Nivelul de trai din regiunea București-Ilfov – 131% din media UE ! Moldova și Oltenia – la capătul opus

Nivelul de trai din regiunea București-Ilfov a urcat la 131% din media UE, potrivit datelor publicate săptămâna aceasta de Eurostat referitoare la PIB-ul regional pe anul 2013 (decalajul de timp este cel obișnuit, dată fiind tehnica de prelucrare statistică a datelor ).

Astfel, zona capitalei României a devansat în termeni comparabili orașe precum Madrid (128%), Roma (118%), Berlin (113%), Lisabona (108%) și Budapesta (108%).

Indicatorul utilizat a fost Produsul Intern Brut pe locuitor calculat la paritatea puterilor de cumpărare standard, adică ajustat cu nivelul prețurilor din fiecare țară.

Astfel, cele 17.400 euro pe locuitor ale Bucureștiului și împrejurimilor au fost echivalate cu 34.900 euro pe locuitor în condițiile prețurilor medii la nivel european.

Din păcate, însă, cinci din cele opt regiuni de dezvoltare ale României au continuat să figureze în top 20 al celor mai sărace regiuni ale Uniunii, ocupând locurile 5 (Regiunea Nord-Est, aflată la 34% din media UE), 9 – 10 (regiunile Sud-Vest Oltenia și Sud-Vest Muntenia, ambele cu câte 41%), 14 (Sud-Est cu 45%) și 15 (Nord-Vest, cu 47%).

În context, marea surpriză o constituie apariția pe primul loc în clasamentul sărăciei a unei regiuni din Franța, și anume Mayotte, care a înregistrat un nivel al PIB/locuitor de doar 27% din media UE.

În afara de aceasta, au mai apărut la coada celor 273 de regiuni europene analizate cinci regiuni din Bulgaria, patru din Ungaria și cinci din Polonia.

De remarcat și poziționarea ”împrăștiată” a rezultatelor din România ( între 34% și 47%), spre deosebire de omogenizarea din ce în ce mai evidentă în cazul Bulgariei ( 30% – 37%), Ungariei (40% – 45%) și Poloniei (48% – 49%). Cu alte cuvinte, la noi se trăiește în majoritatea provinciilor diferit de prost iar la ei cam la fel de prost.

(Citiți și: ”Analiză / Cele 4 Românii și drumul fiecăreia până la euro. Divergența internă severă”)

De altfel, raportul Eurostat arată că România are un ecart de nivel de trai la nivel regional net mai mare față de cel din Polonia, Ungaria sau Bulgaria, fiind depășită la acest aspect doar de Slovacia și Cehia. Acestea au capitalele poziționate pe locurile 6 și 9, în topul celor mai bogate regiuni ale UE, fiind chiar și înaintea Vienei ( care apare de-abia pe locul 12).

La modul în care se prezintă datele oficiale funizate de Eurostat, dacă ar fi să facem o glumă, am putea spune că în Moldova se trăiește ca în Bulgaria, în Muntenia și Oltenia ca în Ungaria iar în Ardeal și Banat precum în Polonia.

Foarte interesantă asemănarea dintre Macroregiunea Trei și regiunea Londrei, care dă și cel mai mare nivel de trai pe locuitor din UE în zona sa centrală (325% din media UE).

Păstrând proporțiile, în ambele cazuri avem de-a face cu o zonă urbană dens populată și care raportează venituri de peste trei ori mai mari față de teritoriul din jur, dar media astfel realizată descrie mult mai bine nivelul economic de ansamblu al celei mai avansate părți din teritoriul național.

La nivel aspirațional, trecerea din Muntenia în București este mai importantă decât plecarea de la București la Londra, mai ales dacă aceasta din urmă s-ar face undeva mai la periferia capitalei britanice.

Cert este că discrepanțele la nivel teritorial apar ca exagerate la noi chiar în context regional, deși ele reflectă, pe undeva, tocmai inegalitățile existente în anumite state nordice, presupus mai omogene.

Chestiunea reclamă o politică fermă de atenuare a acestor inegalități, care se amplifică de la an la an în loc să se estompeze.

Dacă ne uităm la datele din urmă cu doar un an, scorul București – Moldova a urcat de la 126 – 33 la 131 – 34. Ceea ce conservă, pe undeva, raportul de nivel de trai dar duce decalajul în prezent, foarte probabil, la peste 100% din media UE. Adică imens.