UE încearcă să pună un preț pe respingerea migranților ca o soluție creativă – și controversată – pentru a debloca dezacordurile care amenință să deraieze șansa Europei de a reforma modul în care îi primește pe solicitanții de azil.
De luni de zile, oficialii au fost blocați în negocieri tensionate pentru a găsi o formulă care să asigure că zecile de mii de persoane care caută protecție în Europa sunt distribuite mai uniform în cele 27 de țări ale UE. O astfel de perspectivă este însă respinsă de Polonia și Ungaria, între altele.
Ca o soluție alternativă, diplomații UE au discutat o soluție foarte ”capitalistă”: țările care nu vor să accepte cotele de migranți să plătească ca să fie scutite de această obligație.
Negociatorii se poartă în prezent pentru a stabili o taxă per migrant – undeva între 10.000 și 22.000 de euro, potrivit surselor Politico – care să fie percepută de la țara care refuză să primească solicitanți de azil.
O variantă alternativă este ca țara respectivă să nu plătească numerar, ci să ofere statelor care primesc migranți sprijin material de valoare echivalentă: asistenți social, echipamente, medicamente, hrană etc.
Momentul adevărului
Discuțiile despre migrație domină această săptămâna la Bruxelles. Consiliul își propune să-și încheie propriile negocieri până miercuri, înainte de a-și preda ”ștafeta” miniștrilor care supraveghează migrația din statele membre. Aceștia urmează să se întrunească joi la Bruxelles.
Dacă negociatorii nu pot ajunge joi la un acord, miniștrii se vor reuni din nou la sfârșitul acestei luni pentru o întâlnire specială.
La un nivel de bază, oficialii încearcă să abordeze creșterea numărului de solicitanți de azil care sosesc în mare parte în UE de-a lungul țărmurilor țărilor din sudul Europei, cum ar fi Italia și Grecia. Scopul lor: să se asigure că acești solicitanți de azil sunt procesați și repartizați mai uniform în toată Europa, facilitând în același timp returnarea persoanelor ale căror cereri sunt respinse.
Migrația a egalat nivelul maxim din 2016
În primele patru luni ale anului, peste 80.000 de migranți au sosit în UE fără să treacă printr-un punct oficial de intrare, o creștere de 30% față de aceeași perioadă din 2022, un nivel nemaiîntâlnit din 2016.
Ca efect al regulilor actuale, prima țară care primește acești migranți este obligată legal să proceseze cererile de azil și este responsabilă pentru persoane. Aceasta înseamnă că solicitanții de azil nou sosiți se stabilesc în mod disproporționat de-a lungul granițelor Europei sau se mută ulterior, fără permisiune oficială, în altă țară din UE pentru a căuta de lucru.
Numeroase țări de la granița UE s-au confruntat cu acuzații persistente și bine documentate de „respingere”, practica ilegală de a respinge/returna pur și simplu solicitanții de azil pe măsură ce ajung.
Cât costă să refuzi cota de migranți
Încercările de a crea un sistem la nivel UE pentru primirea și distribuirea solicitanților de azil au eșuat în mod repetat în ultimii ani. Soluția propusă acum este cea denumită „solidaritate obligatorie”.
Toate țările UE ar fi obligate fie să accepte o cotă de solicitanți de azil, fie să achite compensații financiare dacă nu o face.
În ceea ce privește ”taxa”, cifrele propuse variază între 10.000 și 22.000 de euro. Țări precum Austria și Slovacia fac eforturi pentru o sumă mai mică, pe baza unor studii referitoare la costul mediu pentru procesarea și găzduirea unui solicitant de azil timp de un an.
Președinția suedeză a propus cifra mai mare, de 22.000 euro.
Polonia, care a primit deja 1 milion de ucraineni, întreabă de ce UE nu ține cont de asta și vrea să o oblige să plătească. Țări precum Slovacia și Republica Cehă refuză cifra de 22.000 de euro.
Nici Italia, care a făcut din relocarea migranților o prioritate a cabinetului Giorgia Meloni, nu acceptă încă acest compromis. Roma se teme că acordul nu rezolvă problema returnării celor ale căror cereri de azil nu sunt aprobate.
Oficialii nu au stabilit nici cifrele-cheie: câți solicitanți de azil trebuie să primească (sau pentru care să plătească) țările anual și câți solicitanți de azil trebuie să proceseze o țară înainte de a putea pretinde că este la „capacitate”.
Discuția actuală vizează relocarea a 30.000 de migranți anual în întreaga UE.
***
Urmărește-ne pe Google News
Un răspuns
adica vrei nu veri silamizarea, tio baga pe gat Bruxellul….solidaritate ar insemna sa ajutam tarile de forntiera sa repsinga migranntii, nu sa ii impartim,,,,,pana la urma populatia a fost intrebata ce vrea?sau ca de fiecare data in „democratia” bruxelleza deciziile se iau impotriva ei? cand europenii s-au dus prin Africa, America, Asia, se numea colonizare, acum ca vin aia aici de ce se numeste altfel?si de ce suntem obligati sa ii primim?avem vreun tratat cu tarile respective de unde vin, suntem in vreo unuine cu ei si nu stim noi?eu sper doar ca primele victime din romania ale acestor migranti teroristi sa fie cei care au fost de acord cu aceasta crima, sau macar din familiile lor…din pcata sunt slabe sanse pentru asa ceva, vor cadea victime cetatenii simpli care habar nu au cum i-au vandut conducatorii