sâmbătă

21 mai, 2022

Partid de unică folosinţă

Share on facebook
Share on twitter
Share on linkedin
Share on pocket

30 martie, 2012

Istoria politica internationala este plina de politicieni si partide care au devenit intr-un foarte scurt timp politicieni sau partide de unica folosinta. De la Ross Perot, cetatean american, care aproape a devenit Presedintele Statelor Unite si pana la PNŢCD, care dupa un scurt apogeu nu mai reuseste sa-si revina si sa-si trimita oamenii in Parlament. Bineinteles, aparent cauzele arata diferit, de multe ori sunt diferite, fenomenul insa este comun si extrem de simplu – imposibilitatea de a mentine masa critica electorala, coagulata in jurul partidului.

Partidul Democrat – Liberal paseste cu rapiditate spre transformarea intr-un partid de unica folosinta. Din punctul meu de vedere, care nu prea conteaza, dar a fost si este unul obiectiv, ultimele evenimente continua sa indeparteze o majoritate tacuta, dar existenta de suporteri, care au facut parte din masa critica coagulata in jurul partidului. Nu mi-am facut niciodata prea multe iluzii legate de PD-L, avand in vedere structura “colorata” a partidului, totusi am crezut ca oamenii tineri promovati in acest partid vor reusi sa-l transforme in altceva decat vechea structura fesenista.

Asa cum viata este compusa in majoritatea ei din lucruri mici, care iti produc bucurii sau deziluzii si despartirea mea de acest partid a fost bazata pe aceste lucruri minore, care la inceput mi-au produs reticiente si au sfarsit intr-o scarba profunda.

Nici rezultatele guvernarii Boc nu m-au convins de futilitatea adeziunii mele. Stiam exact ce poate face dl Boc si am scris-o din prima zi, nici vidul doctrinar nu m-a facut “praf”, stiam ca dl Videanu este un om de dreapta la fel de convins ca dl Vacaroiu, stiam ca Pogea este un economist de talie mondiala si trebuie propus la Premiul Nobel si in sfarsit am recunoscut meritele politice nenumarate, dar inexistente cu desavarsire ale dnei Udrea, bineinteles in afara faptului ca stie sa faca sarmale si sa dea cu mopul.

Ceea ce m-a “terminat”, asa cum am spus, sunt “lucrurile minore,” de genul alegeri interne de sorginte Nord Coreeana, insotite de superlative care m-au facut sa rosesc de rusine, demne de cabinetul 2 al raposatului Ceasca. Cred ca paravanul montat in jurul dnei Ridtzi, clientii si baronii mosteniti de la PDS sau altii castigati pe drum, sunt fenomene care m-au suparat enorm. Cred ca lupta intestina a gastilor de partid a fost la fel de suparatoare ca si faptul ca un viitor “greu” al partidului de genul finului de Alba-Iulia, care este sigur ca nu poate exista un politician fara dosar penal, nu poate face fericit un om cu o minima morala.

In ultimul timp mi-am rarit articolele politice pentru simplul motiv ca nu poti scrie nimic bun despre politica mioritica si de injurat se injura la noi in presa sau mass-media. Asadar prieteni, sa ne vedem de treaba ca politica de partid mi-a produs o mahmureala profunda! Nu va bucurati amici pesedisti! Victoras Ponta este o catastrofa mai mare – mincinos, veleitar, prost si nesimtit de 24 de carate, net. Pentru Crinul “logoree” am aceleasi complimente, plus incultura crasa de care da dovada un om care sta pe scaunul Bratienilor. Sper ca MRU este suficient de puternic sa duca guvernul “tinerilor” pana la alegeri. Dupa aia – Dumnezeu cu mila! Sa auzim de bine in alte subiecte!

Theophyle



Etichete: , , ,

Share on facebook
Share on twitter
Share on linkedin
Share on pocket

citește și

lasă un comentariu

2 răspunsuri

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată.

toate comentariile

2 răspunsuri

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată.

articole categorie

Citește și:

Andrew Kenningham (foto), economist-şef pentru Europa la Capital Economics, explică într-un interviu pentru CursdeGuvernare cum va reseta războiul obiectivele şi strategiile de dezvoltare pe care UE le bătuse...

Lucrăm momentan la conferința viitoare.

Îți trimitem cele mai noi evenimente pe e-mail pe măsură ce apar: