Puterea de cumpărare a salariilor consemnată pentru prima jumătate a acestui an s-a situat cu aproximativ un procent sub valoarea din 2009-2010, potrivit datelor oficiale ale INS. Media semestrului întâi a trecut pragul de 100% din valoarea de referință stabilită pentru luna octombrie 1990 (ultima lună de dinaintea liberalizării prețurilor) de-abia după aderarea la Uniunea Europeană.
Reamintim că puterea de cumpărare este dată de raportul dintre indicele de creștere a veniturilor de natură salarială și indicele prețurilor de consum. Creșterea ei se poate realiza numai dacă aceste venituri se majorează mai repede decât cresc prețurile produselor și serviciilor achiziționate din banii câștigați prin muncă.
Precizăm că am utilizat primul semestru din ultimii opt anica fiind reprezentativ deoarece datele sunt disponibile pe 2014 și pentru că în 2010 a avut loc la mijlocul anului reducerea salariilor, concomitent cu majorarea cu cinci puncte procentuale a TVA, ceea ce a redus brusc puterea de cumpărare a salariilor (de la 123,7% în iunie 2010 la 114,9% în iulie 2010).
(Citiți și: ”Când se poate întoarce creșterea PIB în salarii: de la consolidarea fiscală la polarizarea veniturilor. Câteva comparații”)
De reținut, cu această ocazie cu a fost afectat puternic și echilibrul bugetului asigurărilor sociale ( constituit din impozitele aplicate pe salariile tăiate), deoarece pensiile au rămas nemodificate în urma deciziei Curții Constituționale. Mai mult, s-a modificat și raportul de putere de cumpărare între salariați și pensionari, primii fiind afectați și de presiunea inflaționistă suplimentar dată de păstrarea majorării hazardate a pensiilor de la finele lui 2008.
Privind retrospectiv, se poate observa excesul salarial din 2009 și prima parte a lui 2010. Atunci, rezultatele economice concretizate în scăderea economică ar fi reclamat nu o majorare de șapte procente a puterii de cumpărare ci mai degrabă dimpotrivă. De altfel, chiar și revenirea la același nivel a puterii de cumpărare în 2011 ca în 2008 a reclamat o creștere de productivitate a muncii, obținută cu prețul reducerii numărului de slujbe.
La mijlocul lui 2010, pierderea de putere de cumpărare pe total salariați a fost de numai 8-9 procente deoarece ponderea bugetarilor ”penalizați” cu cel puțin 25% la salariu (și anumite sporuri în anumite cazuri) plus 4,2% ( traducerea în preț a majorării TVA cu cinci procente) în totalul salariaților era undeva sub un sfert.
(Citiți și: ”Prognoza: PIB-ul își revine cu 2 ani mai repede decât consumul gospodăriilor. Modificarea prognozei pe salarii”)
Revenirea puterii de cumpărare pe total salariați odată cu acordarea înapoi a drepturilor tăiate cu 25% a fost asimetrică, deoarece nu s-au mai dat toate sporurile din nou iar în sectorul privat a funcționat poziția de market-maker a angajărilor la stat. Una peste alta, chiar și pe fondul unei inflații extrem de scăzute, cu niveluri minime istorice, salariații mai au de așteptat anul 2015 pentru a reedita performanța de putere de cumpărare din 2009 și 2010.
În treacăt și în fine fie spus, Produsul Intern Brut a crescut în termeni reali între 1990 și 2013 ( numai) cu 40,5%, în timp ce puterea de cumpărare a salariilor a urcat doar pe jumătate, respectiv 20,2%, dacă e să luăm prima jumătate a anului trecut. Pensionarii ( momentul lor ”de glorie” a fost la finele lui 2009 cu 123,8%, potrivit Casei Naționale de Pensii și Asigurări Sociale, care nu a mai catadicsit să actualizeze graficul ajuns la 117,3% în ianuarie 2012) sunt pe un palier similar cu salariații.
În aceste condiții, se poate pune întrebarea naivă cum s-a cristalizat diferența dintre rezultatul economic și nivelul de trai. Și de unde să mai strângem bani la buget pentru pensii, învățământ sau sănătate. Nu de alta, dar pentru a stimula cererea internă și a extinde profiturile mai mult prin baza de exploatare decât prin marja de operare. Adică să ne pretindem mai ca în Europa socială, dacă tot am intrat în UE.
2 răspunsuri
Vai si amar de guvernantii nostri comunisti,care n-au habar de efectele imediate ale deciziilor lor aberante -vezi marirea accizelor la combustibili.
Dupa scaderea CAS-ului la angajator si cresterea salariului minim pe economie, trebuie sa urmeze scaderea CAS-ului la angajat si o noua crestere a salariului minim pe economie, pentru ca doar prin scaderea fiscalitatii asupra veniturilor si cresterea salarilor puterea de cumparare poate sa creasca. Crescand puterea de cumparare, apar mai multe comenzi, cea ce duce la marirea si aparitia unor noi incestitii si deci locuri de munca care la randul lor sunt fiscalizate crescand baza de impozitare. Puterea de cumparare mai poate fi crescuta prin scaderea drastica a evaziunii fiscale de orice tip si la eliminarea camatariei, traficului de carne vie si a muncii si comertului „la negru”. O alta metoda de crestere a puterii de cumparare este introducerea TVA-ului diferentiat la toate alimentele de baza si la medicamente si scaderea TVA-ului general la 19%. O metoda care poate sa creasca puterea de cumparare a celor cu salarii/venituri mici este introducerea cotei unice medii de 16%, asta insemnand ca grupa angajatilor cu salarii mici sa aiba un impozit de 8%, grupa angajatilor cu salarii medii sa ramana cu 16% si grupa angajatilor cu salarii mari sa aiba un impozit de 24%. Aceste masuri nu pot fi aplicate toate in acelasi timp dar, ritmul lor de aplicare trebuie sa fie cat mai rapid. Si inca un lucru legat de cresterea putereii de cumparare este scaderea DAE in sistemul bancar din Romania in raport direct ca salariul/venitul clientului bancar, deoarece cea ce se intampla cu modul de lucru al bancherilor din sistemul bancar romanesc fata de clientii bancari din Romania se numeste jaf si talharie. Acest lucru se vede cel mai bine cand pentru un salar din Germania, Franta, Austria, DAE este in jur de 1% si pentru un salar din Romania DAE este 10%, 15% si chiar 20%, cea ce este ilogic si imoral.