Rata de ocupare în UE ajunsese anul trecut la recordul istoric de 73,9% în rândul persoanelor între 20 și 64 de ani, iar perspectivele economice indicau atingerea, prin menținerea ritmului, a ambițioasei ținte de 75%, fixată în Strategia Europa 2020.
Criza Covid-19 a spulberat însă toate progresele și, în acest moment, nu se întrevede când Uniunea va reveni la valorile înregistrate înainte de pandemie de indicatorii privind piața muncii, spune Juan Menéndez-Valdés, director executiv al agenției tripartite Eurofound, citat în Raportul Condițiile de viață și de muncă în Europa 2019, publicat săptămâna aceasta.
Evoluțiile importante înregistrate pe piața muncii din UE, în 2019
- rata de ocupare – 73,9%, atinsă în trimestrul al doilea al anului trecut
- șomajul a coborât până la 6,2% în decembrie 2019 (de la 6,6%, în același interval din anul anterior), pentru categoria de vârstă 15 – 74 ani. Este cea mai redusă rată de când Eurostat a lansat, în 2000, seria lunară a datelor privind șomajul
- șomajul a scăzut în 21 de state membre, în Danemarca s-a menținut și a urcat în Cipru, Lituania, Luxembourg, Slovenia, Portugalia și Suedia
- rata tinerilor NEET (nici angajați și nici cuprinși într-o formă de educație sau training) a coborât la nivelul minim istoric de 10,2%.
Europa de Est și Centrală recuperează distanța față de Vest, Sudul este încă departe de medie
În 2013, odată cu încheierea crizei financiare internaționale declanșate în 2008, s-a revenit la trendul convergent, însă în ritm diferit, și se observă diferențe puternice ale evoluțiilor de pe piața forței de muncă între sudul continentului și restul statelor membre.
Țările din fostul bloc comunist au evoluat mai bine și au ajuns din urmă sau chiar întrecut (Cehia, de exemplu, are cel mai mic șomaj din UE) partenerii din vestul și nordul Uniunii.
Cipru, Grecia, Italia și Spania au experimentat deteriorări dramatice în ceea ce privește ocuparea și șomajul, iar revenirea a implicat eforturi uriașe. În 2019, chiar dacă a încheiat anul cu o rată a șomajului mult peste media UE (de 16,6%, față de 6,2%), Grecia a reușit cea mai consistentă reducere a valorii acestui indicator (de la 18,5%) în rândul statelor membre.
Tendința: Mișcare spre servicii și digitalizare
Din 2014, numărul joburilor dispărute anual a fost depășit de cel al locurilor de muncă nou create, conform anunțurilor de restructurări făcute de companii, mai arată raportul.
- Paternul identificat la nivel sectorial, în cazul restructurărilor anunțate de marile companii, arată o transformare a economiei prin transferarea accentuată a joburilor spre servicii și digitalizare
- peste 70% din forța de muncă a UE lucrează în servicii
- serviciile au însumat 90% din joburile noi (net, adică din numărul rămas după ce se scade numărul locurilor de muncă dispărute din cel al celor nou create)
- pe segmentul „alte servicii private” (sector larg, ce include tehnologia informațiilor și comunicațiilor, consultanță afaceri, imobiliare, hoteluri și restaurante) s-a anunțat cel mai mare număr de joburi create în 2018
- ocuparea din domeniul serviciilor financiare, puternic lovite de criza din 2008, au intrat din nou sub presiune, în ultimii ani, din cauza digitalizării sectorului. Ca urmare, numărul joburilor dispărute l-a depășit pe cel al celor nou create. Restructurările anunțate în acest domeniu au însemnat, cel mai adesea, dispariția unor locuri de muncă pentru a face loc unor noi tipuri de joburi, mai puține și cu accent mai mare pe digitalizare.
- industria prelucrătoare a înregistrat în 2018 un plus semnificativ de locuri de muncă, deși ocuparea în această industrie se află în declin, în economiile dezvoltate. Conform datelor, industria a înregistrat două milioane de joburi noi, din 2013 și până în 2018, chiar dacă anunțurile de restructurare au consemnat disponibilizări importante.
Discrepanțele interne: regiunile rămân mult în urma capitalelor
Fisurile dintre capitale și restul regiunilor s-au adâncit în Europa, mai arată raportul, fapt ce se reflectă în contribuția în creștere pe care capitalele o au în PIB-ul național. Zonele metropolitane Londra, Paris și Stockholm au o pondere de peste 30% în economia națională.
Evoluțiile în ritmuri ce cresc distanța dintre regiuni se observă și pe piața muncii, la nivel de ocupare și de salarizare:
- între 2002 și 2017, ocuparea a crescut cu 19% în capitale și cu 10 – 12% în celelalte regiuni
- aproape jumătate din joburile din orașele capitală din UE sunt locuri de muncă bine plătite, sigure și cu condiții de muncă ridicate. Aceste reprezintă doar 30 – 35%, în restul regiunilor, ca medie la nivelul Uniunii. Discrepanțele sunt mai accentuate în unele state, printre care se numără România, Bulgaria și Croația.
- ocuparea în domeniul serviciilor profesionale, științifice și tehnice a crescut în capitale cu 2,1%, media europeană (de la 7,9 la 10%) și cu doar un punct procentual în restul regiunilor
