Mulți speră că luni, 30 iulie, România se va trezi dis de dimineață ceva mai dumirită de ce i s-a întâmplat, și pregătită ”să intre în normalitate”. Nici cea mai mică șansă.
Toată lumea va ieși avariată din referendumul care trage linie sub 2 luni de derivă politică și instituțională, cu mici, dar relevante, excepții. Puținii care Nu au avut ce pierde se împart în două grupuscule:
Cei din culise, care i-au folosit pe Victor Ponta și Crin Antonescu drept carne de tun în lupta cu Traian Băsescu (Voiculescu, Hrebenciuc etc – la nivel de USL) – care i-au avariat serios pe cei doi, tot izbind cu ei în porțile grele ale Cotrocenilor. Nu mai e niciun dubiu că o tactică atât de precisă împotriva instituțiilor și o aplicare atât de eficientă Nu au fost produsul gândirii și experienței premierului și interimarului de la președinție.
Pe de altă parte sunt cei de la nivelul partidelor componente, pentru care prejudiciile de imagine înregistrate în război de copreședinții USL se contabilizează în luptele intestine (un exemplu: electoratul PSD ia în ușor plagiatul lui Victor Ponta, dar cel puțin două treimi din PSD nu doar că nu uită, dar știu deja cum și când vor folosi acest plagiat împotriva președintelui lor).
Toți ceilalți vor înregistra pierderi grele. Să vorbim mai întâi de pierderile ”lor” și să vedem cum și le-ar putea gestiona.
A – Situația în care Traian Băsescu se întoarce la Cotroceni, în urma invalidării referendumului.
”Epoca Băsescu” s-a încheiat, o știe și președintele suspendat. Problema lui este gestiunea ieșirii din scenă și remedierea în plan politic a avariilor pe care PDL – în general dreapta – le-a suferit în anii crizei și după măsurile de austeritate.
În plan personal e posibil să facă un gest spectaculos, care să atenueze problema de legitimitate care rezidă în invalidarea referendumului. Nu e o informație, e o supoziție – ar putea fi acest gest, ar putea fi altul: să-și prezinte demisia condiționând-o, însă, de măsuri de modernizare a statului: ”Domnilor, aveți aici demisia mea, e gata scrisă: devine valabilă din momentul în care va fi modificată această Constituție ambiguă. De fapt, devine valabilă din momentul în care veți respecta hotărârea poporului la referendumul din 2009: unicameral și 300 de parlamentari. Dacă nu consimțiți, rămân la Cotroceni și voi lupta mai departe pentru respectarea acestei dorințe a poporului” – ar putea suna, politicește, propunerea (de neacceptat pentru niciun partid) a lui Traian Băsescu. Asta în planul parcursului său politic personal.
Mai există un nivel al mizei întoarcerii sale: cel al politicii externe. Pentru Europa, revenirea lui Băsescu ar fi ”întoarcerea interlocutorului” la Bruxelles și revenirea în fruntea unei țări semiprezidențiale a celui care știe cel mai bine ce are de făcut.
Pentru PDL ar fi nu doar victoria psihologică, ci și speranța secretă că s-ar putea întoarce, după parlamentare, la guvernare într-o alianță: e greu de crezut că USL, care a luat la locale 48% vot politic, nu va mai fi pierdut în ultimele 2 luni 4-5-poate 8 procente. Or, cu 40% și cu Bruxellesul împotriva ta, va fi greu să găsești aliați pentru guvernare până și la Mizil.
Nu va putea coabita cu USL: pentru politica externă va forța neîncetat înlocuirea catastrofalului Marga, va conserva situația de la justiție (Parchetul general, DNA etc), va arunca din când în când câte o grenadă cu cuiul scos pe masa la care se întâlnesc copreședinții USL. Mai ales în breșa făcută de plagiatul lui Victor Ponta. Ceilalți vor riposta.
