Prețurile oțelului pe piața globală a urcat cu peste 215% față de nivelurile pre-pandemice, până la mai mult de 1.815 dolari/ tona – nivel istoric – dar corecțiile acestui „raliu” de piață nu vor fi prea mari, din cauza cererii.
„Creșterea prețurilor din ultimul an va înregistra o anumită relaxare, mai ales ca urmare a creșterii ofertei, (…) dar probabil că nu vor fi corecții prea adânci”, potrivit experților de la CARE Ratings, citați de Financial Express.
Maximile istorice ale preţurilor oţelului au injectat oxigen în industria siderurgică, altfel aflată în suferinţă. Ca urmare a unei cereri industriale solide, acum oţelăriile fac faţă cu dificultate cererii după ce au fost închise în perioada pandemiei, potrivit Bloomberg, citată de Agerpres.
Mai mult, producătorii din China şi Rusia mențin presiunea pe prețrui, pentru că limitează exporturile pentru a ajuta industriile locale.
Ușurare și în România
„Dacă în urmă cu şase luni cineva m-ar fi întrebat care este cel mai optimist scenariu al meu pentru prima jumătate a lui 2021, nu cred că m-aş fi apropiat de realitate”, spune Carlo Beltrame, responsabil pentru România şi Franţa la firma AFV Beltrame.
Compania a anunţat, recent, că intenţionează să investească 250 de milioane de euro pentru a construi în România o oţelărie cu o capacitate de producţie de 600.000 de tone pe an.
Viitoarea fabrică va fi una eco-inteligentă şi va produce oţel-beton şi sârmă laminată. „Sper că acest super-ciclu va mai dura câteva luni. Avem nevoie de cărămizi, de ciment şi de oţel. Iar noi în calitate de antreprenori trebuie să răspundem la provocarea de a transforma această industrie”, a spus Carlo Beltrame, Country Manager AFV Beltrame în Franţa şi România, citat de Agerpres.
Acest optimism este foarte diferit de situaţia din ultimul deceniu, când producătorii occidentali au închis oţelării şi au concediat muncitori în condiţiile în care fabricile lor funcţionau sub capacitate din cauza cererii reduse.
Numai anul trecut au fost închis 72 de furnale, susţin analiştii de la UBS Group AG.
Cererea americană
În acest an , preşedintele SUA, Joe Biden, vrea un program de investiţii în infrastructură, iar Uniunea Europeană vrea să cheltuie sute de miliarde de euro pentru a ajunge la neutralitatea emisiilor de carbon. În aceste condiţii producători de oţel precum Nucor Corp., Steel Corp. şi SSAB AB ar putea deveni maşini de făcut profit.
De asemenea, ArcelorMittal SA, cel mai mare producător mondial de oţel, ar urma să câştige mai mult decât McDonald’s Corp.sau PepsiCo Inc., estimează analiştii.
Corporația produce oțel și în România la Galați.
(Citiți și: „GFG Alliance, din care face parte compania care a preluat Sidex, trebuie să plătească în avans oțelul cumpărat de la ArcelorMittal”)
Un alt motiv de optimism sunt programele de stimulare şi de infrastructură din SUA şi Europa. Preşedintele Biden este decis să construiască noi drumuri, poduri, căi ferate şi locuinţe în primul său mandat iar Uniunea Europeană pune accentul pe energia verde în cadrul programului său de redresare. Toate acestea înseamnă foarte mult oţel.
De exemplu, planul de infrastructură al preşedintelui Biden ar însemna o creştere a cererii anuale de oţel cu aproximativ cinci milioane de tone, numai în primii cinci ani, estimează analiştii de la firma de consultanţă CRU Group. În schimb, noi capacităţi de producţie în valoare de doar 4,6 milioane tone ar urma să intre în funcţie în SUA până la finele lui 2022.
Pe fondul creşterii cererii, producătorii occidentali de oţel sunt interesaţi să îşi extindă capacităţile. De exemplu, directorul general de la U.S. Steel, David Burritt le-a spus acţionarilor că firma intenţionează să repornească două furnale care au fost închise anul trecut.
Mutările chineze – decisive
„Industria siderurgică din afara Chinei ar putea să intre într-o perioadă de renaştere. Am putea vedea o poveste de relansare pentru că aceste economii pur şi simplu au nevoie de oţel”, susţine Tom Price, analist la firma Liberum Capital Ltd. din Londra.
Însă pentru ca actuala tendinţă să persiste vor fi cruciale evoluţiile din China, având în vedre că această ţară produce mai mult de jumătate din oţelul mondial, în principal în furnale pe bază de cărbune. Guvernul de la Beijing a avertizat că nu mai este dispus să suporte povara mare asupra mediului generată de industria siderurgică, astfel încât încearcă să limiteze producţia prin diferite măsuri.
„Cu siguranţă vor fi introduse restricţii. Producătorii de oţel de peste hotare pot dormi puţin mai liniştiţi”, crede Tomas Gutierrez, responsabil pentru Asia la Kallanish Commodities Ltd.
Alte state ar putea să se grăbească şi ele pentru a acoperi golul lăsat de măsurile restrictive din China. De exemplu, India ar urma să îşi majoreze capacităţile de producţie, iar JSW Group, cel mai mare producător de oţel din India, a anunţat că îşi va atinge obiectivul privind majorarea producţiei, până la 45 milioane de tone pe an, înainte de 2030. Alte state din Asia, inclusiv Malayezia şi Indonezia, intenţionează şi ele să îşi majoreze producţia cu 60 milioane de tone până la finele deceniului, susţine firma de consultanţă Wood Mackenzie.
Urmărește-ne pe Google News
