România a produs, în primele opt luni din 2022, o cantitate de ţiţei de peste 1,952 milioane de tone echivalent petrol (tep), cu 133.400 tep (6,4%) mai mică faţă de cea din perioada similară din 2021, conform datelor centralizate de Institutul Naţional de Statistică (INS).
Importurile de ţiţei s-au ridicat, în perioada menţionată, la 5,632 milioane tep, fiind cu 795.700 tep (+16,5%) peste cele din perioada ianuarie-august 2021.
Conform estimărilor Comisiei Naţionale de Strategie şi Prognoză, producţia de ţiţei este estimată pentru 2022 la 3,17 milioane tep (minus 2,3% faţă de 2021) şi în 2023 la 3,095 milioane tep (minus 2,3%).
Importurile sunt preconizate la 7,25 milioane tep în 2022 (plus 6,4%) şi la 7,83 milioane tep în 2023 (plus 6,5%).
Trendul descendent al producției de țiței nu este singular, în fapt întreaga producție de energie primară a României a scăzut cu 18,1% din 2007 până la 22,35 milioane tone echivalent petrol (tep) în 2020, iar cea de electricitate – cu 9% până la puțin peste 55,93 miliarde kWh (anii 2021 și 2022 aduc corecții minore), potrivit datelor INS.
Consumul final energetic a scăzut cu 4,6%, de aproape 4 ori mai încet decât producția, dar mai ales din cauza scăderii consumului din industrie. Altfel spus, România consumă mult mai multă energie decât produce, de aceea a și crescut importul de electricitate de 6 ori mai mult.
De mai multă vreme și mai ales, odată cu creșterea ritmurilor de scumpire a energiei începând de anul trecut, mediul de afaceri și experții în domeniu au sesizat absența investițiilor în capacități noi de producție energetică.
E drept, nu am dus lipsă de strategii naționale de energie: niciuna n-a fost, însă, adoptată vreodată, date fiind interesele acerbe care s-au ciocnit într-un asemenea sector.
În tot acest timp, rezervele de petrol și gaze se epuizează și înlocuirea lor cu altele noi a fost întârziată, uneori premeditat – cum e cazul gazelor din Marea Neagră și al OUG 114 / 2018: ele ne-ar fi asigurat însă, încă de acum câțiva ani, independența față de Rusia.
***