B – Situația că Traian Băsescu este demis, că USL câștigă victoria pentru care, practic, a fost formată această alianță. Complicat – atât pentru USL, cât, mai ales, pentru ”puciștii” al căror succes înseamnă, de fapt, intrarea pe un teren incredibil de ostil. Mai ostil decât chiar câmpul de bătălie cuTraian Băsescu.
Mai întâi, lucrurile ”soft”:
Crin Antonescu – președinte, fie și interimar, al României. Va gestiona – promulgări, numiri, reexaminări etc – legislația produsă în parlament sau aiurea. Va ceda, de facto și inutil sub aspectul eficienței, către Victor Ponta, atributele în politica externă. De altfel e foarte greu de închipuit – până și la nivelul imaginației vizuale – un Crin Antonescu la masa Consiliului European, mai ales după ce s-a petrecut în România ultimelor săptămâni. Poate și pentru că – în afară de un oarecare talent oratoric cu valabilitate strictă doar în registrul de la București – și-a ținut la secret viziunea și calitățile de șef al statului. Crin Antonescu cel de la alegerile din 2009 a murit de mult.
Ce aduce nou acest Crin Antonescu nou? Hmm: a bifat deja, în doar două săptămâni, un sfert din lista de încălcări ale Constituției de care este acuzat Traian Băsescu – mai puțin cele ce țin de implicarea în actul guvernamental: acolo e chiar greu, trebuie să mai întâi să înțelegi și să pricepi ce se întâmplă, și trebuie să te mai și lase cei care-l țin în șa pe premier.
Victor Ponta: vulnerabilizat și în plan intern și, mai ales, pe plan extern. Cei care spun că Traian Băsescu oricum nu conta în politica externă se pripesc: Da, Băsescu nu era președintele pe care să și-l fi dorit românii care au ceva pretenții de la țara lor; dar totuși: Victor Ponta? Ponta cel de azi, nu cel de acum 3-4 luni, ”tânăra speranță” pe care-l căuta din ochi oricine privea în viitorul mediu.
Problema sa e că încă nu reușește să înțeleagă un lucru absolut elementar: viitorul său în politica europeană (că politica României va fi, în următorii ani doar o anexă a politicii europene) a primit o lovitură mortală în momentul în care s-a așezat la masa Consiliului European după ce Curtea Constituțională stabilise că în acel moment nu avea ce căuta acolo, iar ceilalți 26 de la masă știau acest lucru. Numai printr-un joc al conjuncturilor va remedia acel prejudiciu – și asta numai dacă are și noroc.
Și acum lucrurile ”hard”:
-, Leul se duce la vale nu doar din cauza crizei politice, ci și din cauză că lipsește orice indiciu că ar exista o politică economică coerentă gata să-l susțină. De altfel, cele două nenorociri se completează reciproc și formează un amestec care le va exploda în față nu decidenților, ci celor care asistă la acest festival al inconștienței. Iar ce am auzit până acum în materie de planuri și strategii (admitem că USL nu a avut vreme să ia măsuri concrete – știm cu toții de ce) sunt proiecții vagi într-un viitor sumbru.
-,TVA 9% la alimente? Încă nu există la guvern o simulare și un studiu de impact, făcute profesional pentru asta, iar FMI-ul asta va cere.
-, Subvenționarea energiei pentru irigații. Care irigații, într-o țară cu arabilul fărâmițat? În plus: seceta cumplită pe care tocmai o parcurgem, va afecta serios PIB-ul și creșterea – norocul României au fost în 2011 ploile care au făcut din agricultură regina creșterii economice și a ieșirii din recesiune. În plus,apropo de PIB – cum e pregătit ACUM anul 2013, când creșterile salariale de 8+8 % vor fi plătite tot anul: prăbușirea cursului să trăiască, cu tot ce înseamnă asta pentru mediul de afaceri și pentru puterea de cumpărare.
-, Probleme grave în Spania și Italia: niște sute de mii de români ar putea alege în orice moment să se întoarcă acasă, acolo unde cel puțin au o casă.
