În ultimii ani, un număr record de imigranți legali au venit în Marea Britanie din afara UE. Mulți numesc fenomenul, o „trădare a Brexitului”, scrie The New York Times.
Avertismentele politicienilor sunt incendiare. În Parlament situația se tensionează. Alegerile generale se profilează la orizont pe fondul unei crize naționale. Partidul conservator s-a trezit în mijlocul unor dispute aprinse în legătură cu deportarea unui grup de azilanți în Rwanda, ceea ce a părut a fi ecoul nu prea îndepărtat al Brexitului.
Și totuși, cu toată furia pe care a stârnit-o, planul legat de Rwanda e mai degrabă un incident fără relevanță în surprinzătoarea poveste a imigrației în Marea Britanie de după Brexit. Însă, refugiații, care se hazardează în traversări periculoase ale Canalului Mânecii, înghesuiți în mici ambarcațiuni generând probleme de ordin umanitar, reprezintă doar o fracțiune – sub 5% – din numărul persoanelor care imigrează legal în țară anual, se arată într-o analiză făcută de The New York Times.
Marea Britanie a liberalizat politica de imigrare după Brexit
Departe de a-și închide granițele, Marea Britanie le-a deschis după votul din 2016 pentru părăsirea Uniunii Europene. Și pe măsură ce pandemia de coronavirus s-a domolit, imigrația legală a explodat. Migrația legală netă – numărul de persoane care au sosit, minus cei care au plecat – a ajuns la aproape 750.000 de persoane în 2022. Aceasta este mai mult decât dublul numărului din anul anterior referendumului pentru Brexit.
Imigrația majorează forța de muncă a Marii Britanii și multiplică diversitatea orașelor sale – o strategie deliberată, deși în mare parte nespusă public, care este poate cea mai palpabilă moștenire a Brexit-ului. Dar a fost un șoc pentru oamenii care au votat pentru a face granițele țării mai puțin penetrabile. Și asta reprezintă o problemă politică delicată pentru Partidul Conservator. Mulți dintre parlamentarii săi, inclusiv actualul prim-ministru, sau mizat pe temerile unui aflux de străini pentru a susține campania pentru Brexit. Dar s-au trezit că sub guvernarea lor, cu cifre record ale migrației legale.
„Trădarea Brexitului este acum completă”, scrie pe prima pagină The Daily Telegraph, un ziar în mod normal pro-conservatori, după ce au fost publicate ultimele date statistice.
Imigranții legali sunt aleși în funcție de competențe
Madeleine Sumption, directorul Observatorului Migrației de la Universitatea Oxford, consideră că „există o abordare duplicitară” în legătură cu imigrația. Mesajele vehemente ale guvernului – prim-ministrul Rishi Sunak a avertizat recent că migranții ar putea „copleși” țara – sunt adesea contrazise de acțiunile sale, spune ea.
Cel mai vizibil aspect al compromisului fundamental al Brexit constă în faptul că în timp ce Marea Britanie a redus imigrația cetățenilor UE, a slăbit restricțiile pentru persoanele care vin din celellate părți ale lumii.
Au existat, de asemenea, creșteri importante ale imigranților. Marea Britanie a primit aproximativ 174.000 de refugiați din Ucraina și aproximativ 125.000 de deținători de pașapoarte britanice de peste mări (Hong Kong), cărora li s-a acordat rezidența după ce China a impus o lege draconică de securitate națională fostei colonii britanice.
Dar chiar și ținând cont de aceste efecte și de alte modificări politice recente care să reducă numărul imigrației legale în timp, Marea Britanie a devenit o țară incontestabil mai diversă din punct de vedere etnic și rasial decât era înainte de Brexit.
Ceea ce s-a schimbat reprezintă tipurile de migranți cărora li se acordă vize. Există mai puțini tineri din Italia și Spania care lucrează ca ospătari în restaurantele din Londra și mai mulți profesioniști medicali din India și Filipine care lucrează ca medici și asistente în Serviciul Național de Sănătate al Marii Britanii, care nu are suficient personal. Există mai puțini instalatori polonezi și mai mulți studenți și absolvenți nigerieni.
