Cu toate că recentele șocuri au acutizat creșterea tot mai accentuată a inflației și au inhibat ritmul de creștere al activității economice, acestea nu sunt singurele probleme cu care se confruntă economia globală, scrie Nouriel Roubini, într-o opinie publicată în Project Syndicate.
El punctează că actuala criză stagflaționistă a rezultat ca urmare a unei ”serii de șocuri negative asupra ofertei agregate care au redus producția și au crescut costurile”, o consecință a pandemiei și a războiului. Economistul avertizează însă că și în absența acestor factori, perspectivele economiei globale nu erau cele mai optimiste.
”Există multe motive de îngrijorare că actualele condiții stagflaționiste vor continua să caracterizeze economia globală, producând o inflație mai mare, o creștere mai scăzută și, posibil, recesiuni în multe economii.”
Nouriel Roubini
O primă cauză structurală ar fi, în opinia sa, ”o retragere a globalizării și o revenire la diferite forme de protencționism”.
”Acest lucru reflectă factori geopolitici și motivații politice interne în țările în care cohorte mari de populație se simt <<lăsate în urmă>>. Creșterea tensiunilor geopolitice și blocajele de pe lanțurile globale de aprovizionare generate de pandemie este probabil să conducă la o mai mare relocalizare a producției din China și piețele emergente către economiile avansate – sau cel puțin în state mai apropiate, în grupuri de state aliate politic. Oricum ar fi, producția va fi relocată în țări cu costuri mai mari”, este de părere Nouriel Roubini.
În plus, argumentează el, fenomenul de îmbătrânire a populației va pune presiune pe forța de muncă în multe țări, inclusiv în statele emergente, ceea ce va genera presiuni inflaționiste asupra salariilor. Mai mult, pentru că cei în vârstă au tendința de a nu-și cheltui economiile, creșterea acestei cohorte va amplifica presiunile inflaționiste și va reduce potențialul de creștere economică.
Un alt factor stagflaționist îl reprezintă poziția multor state vizavi de lucrători migranți, care în ultimii ani au sprijinit reducerea presiunilor salariale.
Schimbările climatice duc la creșterea prețurilor
Relația SUA-China este la rândul său de natură să genereze presiuni stagflaționiste, prin fragmentarea economiei.
Schimbările climatice sunt, la rândul lor, un factor agravant, deoarece seceta și alte probleme de mediu pot afecta productivitatea și implicit prețurile produselor agricole și ale alimentelor. Roubini amintește și campania dură în direcția decarbonizării care nu întrecut investițiile în energii verzi așa încât acestea nu au ținut pasul, generând presiuni asupra prețurilor.
Sănătatea publică va reprezenta o altă preocupare de natură să genereze stagflație pe măsură ce statele se vor întrece să-și asigure acumularea de provizii critice.
”De asemenea, trebuie să ne facem griji cu privire la războiul cibernetic, care poate provoca întreruperi grave în producție, după cum au arătat atacurile recente asupra conductelor și procesatorilor de carne”, avertizează Roubini.
Acești factori vor adăuga ”combustibil” reacției politice împotriva inegalităților mari de venituri, ceea ce va duce la mai multe cheltuieli fiscale pentru sprijinirea lucrătorilor, șomerilor, minorităților vulnerabile și a celor „rămași în urmă”, crede economistul.
”Eforturile de a spori ponderea veniturilor muncii în raport cu cea a capitalului, oricât de bine intenționate, vor duce la multiplicarea conflictelor de muncă și apariția unei spirale inflaționiste salarii-prețuri”, crede Roubini.
La acestea se adaugă efectele pe termen lung ale războiului din Ucraina, primul fiind acela că viitoarele prognoze vor trebui să ia în calcul, pentru prima dată în decenii, riscul unor operațiuni militare de amploare. Impunerea de sancțiuni este, la rândul său, deflaționistă.
”În cele din urmă, folosirea dolarului ca pe o armă – un element central al sancțiunilor – este, de asemenea, stagflaționistă. Nu doar că generează fricțiuni severe în comerțul internațional cu bunuri, servicii, mărfuri și capital, dar încurajează rivalii americani să-și diversifice rezervele valutare către alte monede”, punctează economistul.
În timp, acest proces ar putea slăbi dolarul, ceea ce ar scumpi comerțul internațional.
”Optimiștii ar putea argumenta că încă ne putem baza pe inovația tehnologică care exercită presiuni dezinflaționiste pe termen lung. Acest lucru poate fi adevărat, dar factorul tehnologic este cu mult depășit numeric de cei 11 factori enumerați mai sus”, conchide economistul.