-, poziționarea în cadrul UE e o carte tot mai grea în politicile viitorului iminent – ce spui, ce primești, ce oferi (și, în definitiv, cine ești, sau cine mai ești) într-un moment în care Franța e dispusă să cedeze suveranitate pentru eurobonduri, iar ministrul de externe al spaniei numai că nu conjură marii contributori să facă mai repede guvernul economic comun?
-, resursele naturale rămân monedă de schimb – așa cum au fost în ultimii 22 de ani – gazele de șist, conducta Isaccea-Negru Vodă, liberalizarea pieței de energie și toate celelalte: cum se va negocia dacă, pentru a primi sprijin și certificate de bună-purtare politică, trebuie din capul locului ca viitorii cumpărători să închidă ochii la derapajele instituționale? Ca Petrom-ul? Ca Bechtel? Ca EADS?
-, acum 3-4 luni, pentru liderii USL acordurile cu FMI erau ”împovărătoare”, ”le vom renegocia imediat ce vom veni la putere”. Acum vicepremierul anunță dorința guvernului de-a mai încheia un acord – criza politică și situația economică reclamă nu doar banii, ci și credibilitatea în fața ”piețelor” sătule de incoerență economică și criză politică.
-, discursurile și politicianismele țin, poate, în colegiul lui Victor Ponta – acolo unde Plagiat e un cuvânt chiar ”mișto”, poate deveni un nume într-un certificat de naștere, alături de Dolar ; dar în fața celor care decid cum să se poziționeze față de România, desființarea și înființarea de instituții în beneficiul premierului sunt abuz de putere și punct.
-, mai trecem? Da: o măsură precum creșterea pragului de la care se plătește TVA e morfină, nu medicament pentru cancerele din mediul de afaceri. Iar noi avem la Economie un ”delegat” interimar (un vameș!), căci PNL n-a reușit să producă, în 3 ani de opoziție, un ministru sau un șef de partid în locul lui Antonescu.
De altfel, e aproape de necrezut ca, după 3 ani de opoziție, să nu fii în stare să ieși la defilare cu o garnitură de miniștri pe care să n-o rărească, într-un ritm amețitor, Justiția sau ANI, și cu niște planuri de guvernare minimale – planul A, Planul B, C etc.
Astea toate ar trebui să țină guvernul în ședințe 24 din 24 de ore – și dacă ar fi făcut-o, USL ar fi intrat fluierând în alegerile parlamentare din toamnă. În loc de ele, vedem un sevraj al puterii, iar nevroticii se află în plină criză și dărâmă și sparg totul în calea lor, cum fac alcoolicii care, după abstinența forțată, se trezesc într-o dimineață cu mirosul etilicului în nări.
Nu mă număr printre zăltații care o țin langa de dimineața până dimineața cu ”puci”, ”lovitură de stat” etc, etc. Experiența îmi spune, însă, două lucruri: a) Știu, după aceste 3-4 săptămâni, cum va guverna USL și ce va face cu instituțiile statului după ce va veni la putere. b) Colegii/partenerii/mentorii europeni vor pleaca, în următorii 2-3 ani, de la premisa că în România alinierea la standardele instituționale europene Nu e un proces ireversibil, că e încă o țară de la care te poți aștepta la orice, și că singura soluție e mult-așteptata și discutata guvernanță.
Puse cap la cap, toate acestea configurează România de după referendumul de duminică. Doar câteva săptămâni ne va lua să înțelegem că toate astea sunt simptomele unor boli cronicizate în politica și guvernarea românească – fie pe stânga, fie pe dreapta – și că problema Nu era Băsescu, indiferent ce se va întâmpla la referendum.