Schimbarea este de concepție: Inițiatorii Brexitului au promis că, dacă Marea Britanie ar ieși din Uniunea Europeană, ar putea adopta o politică care să-i atragă pe cei mai buni și mai străluciți oameni din întreaga lume. Când sistemul de imigrație post-Brexit a intrat în vigoare în ianuarie 2021, plafonul anterior privind vizele pentru muncitorii calificați a fost eliminat, la fel ca o cerință ca angajatorii să demonstreze că locurile de muncă nu pot fi ocupate de rezidenții britanici.
Previzibil, numărul imigranților a crescut. În 2013, 33.000 de oameni au emigrat din India în Marea Britanie. Un deceniu mai târziu, numărul a fost de aproape opt ori mai mare, ajungând la 253.000.
Guvernul nu dorește cu adevărat să restricționeze imigrația
Atât de important este acest nou val de imigranți pentru economia Marii Britanii, încât unii experți susțin că politica de imigrație ar trebui privită ca un dividend neașteptat al Brexit-ului.
Noii sosiți mențin spitalele și casele de bătrâni în funcțiune și plătesc pentru funcționarea universităților britanice înfometate de studenți.
„Pentru a acorda cel puțin o parte de credit celor care au militat pentru Brexit, angajamentul lor a fost să aibă un sistem de imigrație care să fie nediscriminatoriu, bazat pe competențe și salarii”, a spus Jonathan Portes, profesor de economie și politici publice la King’s College din Londra. „Este mult mai aproape de îndeplinirea promisiunii privind Brexit decât orice altceva au făcut.”
Și totuși este o promisiune aproape tabu pentru domnul Sunak. A fost un susținător al Brexit-ului, care a fost prezentat ca o pârghie pentru a recâștiga controlul asupra granițelor Marii Britanii. Când vorbește despre imigrație, el a promis în repetate rânduri că „oprește bărcile” care traversează canalul – până acum, fără succes.
„Dacă nu abordăm această problemă, cifrele vor crește”, a declarat Sunak la o conferință recentă la Roma organizată de partidul de extremă dreapta a premierului italian, Giorgia Meloni. „ (Imigrația – n.r.) va copleși țările noastre și capacitatea noastră de a-i ajuta pe cei care au nevoie cel mai mult de ajutorul nostru.”
Criticii din Marea Britanie au comparat limbajul domnului Sunak cu cel al Suellei Braverman, un conservator de extremă dreapta care a ocupat funcția de ministru de interne înainte de a o demite luna trecută după o dispută internă în partid. Doamna Braverman, ai cărei părinți au emigrat din Kenya și Mauritius, a avertizat odată despre un „uragan” de migrație în masă și a numit solicitanții de azil care au sosit pe coasta de sud a Angliei drept o „invazie”.
Imigranții sunt acum înalt calificați
Medicii și asistentele britanice, de exemplu, fug din N.H.S., care se luptă să recruteze înlocuitori din cauza salariilor scăzute și a condițiilor de muncă epuizante. Comitetul a cerut salarii mai bune, spunând că „rămânem profund dezamăgiți de faptul că guvernul Regatului Unit continuă să nu dea dovadă de ambiție în acest domeniu”.
Premierul Sunak nu și-a stabilit o țintă pentru migrația netă, lucru despre care experții au considerat că este înțelept, deoarece un fost prim-ministru conservator, David Cameron, a fost bântuit de angajamentul său de a reduce noii sosiți la „zeci de mii”.
Nici măcar nu este clar care ar trebui să fie nivelul optim de imigrare legală. Acesta este un calcul politic și economic complex care implică tendințe demografice pe termen lung, întrebări despre densitatea populației și probleme de coeziune socială. Este deranjant pentru țările occidentale, inclusiv Franța, care tocmai a adoptat o nouă lege strictă a imigrației, și Statele Unite, unde granița de sud este subiect de dispută în campania electorală din 2024.
