Dacă ne uităm la estimarea de creşterea economică a Comisiei Europene pentru primii cinci parteneri la export ai României pentru anul 2019, parteneri care concentrează peste jumătate din livrările la extern, se poate vedea că urmează o scădere a creşterii PIB pe toată linia, cu valori destul de însemnate atât în cazul Germaniei cât şi al Italiei, primele două state în acest clasament.
Mai departe, hai să verificăm dacă se mai poate salva ceva pe partea de impulsionare a creşterii economice din România pe alte pieţe din UE:
nici vorbă, situaţia se prezintă la fel şi în cazul Uniunii per total, cât şi la cele mai importante economii occidentale cu care avem relaţii comerciale ( am luat doar câteva exemple).
În context, nu are de ce să ne mai mire prognoza recent revizuită puternic în jos de Banca Centrală Europeană (BCE) pentru Zona Euro. De la o estimare a creşterii economice pentru 2019 situată la 1,7% (interval de incertitudine 1,1% – 2,3%) anunţată nu mai departe de decembrie 2018, s-a ajuns la doar 1,1% (interval de incertitudine 0,7% – 1,5%) la recenta raportare din martie 2019.
Altfel spus, nici în cel mai bun scenariu posibil nu se va mai putea ajunge cu avansul PIB acolo unde se credea în urmă cu trei luni.
În schimb, în condiţii adverse pe pieţele mondiale, se poate ajunge chiar la o înjumătăţire a creşterii scontate iniţial.
(Citiți și: ”BCE revizuiește în scădere prognoza de creștere economică din zona euro, la 1,1% din PIB în 2019, cu 0,6 pp mai puțin decât acum trei luni”)
În treacăt fie spus, se pare că nu a avut nimeni ceva cu noi atunci când ne-a estimat creşterea pe 2019 la doar 3,8% faţă de 5,5% cât ne-am fi dorit noi (în baza unei prognoze făcută de CNSP, în luna ianuarie 2019).
Ceea ce ar trebui să se constituie într-un avertisment serios pentru o economie relativ mică a UE (doar 1,2% din total), supusă inerent turbulenţelor transmise pe calea integrării în piaţa unică şi, evident, deloc imună la modificările din ţările cu care este legată în lanţurile de producţie şi desfacere.
Comerțul internațional cu economiile aflate în scădere
Dar ce mai zice BCE despre evoluţia comerţului exeterior şi consumul privat al Zonei Euro între cele două estimări, din decembrie 2018 şi martie 2019 ?
(Citiți și: ”Cristian Grosu / Marea manipulare a realității fiscal-bugetare: consecințele concrete pentru companii”)
Să privim cei trei indicatori reevaluaţi în jos, pentru a ne lămuri cam cum se vede anul curent din perspectivă europeană (şi cum este mai greu să ne facem loc pe o piaţă mai puţin dispusă să cheltuie decât se anticipa anterior):
În context, similitudinea dintre ajustările de creştere ale prognozelor pentru Zona Euro şi diferenţa de estimare între CE şi CNSP ar trebui să ne dea de gândit:
1,1% în loc de 1,7% ar fi cam 65%, iar 3,8% al CE faţă de 5,5% al CNSP ar reprezenta cam 69%.
(Citiți și: ”Au suspendat și Legea Responsabilității Fiscal Bugetare”)
Rămâne să vedem în ce măsură CNSP se va replia, după modelul unor instituţii europene ceva mai prestigioase, spre valori mai ponderate şi mai credibile de creştere economică.
Nu de alta, dar oricât am vrea să ne grăbim cu avansul PIB pentru a reduce decalajele faţă de Occident, nu putem să fim semnificativ pe dos faţă de tendinţa de încetinire din regiune şi din Europa cu care derulăm peste trei sferturi din comerţul internaţional.
Fie şi prin manevra nerecomandabilă de a forţa creşterea economică pe baza cererii interne crescute peste potenţial ( prin venituri majorate riscant), care de-abia s-a mai temperat ca efect negativ.