**
Bun: cum rămâne cu ”valorile europene”, ”modernizarea instituțiilor statului”, ”noua clasă politică”, ”noua generație de guvernanți”? – ne întrebăm astăzi Noi, nostalgicii anilor 2005-2007, când, în fața ușii, speram că aderarea va simplifica trecerea noastră de la politica rudimentară la guvernarea responsabilă ? În loc de răspuns, mi se naște în minte o altă întrebare: cum ar fi arătat lucrurile în instituțiile statului astăzi, la patru săptămâni de la asaltul USL, dacă reacțiile de la Bruxelles n-ar fi existat?
Răspunsul îl găsim privind la cei care produc această clasă politică și la pretențiile pe care le ridică cei guvernați.
3 milioane de români la cea mai activă vârstă sunt plecați, iar asta înseamnă că 30% din populația activă Nu decide aici. Nu alege în funcție de interesele sale de oameni activi, nu pune presiune pe clasa politică (cu banii, logistica și activișii a trei mari partide se mobilizează la protestete de orice fel doar câteva mii de nemulțumiți în mod real), nu produce criterii de selecție a decidenților guvernamentali. Or o țară nu pierde 30% din populația activă nici după un război.
Ceilalți trec prin referendumul de duminică, iar rezultatul, indiferent care va fi el, e viziunea despre viață, lume și guvernare a celor care-au rămas.
(Vineri, 27 iulie 2012)
Urmărește-ne pe Google News
16 răspunsuri
„Nu mă număr printre zăltații care o țin langa de dimineața până dimineața cu ”puci”, ”lovitură de stat” etc, etc.”
Usurel-usure cu imprecatiile; scuze, dar posibil ca dvoastra sa fiti catalogat printre „zăltaţii” care se cred total impartiali si infailibili. Si asa ceva „nu se egzista”.
In opinia mea de cetatean care am traversat tot iadul comunist este o lovitura de stat; diferita de ce am citit in carti sau am aflat din revista Lumea ca se intimpla in lume, dar lovitura de stat prin desfiintarea unor institutii, ciuntirea unor atributii, acapararea unor institutii de catre guvern si Parlament.
Vorba dictatorului: nu se mai actioneaza cu un grup de colonei ori cu un pluton de soldati, ci cu ordonante de urgenta.
In rest, opinii pertinente si personale, nu va pot combate.
Felicitari Dl CRISTIAN GROSU pentru ca in evaluarea starilor fe fapt a unor fenomene dovediti ca aveti clar-viziune, cap limpede, minte luminata si previziune. OAMENI VALOROSI ca DVS pot gasi solutii si proiecta directii de emanicipare, modernizare sau dezvoltare a Romaniei. Ghinionul poporului roman este ca are bafta numai de TEMBELI, CRIMINALI si MAFIOTI la carma destinului.
Dar nu e vorba de ghinion. e vorba de cultura, de mentalitate. si aici intram pe terenul ala in care se vorbeste de scoala, de instructie, de educatia in mediul rural. un incult e usor de prostit: iata de ce au existat atitea reforme ale invatamintului… pentru ca, vorba unui prieten, tara te vrea prost….
si apoi pe cine vrei sa voteze un badaran de la tara (coada vacii)care ar avea dificultati sa scrie da sau nu in cazul in care nu ar exista stampilele de vot. cind vom avea un sistem de invatamint care sa garanteze instructia, o biserica apta sa promoveze onest valorile morale, ghinionul va disparea.
dar mai dureaza…
Clar si la obiect.Felicitari!
Felicitari domnule Grosu.
Masa problemelor mioritice vor apare dupa acest referendum . Si indiferent de rezultat.
Astazi , pe fondul evenimentelor, o masa tot mai mare de persoane a inteles limitele democratiei „originale ” si a aberatilor produse de promotorii ei. Trecuti sau prezenti.
Daca iesirea noastra din puciul acesta a fost speranta in capetele luminate ale tarii, putem sa ne luam afio de la tot ce a insemat scapareNu pot comenta multe ptr ca sunt o pers, de 55 de ani cu pregatire medie si veti spune ca sunt ne citita ,dar un singur lucru am sa va zic ,…..vai de noi sarac popor roman ,…daca nu ne desteptam,Se mta rusii la noi ,si nu mai pleaca ,ceeace isi doresc mult acesti ;;tineriguvernanti ;;bagati la inaintare
Felicitari pentru articol!Pertinent!Vom vedea luni,cu toate ca rezultatul este destul de previzibil!
