Inflaţia anuală a coborât la cel mai scăzut nivel consemnat pe parcursul acestui an, respectiv 4,25%, deşi valoarea pe octombrie a urcat până la 0,52%, a treia cea mai mare valoare a creşterii preţurilor după cele din ianuarie (+0,78%) şi aprilie (+0,54%).
Explicaţia acestui mic paradox constă în efectul de bază favorabil indus tocmai de performanţa foarte slabă din octombrie 2017 (+1,28%).
Rata medie a inflaţiei calculată după metodologia naţională a IPC pe ultimele 12 luni (noiembrie 2017 – octombrie 2018) a ajuns la 4,6%, semnificativ peste valoarea de 4,0% măsurată conform metodologiei armonizate IAPC, care permite compararea cu alte ţări şi va fi utilizată de Eurostat pentru evoluţia în scopuri de convergenţă.
Din păcate, aproape două cincimi din inflaţia de 0,52% au venit din evoluţia nefavorabilă, pentru a doua lună consecutiv, a preţurilor volatile la legume. Interesant, însă, nu cartoful a jucat rolul principal, deşi a contribuit semnificativ, ci alte legume şi conserve de legume, după cum se poate vedea în tabelul de mai jos:
Practic, coşul de consum al populaţiei s-a arătat a fi extrem de sensibil la o variaţie de mare amplitudine înregistrată doar la una dintre poziţiile urmărite la calculul indicelui de preţ pentru populaţie.
Desigur, un rol important l-a jucat şi sezonalitatea, concretizată în cererea crescută de legume pentru pus la conservat, simultan cu epuizarea stocurilor constituiteîn aceeaşi perioadă a anului precedent.
Nici măcar nu se poate spune că a fost o scumpire generalizată la nivelul grupei de preţuri volatile, denumită generic „legume-fructe-ouă”, deoarece fructele şi conservele din fructe s-au ieftinit cu 4,41%, sub efectul scăderii puternice a preţurilor la citrice şi alte fructe meridionale cu 7,15%. Ouăle s-au scumpit în octombrie cu 2,70% dar au rămas la un cost de doar 75,81% faţă de finele anului trecut.
Dacă sunt speranţe de revenire a preţurilor la legume spre un nivel mai scăzut odată ce trece sezonul murăturilor, pe partea produselor alimentare a continuat să se acumuleze o inflaţie de fond la produse de bază precum pâinea (+0,63%), brânza (+0,49%), carnea (+0,34%) şi laptele (+0,33%), singurele mici scăderi fiind înregistrate la zahăr (-0,15%) şi ulei comestibil(-0,12%).
La grupa de produse nealimentare, mai mult de jumătate din efectul negativ pe inflaţie a venit, la fel ca şi în luna precedentă, din scumpirea combustibililor (+1,71% în octombrie şi +8,58% de la începutul anului). Dincolo de influenţa directă, care a reprezentat mai mult de un sfert din majorarea preţurilor pe octombrie, s-au transmis efecte şi în costurile de transport ale altor produse.
Totodată, trebuie subliniat că au început să se mişte, cât se poate de sesizabil, preţurile la confecţii (+0,68%) şi încălţăminte (+0,89%), valori cu care au contribuit şi acestea cam în proporţie de o zecime la creşterea generală a preţurilor. Dacă se face corelaţia cu creşterile de alimente, se poate concluziona că majorarea veniturilor se vede tot mai mult în evoluţia IPC.
Pe segmentul de servicii, cel la care scumpirea (+0,35%) a rămas sub media generală, nivelurile maxime de creştere au fost consemnate, deloc surprinzător, la transport urban (+0,85%) şi transport rutier (+0,73%). În urma lor au venit (de sezon) chiriile (+0,65%) şi serviciile de igienă şi cosmetică (+0,58%). Cu pondere relativ mare în coşul de consum, s-au scumpit cu 0,39% şi serviciile de telefonie.
De remarcat, în acest context de inflaţie puternic localizată la legume şi combustibili, că există şi o presiune generală, discretă dar mult mai stabilă în timp, în sensul majorării preţurilor. Ea se vede în evoluţia indicelui preţurilor care nu ţine cont de produsele cu preţuri volatile, reglementate, băuturi şi tutun. Deşi rezonabil (+0,32%), acesta a urcat la cel mai înalt nivel de după noiembrie 2017.
În rezumat, inflaţia a coborât spre prognoza de 3,5% pentru finalul acestui an dar pe o traiectorie alterată de preţurile volatile şi avansul neprevăzut al preţurilor la combustibili.
Spaţiul decreştere rămas pentru lunile noiembrie şi decembrie s-a restrâns considerabil, dat fiind că am ajuns deja la 3,23% faţă de finele anului precedent şi va fi dificil să ne încadrăm în cele 0,27% rămase la dispoziţie pentru 2 luni.
Dacă prognoza BNR pentru finalul acestui an a rămas neschimbată, la limita maximă a coridorului de un punct procentual în jurul valorii ţintă de 2,5%, pentru finalul lui 2019 se anunţă o uşoară revenire spre pragul de 3%, după ce în al treilea trimetru de anul viitor se va ajunge la un minim local de doar 2,7%.
Mai mult, în 2020, cele mai probabile valori vor fi de 3% – 3,1%, nivel la care ar urma să se stabilizeze creşterea preţurilor în T2 şi T3.
Urmărește-ne pe Google News
