profit (beneficiu) net ce revine pentru
o acţiune emisă de o societate de capitaluri (anonimă
sau în comandită pe acţiuni). Mărimea, modul de
plată, formele de d. ş.a. sunt decise de către adunarea
generală ordinară, cu respectarea prevederilor statu-
tare. În principiu, mărimea d. depinde de rezultatele
financiare (mărimea profitului – beneficiului net),
strategia repartizării acestuia şi prevederile legislaţiei
în vigoare. În principiu, d. primare se distribuie în nu-
merar, într-o singură tranşă; în cazurile hotărâte de
adunarea generală şi admise prin statut, d. poate fi
distribuit şi în natură, sub formă de acţiuni, realizându-se
majorarea capitalului în mod operativ şi cu cheltuieli
de emisiune mai reduse. Ţinând seama că mărimea d.
distribuite influenţează cursul acţiunilor cotate şi
admise pentru tranzacţii pe piaţa bursieră, în firmele
mari se promovează o anumită politică privind vărsarea
d. Dintre acestea se remarcă: politica participării
directe, în care rata dividendelor în raport de profitul
net este stabilă, ceea ce face ca mărimea d. să urmeze
în mod direct fluctuaţiile profitului (beneficiului);
politica prudenţei, privilegiind evaluarea dividendelor
de o manieră regulată, independent de nivelul
beneficiului; politica nonstabilităţii, având la bază prin-
cipiul că d. fluctuează fără o logică aparentă. Practica
demonstrează că acţionarii aspiră spre cea de a doua
variantă. În raport de nivelul şi evoluţia d., se disting:
d. fix, cel care se acordă pentru acţiunile preferenţiale,
fără drept de vot; are o mărime determinată, stabilită,
de regulă, cu ocazia emiterii respectivelor acţiuni, iar
mărimea d. nu se modifică în funcţie de dimensiunile
profitului net, a altor indicatori economici şi de politica
promovată de către adunarea generală; d. variabil se
acordă acţiunilor ordinare, iar mărimea sa este diferită
de la un an la altul în funcţie de profitul net, conjunctură,
politica de investiţii şi de rezerve promovată de către
firmă etc; d. majorat, acordat acelor acţionari care
deţin acţiunile, fără întrerupere o perioadă de peste 2
ani. Aceste avantaje se bazează pe obiectivul de a
stabiliza acţionariatul şi se acordă în măsura în care
există o prevedere expresă în statutul societăţii; d.
preferenţial, cel care este distribuit mai întâi
acţionarilor care deţin titluri de proprietate
(preferenţiale); d. provizoriu, cel acordat pe parcursul
exerciţiului financiar şi care este intenţionat mai mic
decât profitul distribuibil. D. fictiv, cel distribuit cu
încălcarea diverselor dispoziţii în vigoare şi a statutului
de societate (v. Acţiuni, Piaţă financiară).
