Vineri seara, Curtea Internaţională de arbitraj de la Washington, de pe lângă Banca Mondială – ICSID a dat câștig de cauză României în procesul intentat în iulie 2015 de compania canadiană Gabriel Resources care solicita despăgubiri de 6,7 miliarde dolari după ce i s-a refuzat autoriziția de mediu care ar fi determinat începerea proiectului de exploatare a aurului bazându-se pe tehnologia extracției cu cianuri în cadrul proiectului Roșia Montana.
Compania Canadiană Gabriel Resources, care are ca acționari alte companii și fonduri cu capital de risc americane, susține că investit în proiectul Roșia Montana începând din august 1997 până în 2015 circa 900 milioane de dolari.
În proces România a fost reprezentată de consorțiul format din casa de avocatură Leua Damcali Deaconu Păunescu – LDDP – și casa de avocatură LALIVE din Geneva specializat în arbitraje internaționale privind investițiile, reușind până la dosarul Roșia Montana să aibă câștig de cauză în alte 5 cauze pentru România.
De partea cealaltă, compania canadiană Gabriel Resources a fost reprezentată în acest dosar de către una dintre cele mai mari firme de avocatură din lume, White & Case şi firma locală Țuca Zbârcea & Asociații.
Conform reglementărilor ICSID, juriul a fost format din trei arbitrii/judecători, câte unul numit de fiecare parte, iar al treilea independent.
Decizia a fost luată cu o majoritate de doi la unu în favoarea României.
Acțiunile Gabriel Resources – speculate intens după antepronunțarea guvernului României în ce privește verdictul
În februarie, în urma declarațiilor oficialilor români care sugerau că România va fi obligată la plata unor despăgubiri de circa 2 miliarde de dolari, acţiunile Gabriel Resources, care sunt cotate pe bursa canadiană de la Toronto, au înregistrat o creştere fulminantă, de la 0,45 dolari canadieni/acţiune până la 0,87 dolari canadieni/acţiune, speculându-se aceste informații.
Despăgubirile ar fi fost de 5 ori mai mari decât capitalizarea bursieră a companiei, deci acționarii ar fi avut de câștigat sume importante.
Vineri, chiar în ziua în care trebuia să fie anunțată decizia ICSID, o societate de brokeraj, BRK Financial Group, cotată la Bursa de le București a anunțat că a achiziționat la finalul anului trecut 1,26 milioane de acțiuni Gabriel Resources la prețul de 0,4 dolari canadieni/acțiune. După acest anunț, acțiunile BRK au crescut la BVB cu 15%.
Vineri, acțiunile Gabriel Resources au fost oprite de la tranzacționare în aşteptarea deciziei ICSID.
Principalii acţionari ai Gabriel Resources sunt cinci grupuri americane: Kopernik Global Investors, Tenor capital Management, Electrum Global Holdings, Paulson & Co, The Baupost Group, care controlează împreună 70% din companie.
Cronologia afacerii Roșia Montană
În 1997 – În timpul Guvernului Victor Ciorbea, compania încheie un contract cu Regia Autonomă a Cuprului Deva și alte două companii de stat prin care a fost înființată compania mixtă Euro Gold Resources (devenită ulterior Roșia Montană Gold Corporation S.A. – RMGC). În proiectul inițial, statul român avea o participație de aproximativ 20%, iar compania canadiană deținea 80%.
1999 – Licenta de exploatare a fost acordată de către autoritățile române, fără licitație, companiei de stat Minvest, după care, în urma constituirii RMGC, licența a fost transferată acestei companii la care Minvest deținea circa 20% din acțiuni. Roșia Montana Gold Corporation devine astfel deținătoarea licenței de exploatare a aurului și începe demersurile repetate pentru avizele de mediu necesare exploatării zăcămintelor.
2004 – 2009: Conform Rise Project, statul ajunge să fie dator RMGC cu aproape 40 milioane de euro, după ce s-a împrumutat de la această companie ca să-şi poată păstra participaţia de 19,31% în compania Gold Corporation la majorările de capital din 2004 şi 2009.
2005 – RMGC depune Studiul de Evaluare a Impactului asupra Mediului (EIM).
2007 – Ministrul Mediului de la acea vreme, Attila Korodi, a suspendat procedura de emitere a acordului sau autorizației de mediu pentru proiect.
2013, Guvernul Victor Ponta a trimis Parlamentului un proiect de lege prin care dădea undă verde expropierilor și exploatării de la Roșia Montana. Sub presiunea protestelor uriașe de stradă la care au participat zeci de mii de oameni în București și în mai multe orașe, proiectul a fost respins în Parlament.
2015 – Gabriel Resources Ltd. şi Gabriel Resources dau în judecată România, la Curtea de arbitraj Internaţională a Centrului Internaţional pentru Reglementarea Diferendelor Relative la Investiţii (ICSID), invocând pierderi de 4,4 miliarde de dolari generate de decizia executivului de la Bucureşti de a nu aproba exploatarea de la Roşia Montană.
2017 – Guvernul Dacian Cioloș depune dosarul pentru înscrierea sitului Roșia Montană în patrimoniul UNESCO.
2020 – Guvernul Ludovic Orban reia procedurile de la UNESCO, iar un an mai târziu, Roşia Montană a fost înscrisă oficial în patrimoniul internațional. Exploatarea auriferă devine interzisă.
Apărarea și reprezentarea României
Reprezentarea României în faţa Curţii de arbitraj Internaţionale a fost realizată de către Ministerul Finanţelor, în conformitate cu dispoziţiile OUG nr.126/2005.
Reprezentarea juridică a României în acest dosar a fost asigurată de consorţiul format din societăţile de avocatură Lalive Avocats (Elveţia) şi SCA Leaua, Damcali, Deaconu, Păunescu (România).
Cum a încercat România să contracareze acuzațiile
- În apărările sale scrise „România a respins acuzaţiile reclamanţilor privind încălcarea acordurilor internaţionale (…) şi a prezentat tribunalului arbitral argumentaţia sa privind culpa proprie a reclamanţilor pentru faptul că nu au reuşit să obţină avizele prevăzute de legislaţia naţională pentru construirea facilităţilor necesare exploatării miniere din localitatea Roşia Montană şi pentru exploatarea minieră propriu-zisă”, conform Ministerul Finanțelor.
- România a mai arătat că reclamanţii sunt „singurii responsabili” pentru starea în care se găsesc astăzi, deoarece „nu au reuşit să obţină nici măcar licenţa socială pentru exploatarea minieră”.
- „Sintagma ‘licenţă socială’ este în mod uzual utilizată în industria minieră pentru a exprima suportul pe care companiile, care doresc să exploateze într-o anumită zonă, trebuie să îl obţină din partea comunităţilor locale şi a altor persoane interesate. Faptul că reclamanţii nu au obţinut licenţa socială şi că aceştia, prin intermediul societăţii române care deţine licenţa de exploatare, au eşuat în obţinerea avizelor necesare pentru implementarea proiectului minier nu poate constitui o culpă a României”.
- Totodată, în privinţa listării zonei Roşia Montană în Patrimoniul Mondial UNESCO, pentru a apăra deciziile deja luate de unele autorităţi publice naţionale, avocaţii României au susţinut că „înscrierea la UNESCO nu aduce atingere dreptului investitorilor să solicite obţinerea permiselor necesare pentru realizarea proiectului minier”. S-a invocat şi că „decizia de înscriere nu reprezintă o acţiune a României, ci a UNESCO”.
***
