duminică

16 ianuarie, 2022

Noul Cod al insolvenței: Administratorii vinovați de insolvența unei companii vor răspunde cu propria avere în fața creditorilor

Share on facebook
Share on twitter
Share on linkedin
Share on pocket

8 iulie, 2013

Persoanele cărora le este imputată insolvenţa unei firme ar putea fi obligate să acopere din propria avere, parţial sau integral, datoriile societăţii respective, potrivit proiectului noului Cod al insolvenței, prezentat luni de Mediafax.

Îți mulțumim că citești cursdeguvernare.
Abonează-te la newsletter aici.

Managerii găsiți responsabili de insolvență vor mai fi pedepsiți și cu interdicția de a mai ocupa o funcție în administrarea unei firme, timp de 10 ani de la data hotărârii judecătoreşti definitive în cauză.

Ministerul Justiției a inițiat proiectul unui Cod al insolvenței, în vederea limitării situațiilor în care o serie de firme produc prejudicii unor creditori și intră în insolvență, pentru ca administratorii și patronii să scape fără plata datoriilor respective.

Prevederile noului proiect de Cod al insolvenței:

  • La capitolul privind atragerea răspunderii pentru intrarea în insolvenţă, documentul stabileşte că, în cazul în care în raportul administratorului judiciar sau al lichidatorului sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariţia stării de insolvenţă a debitorului, judecătorul sindic poate dispune, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, ca o parte sau întregul pasiv neplătit al debitorului ajuns în stare de insolvenţă să fie suportată de membrii organelor de conducere şi/sau supraveghere din cadrul societăţii, precum şi de orice alte persoane care au contribuit la starea de insolvenţă a debitorului, fără să depăşească prejudiciul aflat în legătură de cauzalitate cu fapta respectivă.
  • Se va considera că acele persoane sunt responsabile dacă au folosit bunurile sau creditele firmei în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane, au făcut acte de comerţ în interes personal sub acoperirea firmei, au dispus, în interes personal, continuarea unei activităţi care ducea, în mod vădit, firma la încetarea de plăţi, au ţinut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ţinut contabilitatea în conformitate cu legea, au deturnat sau au ascuns o parte din activul firmei ori au mărit în mod fictiv pasivul acesteia, au folosit mijloace ruinătoare pentru a procura firmei fonduri, în scopul întârzierii încetării de plăţi, au plătit sau au dispus să se plătească, în luna precedentă încetării plăţilor, cu preferinţă unui creditor, în dauna celorlalţi creditori.
  • În cazul nepredării documentelor contabile către administratorul judiciar sau lichidator, atât culpa, cât şi legătura de cauzalitate între faptă şi prejudiciu se va prezuma.
  • Acţiunea se prescrie în termen de 3 ani, iar prescripţia începe să curgă de la data la care a fost cunoscută sau trebuia cunoscută persoana care a contribuit la apariţia stării de insolvenţă, dar nu mai târziu de 2 ani de la data pronunţării deschiderii procedurii.
  • Persoana împotriva căreia s-a pronunţat o hotărâre definitivă de atragere a răspunderii nu mai poate fi desemnată administrator sau, dacă este administrator în alte societăţi, va fi decăzută din acest drept, timp de 10 ani de la data rămânerii definitive a hotărârii.
  • Răspunderea persoanelor în cauză nu va putea fi însă angajată dacă, în organele colegiale de conducere ale persoanei juridice, s-au opus la actele ori faptele care au contribuit la starea de insolvenţă sau au lipsit de la luarea deciziilor care au contribuit la starea de insolvenţă şi au făcut să se consemneze, ulterior luării deciziei, opoziţia lor la aceste decizii.
  • Răspunderea nu va putea fi angajată nici dacă în luna precedentă încetării plăţilor au fost efectuate, cu bună-credinţă, plăţi în executarea unui acord cu creditorii, încheiat ca urmare a unor negocieri extrajudiciare pentru restructurarea datoriilor debitorului, cu condiţia ca acordul să fi fost de natură a conduce la redresarea financiară a debitorului şi să nu fi avut ca scop prejudicierea şi/sau discriminarea unor creditori.
  • Se va impune un prag minim, de 30% din totalul valoric al masei credale, ca şi condiţie suplimentară pentru aprobarea planului de reorganizare a firmelor în insolvenţă cu cinci categorii de creanţe, iar planul va putea fi prelungit oricând, dar pe termen limitat de până la 18 luni.
  • Dacă sunt trei categorii de creditori, planul se consideră acceptat în cazul în care cel puţin pentru două categorii votează planul. În cazul în care sunt patru categorii, planul se va considera acceptat tot pe baza a 30% din totalul valoric al masei credale, dacă este votat de cel puţin două categorii şi una dintre categoriile defavorizate acceptă planul.
  • Planul de reorganizare va putea fi modificat oricând pe parcursul procedurii, dar nu va putea fi prelungit decât pentru o perioadă de până la 18 luni.
  • În cazul intrării in faliment după confrmarea unui plan de reorganizare, titularii creanţelor vor participa la distribuiri cu valoarea acestora astfel cum au fost înregistrate în tabelul definitiv consolidat, respectiv cu suma efectiv datorată de către debitor, nu cu cea înscrisă în planul de reorganizare, ca în prezent.
  • Persoana care semnează un antecontract de vânzare-cumpărare a unui imobil cu o firmă care ulterior intră în insolvenţă va primi imobilul doar dacă acel antecontract a fost înscris în Cartea Funciară, lichidatorul asigurându-se în prealabil că drepturile creditorului sunt respectate. Lichidatorul se va asigura în acest caz de protecţia drepturilor acelor creditori care deţin creanţe cu clauze de preferinţă asupra bunurilor.
  • Codul insolvenţei va proteja creditorii la începutul procedurii, debitorii vor putea cere insolvenţa doar dacă valoarea creanţei este de minimum 90.000 lei, nu indiferent de sumă ca în prezent, iar creditorii vor putea cere insolvenţa debitorilor într-un termen de trei ori mai scurt, de 30 zile.
  • O altă modificare este pregătită pentru cuantumul minim al creanţei în funcţie de care poate fi formulată cererea de deschidere a insolvenţei, în condiţiile în care, în prezent, este impusă o „valoare-prag” doar pentru creditor, de 45.000 lei. Prin Codul insolvenţei va fi introdusă o astfel de valoare-prag şi pentru debitor, dublă faţă de cea a creditorului.
  • Va fi menţinută prevederea conform căreia, prin derogare de la Codul muncii, după data deschiderii procedurii, desfacerea contractelor individuale de muncă ale personalului debitoarei se va face de urgenţă de către administratorul judiciar/lichidator, fără a fi necesară parcurgerea procedurii de concediere colectivă. Administratorul judiciar/lichidatorul va acorda în continuare personalului concediat doar preavizul de 15 zile lucrătoare.
  • O firmă care are bunuri printr-un contract de leasing şi intră în insolvenţă poate deveni proprietarul acelor bunuri dacă îşi achită ratele curente şi obligaţiile la zi faţă de societatea de leasing, chiar dacă nu şi-a plătit datoriile înregistrate la momentul deschiderii procedurii insolvenţei.


Share on facebook
Share on twitter
Share on linkedin
Share on pocket

citește și

lasă un comentariu

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

toate comentariile

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

articole categorie

Citește și:

 ”Nu știm ce și unde vom fi atunci: dar timp de 25 de ani, această publicație trimestrială (format A4, peste 200 de pagini într-o realizare premium) va...

rrr