În Marea Britanie, imagini cu refugiați care debarcă pe plaje din bărci improvizate sunt postate pe rețelele de socializare de Nigel Farage, un politician populist, care a transformat imigrația într-o problemă emoțională înainte de votul pentru Brexit. Noul său partid, Reform U.K., un descendent al Partidului Brexit, amenință că va lua din voturile conservatorilor.
Una dintre dilemele dezbaterii actuale privind imigrația este, totuși, de ce populația în general este relativ mai relaxată în legătură cu cifrele record, pe când oamenii erau mult mai ostili față de străini în urmă cu un deceniu. Poate acest comportament reflectă recunoașterea faptului că Marea Britanie suferă de o lipsă de forță de muncă, care ar fi și mai acută fără noii sosiți.
O altă explicație, spun experții, este că migranții se îndreaptă spre orașe mai mari, unde se află spitalele și universitățile. Aceste destinații sunt deja mai diverse decât micile orașe și satele, unde afluxul de străini în urmă cu un deceniu era mai vizibil – de exemplu, culegătorii de fructe și legume din Europa de Est.
„Oamenii observă acest lucru în camerele de urgență, dar nu îi deranjează asta pentru că cunosc că N.H.S. este în criză”, spune Rob Ford, profesor de științe politice la Universitatea din Manchester. „Când vezi profesioniști cu înaltă calificare care nu sunt albi, este foarte diferit când ai avut migranți necalificați din Polonia sau România, care se mută în zonele rurale, fără a vorbi engleza.”
Britanicii pun pe primele locuri în îngrijorările lor alte probleme, precum costul vieții sau degradarea serviciilor de sănătate din UK. Și aceasta vine după câțiva ani în care atitudinea publicului față de imigrație s-a îmbunătățit constant. Acum, spun sondajele, britanicii văd rolul imigrației mai pozitiv decât înainte de Brexit.
„Problema imigrației s-a inflamat”, a spus profesorul Ford, „dar a crescut aproape în întregime într-un singur grup politic: alegătorii conservatori existenți”.
Conservatorii radicali se opun imigrației
Analiștii spun că limbajul său populist vizează o parte din alegătorii conservatori nemulțumiți, care i-au oferit partidului victoria din 2019 în mare parte datorită promisiunii sale de a „împlini Brexitul” și pentru care imigrația rămâne o problemă de rezolvat. Politica privind Rwanda, spun acești analiști, oferă guvernului, care este în urmă cu Partidul Laburist de opoziție în sondaje, acoperire pentru abordarea sa mai pragmatică a imigrației legale.
„O mare parte a coaliției pro-Brexit este încă anti-imigrație, naționalistă și chiar rasistă”, spune profesorul Portes. „O parte din motivul pentru care poți fi atât de dur cu Rwanda este acela de a avea o strategie relativ liberală privind migrația economică.”
De când au fost publicate cele mai recente statistici privind migrația, guvernul a fost supus presiunilor pentru a reduce numărul celor care sosesc legal în UK. Ministerul de Interne a anunțat luna aceasta că va reduce numărul membrilor de familie pe care lucrătorii calificați îi pot aduce cu ei, prin creșterea salariilor minime pe care trebuie să le încaseze pentru a obține vize. Cu aceste măsuri, a estimat că aproximativ 300.000 de persoane care au venit anul trecut nu ar mai fi eligibile.
„Prin părăsirea Uniunii Europene, am câștigat controlul asupra cine poate veni în Regatul Unit, dar trebuie făcut mult mai mult pentru a reduce aceste cifre, astfel încât lucrătorii britanici să nu fie marginalizați și serviciile noastre socială să fie supuse la mai puține presiuni”, a spus James Cleverly, cel pe care Domnul Sunak l-a numit la Ministerul de Interne în locul doamnei Braverman.
Comitetul consultativ pentru migrație, un grup independent care consiliază guvernul, a spus că există motive pentru a ne aștepta la o „scădere semnificativă” a cifrelor în următorii câțiva ani. Dar a spus că imigrația nu va scădea foarte mult fără alte schimbări majore de politică.
***
