Printre factorii care au determinat creșterile semnificative de preț la îngrășăminte se numără reducerea livrărilor din Rusia și Belarus, interdicția exporturilor din China și greva feroviară din Canada, scrie The Guardian.
„Este vorba despre o serie de evenimente pe care nu le-am mai văzut până acum și pare că situația va deveni la complicată înainte de a se îmbunătăți”, a spus Josh Linville, directorul de îngrășăminte la comerciantul american de mărfuri StoneX. „Oamenii au crezut că războiul Rusia-Ucraina va fi rapid și Rusia va reveni pe piață, dar nu a fost cazul.”
Evoluție fără precedent a prețurilor
Prețurile materiilor prime care alcătuiesc piața de mărfuri nutritive pentru culturi – amoniac, azot, potasiu, uree, fosfați, sulfați și nitrați – au crescut cu 30% de la începutul anului și sunt mai mari decât nivelurile atinse în timpul crizei de alimente și energie din 2008, când prețurile au crescut, potrivit CRU, o companie de consultanță din Marea Britanie.
Prețurile ureei Nola, una dintre cele mai ușor de urmărit îngrășăminte, se ridică în prezent la cel mai ridicat nivel din ultimii 34 de ani, de 880 de dolari pe tonă americană – în 2020, prețul a fost de 182 de dolari. Prețurile au crescut cu 60% de la invadarea Ucrainei de către Rusia, pe 24 februarie.
Linville a precizat că vede acum pentru prima dată prețurile cerealelor mișcându-se ca răspuns la prețurile îngrășămintelor, nu invers. „Este ceva ce nu am mai văzut până acum”, a spus el. „Este un teritoriu nou pentru toți cei care au fost vreodată pe această piață.”
Prețurile cerealelor au fost volatile de la invazia Ucrainei de către Rusia, deoarece importatorii depind în mare măsură de livrările care tranzitează regiunea Mării Negre.
Rusia și Belarus, locul doi și trei la nivel mondial, lovite de sancțiuni
Companiile rusești de îngrășăminte nu au fost lovite de sancțiuni, însă un număr de executivi ruși conectați cu această industrie au fost incluși pe listele de sancțiuni. Ministerul industriei și comerțului din Rusia a recomandat pe 4 martie producătorilor de îngrășăminte să oprească temporar exporturile. Recomandarea a fost mai mult simbolică, având în vedere că aceste mărfuri sunt transportate pe cale maritimă, porturile fiind în prezent perturbate din cauza conflictului militar.
Belarus, care exportă potasiu prin porturile lituaniene, a fost lovit de sancțiuni la export, după ce a permis trupelor ruse să treacă și să intre în Ucraina de pe teritoriul său. Rusia și Belarus sunt al doilea și al treilea producător mondial (după Canada) de potasiu, un ingredient cheie pentru producerea de îngrășăminte cu azot.
„Există o problemă logistică cu privire la modul în care să scoți produsele din porturile Baltice și de la Marea Neagră, este dificil să găsești cumpărători, deoarece oamenii nu vor să mai facă afaceri cu companiile rusești”, a spus Mike Nash de la compania de analiză a pieței de mărfuri Argus.
„Concluzia logică a acestui lucru este distrugerea cererii”, adaugă el. „Nu văd nicio schimbare atât timp cât acest conflict continuă.”
China se concentrează pe piața internă, iar Canada se confruntă cu greve care afectează transportul feroviar de mărfuri
Anul trecut, China și-a înăsprit controalele asupra exporturilor de îngrășăminte, în primul rând azot și fosfat, oprind de facto aprovizionarea pieței globale până în iunie anul acesta, pentru a încerca să limiteze creșterea prețurilor alimentare interne.
Mișcarea Beijingului a exacerbat deficitul de aprovizionare la nivel mondial și a contribuit la o creștere a prețurilor pe piețele internaționale. Potrivit lui Nash, probabilitatea ca China să ridice restricțiile în iunie este foarte redusă.
Penuria ar putea fi accentuată de un conflict de muncă la Canadian Pacific Railways care s-a soldat cu greve ale angajaților căilor ferate. Nutrien din Canada, cel mai mare producător de îngrășăminte din lume, a anunțat că ar putea rezista la o oprire de câteva zile a transportului de marfă, dar o oprire mai lungă o va forța să ia în considerare încetinirea producției de potasiu.
Compania a declarat săptămâna trecută că plănuiește să crească producția de potasiu cu aproape un milion de tone în acest an, până la aproximativ 15 milioane de tone, ca răspuns la incertitudinea aprovizionării din Europa de Est.
