operaţiune prin care la o locaţie (închiriere) de echipamente mobiliare sau imobiliare se asociază o eventuală cumpărare, ulterioară, în măsura în care chiria poate fi asimilată în contul preţului final pentru echipamentul respectiv. Pentru cel ce are nevoie de echipamente şi recurge la l., se realizează o finanţare simplă şi rapidă pentru întreaga investiţie, dar are un cost relativ ridicat. Această formă
de finanţare este foarte sensibilă la conjunctură. L. se deosebeşte de: a) locaţie, care constă într-o simplă în- chiriere; b) locaţie-vânzare, care implică automat cumpărarea utilajului de către cel ce l-a închiriat la sfârşitul contractului de locaţie; c) vânzare cu temporizare, care implică un transfer de proprietate de la început, însoţită însă de un avans şi, totodată, de un credit pentru cumpărător obţinut de la o bancă, astfel încât să reducă ieşirea fondurilor cumpărătorului. Ulterior, cumpărătorul îşi achită corespunzător ratele la bancă şi vinde total sau parţial echipamentul unei societăţi de l., după care îl închiriază de la aceasta (v. Credit, Finanţare, Locaţie de gestiune).