Imi vine sa rid, Brucan a luat-o in barba si aici si articlolul asta e dovada. A zis 20 de ani. Pai in 20 de ani „cei din culise”(cum ii numiti d-voastra Domnule Grosu) nu au cum fizic sa dispara. Si nu poate nimeni sa ii schimbe – nici macar ei insusi…
brucan a pierdut din calcul tocmai chestiunea cu care am încheiat: nu s-a gândit că românia va pierde 30% din populația activă – cea care are interese și planuri coerente de viață și care poate pune, astfel presiune pe clasa politică. cu încă 3 milioane de activi în electorat – așa îmi place mie să cred – pe mulți saltimbanci nu i-am mai vedea astăzi pe scena politică.
En passant, daca ambasadele romane nu ar fi populate cu cine sint populate – pt mine ambasada e ca o masina a timpului, ma catapulteaza direct in 1986 – poate am vota mai multi… 🙂
Felicitari pentru analiza. Corecta, pertinenta, cuprinzatoare.
Cu adevarat, nu era Basescu ci suntem noi. Care am uitat ce inseamna de fapt democratia, cu adevarat.
Ca nu ni s-a permis, este altceva, ceva ce tine de o mai veche meteahna, pe care am incercat sa o redau prin gandurile mele (pe blog), si de care este vinovata (prin mentinere, ignorare, utilizare) intreaga clasa politica postdecembrista.
Mulțumesc tuturor pentru aprecieri – și vă aștept în continuare, chiar și când nu veți fi de acord cu mine și veți scrie și argumenta asta.
CG
Va voi „urmari” cu consecventa.
Cornel Grosu 😀
Eu nu prea înțeleg ce anume a schimbat USL în „instituțiile statului”. CC e la fel cum era și înainte. Chiar și modificarea dorită aducea CC la nivelul anului 2010 când ,înțeleg, nu aveam un deficit de democrație. Toată tevatura cu MO, a fost doar in media, că încă n-am gasit o hotărâre a CC care să nu fi fost publicată la vreme. Dar avem o practică asemanatoare folosită de guvernul Boc. Bănuiesc iarăși că atunci nu aveam un deficit de democrație.
Încă nu avem asumări de răspundere ale Guvernului in lanț. Încă nu avem numărători de voturi a la Anastase (careia, justiția independentă i-a dat NUP). Încă nu avem modificări ale legii DNA prin ordonanța de urgența (Macovei). Nici nu vreau să mă gândesc cam ce scandal ar fi dacă ar modifica USL legea DNA acum.
La argumentele Dvs:
da, de aia am si scris in textul de mai sus că Nu mă număr printre cei care strigă pe toate drumurile ”puci” sau ”livitură de stat” sau tot felul de alte sloganuri.
Dar vă dau acest link de pe cursdeguvernare (mai sunt vreo 3, dar acum nu le mai caut): https://cursdeguvernare.ro/6-pasi-pentru-ruperea-constitutiei-de-decizia-guvernamentala.html
iar la asta adaugați 2 lucruri esențiale:
1. premierul Ponta a participat la primul său Consiliu European încălcând decizia Curții Cnstituționale (dată cu o zi înainte și pe care a și comentat-o public la aflarea ei – nu putea pretinde că nu o cunoaște) , iar membrii Consiliului știau cum stau lucrurile cu reprezentarea României în acel moment pentru premier CCR nu înseamnă nimic.
