instabilitatea, nu competiţia. dacă există reglementări în domeniu şi o bună supraveghere, competiţiile între bănci pot fi mai eficiente şi pot creşte accesul la serviciile financiare, fără să submineze stabilitatea sistemului.
Creditarea de către băncile cu capital de stat poate juca un rol pozitiv în stabilizarea tuturor creditelor, dar poate duce şi la alocarea incorectă a resurselor şi deteriorarea calităţii intermedierilor. Unele bănci deţinute de stat au jucat, din păcate, un rol contra-ciclic în timpul crizei financiare,precizează sursa citată.
