„Noi, ca organizaţie, încercăm să-i convingem pe cetăţeni să fie activi, să-şi execrite dreturile, să facă plângeri penale, denunţuri, atunci când li se cere mită, de exemplu. Poate că o parte din cele peste 1,3 milioane de cazuri sunt şi cazuri de cetăţeni angajaţi, implicaţi, care au dat un răspuns la nişte comportamnete aberante precum cererea de mită, dar nu pot să cred că sunt chiar atât de mulţi cetăţeni care fac asta.
Parchetul ar trebui să realizeze o statistică mai aplicată cu privire la sursele unor astfel de plângeri penale: câte vin de la autorităţile de control, câte de la cetăţeni, cât vin prin intermediul Serviciilor Secrete, căci şi aici este o întreagă discuţie – cum sunt utilizate materialele informative de la Serviciile Secrete de către Parchet -, am putea să ne dăm seama de amploarea fenomenului de plângere la nivelul Parchetului. Mi-e greu să cred că avem atât de multe infracţiuni penale într-un an în România, încât să fie nevoie de peste 1,3 milioane de plângeri.
Este clar că Parchetele au mult de lucru pentru că nu poţi să închizi o plângere fără să faci nişte acte premergătoare şi în urma actelor premergătore să decizi dacă este cazul să înceapă urmăarirea penală sau nu e cazul. Există un cost al statului de drept şi al democraţiei, al drepturilor şi garanţiilor pe care cetăţenii le au prin Constituţie. Ceea ce putem spera este poate să investim mai mult în devoltarea culturii juridice cetăţenilor, poate în profesionalizarea şi creşterea pregătirii magistraţilor, a avocaţilor”.
Radu Nicolae e manager de program în cadrul Centrului de Resurse Juridice