2. situația a fost readusă în normalitatea funcționării instituțiilor tocmai sub presiunea UE (și aici aș vrea să se observe că, în plină solidaritate ideologică a ”bombatanților” europeni, nici măcar stânga nu i-a luat partea premierului român de stânga, ci a fost doar mai rezervată în aprecieri și invective).
despre asumările de răspundere și ordonanțele PDL – citiți analizele noatre de la vremea respectivă – deși ele aveau atunci contraargumentele – unele forțate, dar altele nu – că unele asumări vizau reformarea unor sisteme (salarii la bugetari, pensii, piata muncii etc) impuse de finanțatorii crizei de la acea oră – FMI, banca Mondială, Comisia europeană. Situațiile nu se compară pentru că sunt diferite chiar dezideratele.
traian Băsescu putea fi demis fluierând dacă USL ar fi avut minima răbdare de-a trece prin toate procedurile: i-ar fi ieșit și acest lucru, și ar fi și câștigat puncte în sondaje. Acum mă tem că a și pierdut acele puncte, a și speriat pe toată lumea, a intrat în conflict și cu bruxellesul ș cu alți parteneri în schimbul de replici .. și tot așa. Una peste alta, a înregistrat prejudicii serioase, indiferent dacă Băsescu va fi sau nu demis duminică.
De acord cu argumentarea finala.
Dar, cum traim in GOLANIADA si ne conducem dupa niste principii „curat murdare”, situatia este cea pe care o traversam astazi.
Daca-mi permiteti, legat despre principii, redau ceea ce gandeam anterior:
MARȚI, 17 IULIE 2012
Ganduri despre principii
Motto : ” Mandria merge inaintea pieirii si trufia merge inaintea caderii”.
Se analizeaza peste tot modul in care pdl-ul si presedintele suspendat ( tandem ce se poate constitui intr-o chestiune constitutionala !) si-au pierdut puterea. Media interna si cancelariile UE (mai ales Bruxelles) se dau de „ceasul mortii” pentru a demonstra cat de „miseleste” a actionat actuala putere.
Dar oare asa sa fie ?
Ma gandesc, de pilda, ca in anul de gratie 2010, cand adresam mesaje presedintelui, actualii opozanti erau „pe cai mari”, incalcand orice limita a bunului simt prin aroganta si indiferenta aratata celor multi (dar prosti – ne socoteau ei). Cu o golanie cinica si-au calcat in picioare toate promisiunile facute in campaniile electorale pe baza principiului lor smecheresc : ” ciocu’ mic, ca acum suntem noi la putere !”.
Vinovatul perpetuarii acestei stari, actualul dublu suspendat, a uitat cand le tinea isonul, a propus (ca un adevarat premier” en titre”) si a promulgat legile saracirii saracilor, pe principiul : „celor ce au (adica bogatilor) li se va da, iar celor ce nu au (saracilor, adica), li se va lua si ceea ce se pare ca aveau”.
Spre surprinderea lor, cealalta tabara nu a stat degeaba si, acumuland puncte contra puterii, a actionat si ea dupa niste principii bine studiate si rodate in timp : „ochi pentru ochi, dinte pentru dinte”, pentru ca, nu-i asa, ” cine scoate sabia, de sabie va pieri” si ” cine seamana vant, culege furtuna”.
Deunazi, tot gandind la principiile care conduc societatea romaneasca, am ascultat un remix al „Titanicului”, cu aluzie la declaratia emfatica a primului timonier post-decembrist, cum ca (citez din memorie): „daca eram eu comandantul Titanicului, il salvam”. Si mi-am amintit, din filmul cu acelasi titlu, ca si constructorul supervaporului (de la acea vreme) credea ca nici Dumnezeu nu-L va putea scufunda.
Probabil ca nici acel constructor, pierit in tragicul accident si nici inconstientul comandant din mileniul trei nu au cunoscut semnificatia frazei din motto. Care vrea sa sublinieze multe lucruri.
Gandindu-ma, insa, la acele principii care guverneaza clasa politica romaneasca, si nu numai, nu pot incheia aceasta scurta meditatie decat parafrazandu-l pe nenea Iancu:
” o societate (clasa politica) lipsita de principii crestine, care v-a sa zica ca nu le are!”.