PIB-ul pe T1 : Admirabil în context, semidetestabil în oglindă

Datele furnizate de Institutul Național de Statistică referitoare la Produsul Intern Brut pe primul trimestru din 2013 amintesc de o zicere populară: ”dacă mă uit în oglindă, mă detest, dacă mă uit în jur mă admir”.

Cu un avans de 2,2% față de aceeași perioadă a anului precedent și de 0,7% în termeni ajustați sezonier comparativ cu ultimul trimestru din 2012, creșterea economică rămâne insuficientă pentru a genera efecte palpabile în nivelul de trai dar reprezintă o performanță bună în context european.

De remarcat în primul rând ar fi nu atât meritoriul loc trei în rândul statelor din UE în materie de evoluție a PIB (după Letonia și Lituania, antrenate de marii vecini suedezi situați pe locul patru), cât ieșirea din evoluția în dinți de fierăstrău (una caldă, una rece și iarna și mai rece) în care ne complăceam din 2011.

Evoluția PIB ( serie ajustată sezonier – % față de trimestrul precedent) :

Dacă se face abstracție de reculul limitat din trimestrul trei 2012, cauzat de vremea nefavorabilă pentru agricultură, se conturează deja o tendință de creștere. Nu grozavă, dar stabilă, ceea ce este mult mai important.

Cu toate acestea, valoarea de 2,2% față de același trimestru din 2012 nu generează entuziasm din mai multe motive.

În primul rând e o valoare moderată, ”nerobustă”.

În al doilea rând, primul sfert economic al unui an nu reprezintă 25%, ci undeva în jur de 20% din rezultatul final al anului respectiv.

În al treilea rând, o bună parte e dată de beneficiul unui efect de bază favorabil, trimestrul I 2012 fiind unul de minim local.

Ceea ce nu se va mai repeta deoarece scăderea din ultimul sfert al lui 2011 și primul sfert din 2012 a fost recuperată în trimestrul doi 2012. Tocmai de aceea, rămâne de văzut cum evoluează lucrurile în prezent, datele urmând a fi comunicate în luna august. De-abia atunci vom avea primele indicații solide pentru rezultatul economic pe 2013.

(Citește și: ”Cum arată structura economiei româneşti faţă de economiile europene. Valoarea adăugată şi sursele ei”)

Pe partea de formare a PIB, aproape toate bune sau neutre (a se citi influențe pozitive sau zero pe creșterea economică de ansamblu).

Industria conduce sănătos plutonul, cu o contribuție de aproape o treime în cea a creșterii economice brute (+0,7% față de +2,2%), în timp ce agricultura ne-a tras înapoi cu trei zecimi de procent.

Comerțul cu ridicata și amănuntul, alături de activitățile profesionale și de servicii suport, fiecare cu +0,4%, completează podiumul contribuțiilor pozitive la creșterii economice. Ele sunt urmate de sectorul informații și comunicații (+0,3%).

De remarcat că valoarea adăugată brută s-a situat din nou sub nivelul PIB ( 2%), diferența de 0,2% venind din partea impozitelor nete pe produs.

Metodolgic, acestea reprezintă diferența dintre impozitele percepute și subvențiile acordate de stat. Ele au ajuns la o pondere maxim istoric în PIB, de 13,5%, se însumează statistic cu valoarea adăugată brută și au indus o majorare a PIB de o zecime din cea aferentă acesteia din urmă.

Cui folosește 

Până aici, toate destul de bune și de frumoase. Doar că, pe partea de utilizare a creșterii economice (ca să vedem și noi la ce ne folosește), vedem că PIB-ul a crescut exclusiv pe motivul expandării cu 3,9% a exporturilor de bunuri și servicii, în timp ce volumul importurilor de bunuri și servicii s-a contractat cu 1,7%.

La intern, consumul final efectiv total a determinat scăderea PIB cu 0,2%, toată diminuarea find repartizată la gospodăriile populației în timp ce administrația publică a staționat pe zero.

Formarea brută de capital fix a împins și ea de puțin creșterea economică în teritoriul negativ (influență -0,1%). Ceea ce nu reprezintă o evoluție de natură să ne dea speranțe într-o reluare a unei majorări mai consistente a PIB pe termen mediu.

Variația stocurilor a avut și ea un efect negativ (-0,5%), dar aici avem de-a face cu un transfer de consum ce ne spune că producția anterioară (2012) a fost întrucâtva supradimensionată față de necesarul pieței interne.

Interesant aparentul paradox din comerțul exterior. Exportul net de bunuri și servicii a avut un impact negativ de 1,4% în formarea PIB, dar evoluția de la rău la mai puțin rău a determinat o influență pozitivă de +3% asupra creșterii PIB, din care două treimi au revenit majorării exporturilor și o treime diminuării importurilor. Ceea ce spune multe despre drumul pe care ar trebui să mergem, odată ce am adăuga și un eventual efect pozitiv sustenabil al cererii interne.

În fine, ar fi de reținut rezultatele obținute de economiile dezvoltate ale UE, cu care România derulează cea mai mare parte a schimburilor externe, pentru a vedea ce potențial avem în cazul relansării cererii de pe piața acestora. Și de ce ar trebui să fim mai atenți la semnalele venite din economiile cu care suntem strâns interconectați :