Atât presa chineză cât și oficialii chinezi au preluat propaganda rusească referitoare la războiul din Ucraina, potrivit platformei EU vs DiSiNFO, un proiect pilot al Serviciului European de Acţiune Externă, înfiinţat în 2015, ca replică campaniilor de dezinformare ale Federaţiei Ruse, care afectează Uniunea Europeană.
Analiza Eu vs Disinfo arată că mass-media şi oficialii chinezi spun că nu Rusia ar fi vinovată pentru agresiunea militară împotriva Ucrainei, ci „expansiunea Occidentului şi a NATO spre est din ultimii 20 de ani, ignorând preocupările legitime de securitate ale Rusiei”.
Totuși, China susține că „respectă integritatea teritorială şi suveranitatea tuturor ţărilor”.
Pe măsură ce şi-a îndreptat atenţia către Ucraina, mass-media chineză controlată de stat a promovat o serie de naraţiuni pentru a ilustra aceste afrimații.
Neutralitatea propagandistică a Chinei
Dinainte chiar invazia Ucrainei de către Rusia să fi început, China și-a afirmat un statut de observator neutru, susţinând oficial punerea în aplicare a acordurilor de la Minsk, menite să pună capăt războiului din estul Ucrainei.
China nu a recunoscut niciodată anexarea Crimeei de către Rusia şi până acum nu a dat niciun semn public că ar putea face acest lucru. De atunci, această neutralitate şi rolul Chinei de facilitator în conflict a fost amplificat.
Totodată, discursurile chineze despre pace, ajutorul umanitar şi evacuarea cetăţenilor – aşa cum a fost cristalizat de „iniţiativa în şase puncte” a ministrului de Esterne FM Wang Yi, sunt impregnate de critici la adresa aşa-zisei dezinformări a Occidentului şi sancţiuni. Acestora din urmă, susţine China, li se opun „partenerii care au păreri asemănătoare” şi lumea în curs de dezvoltare.
Așa încât, problema nu ar constă în ceea ce se întâmplă în Ucraina, ci în cât de rele sunt SUA şi Occidentul. Pe de o parte, China îşi exprimă sprijinul pentru „suveranitatea şi integritatea teritorială a tuturor naţiunilor”.
Dar, pe de altă parte, nu menţionează niciodată în mod public încălcarea de către Rusia a integrităţii teritoriale a Ucrainei şi chiar rezistă în mod explicit apelurilor de a condamna Rusia.
În schimb, canalele oficiale chineze subliniază în mod repetat „problemele istorice complexe” din spatele situaţiei din Ucraina, evitând orice acuzaţie.
Omisiunile vinovate ale Chinei
Preşedintele Xi încă nu a găsit timp să vorbească cu Ucraina, deşi este dispus să vorbească cu partenerul strategic al Chinei, Rusia.
Asta – cu toate că China a încheiat un acord de parteneriat strategic cu Ucraina din 2013. Chiar înainte de acest moment, în 1994, guvernul Chinei a aprobat oficial principiile memorandumului de la Budapesta, oferind asigurări de securitate Ucraine.
Atunci China a promis alături de Rusia, SUA, Marea Britanie şi Franţa să respecte suveranitatea, independenţa şi graniţele existente ale Ucrainei în schimbul renunţării acesteia la armele nucleare.
Ezitantă față de integritatea Ucrainei, fermă în chestiunea Taiwan
Când discuțiile despre integritatea teritorială au fost legate de chestiunea Taiwn, o revărsare de declaraţii cu privire la poziţia neclintită a Chinei s-a produs pe această tema: Taiwan nu este Ucraina, iar insula este acuzată de mass-media şi oficiali controlaţi de stat că exploatează conflictul pentru a atrage atenţia internaţională.
China nu este de fapt neutră în ceea ce priveşte problema viitorului Ucrainei. În cele din urmă, oficialii chinezi acceptă ideea conform căreia pentru a se ajunge la pace, Ucrainei trebuie să-i fie refuzat dreptul de a se integra în NATO – potrivit analizei EU vs DiSiNFO.
China citează adesea Actul final de la Helsinki din 1975 atunci când se referă la „principiul securităţii indivizibile”, în timp ce în mod convenabil omite faptul că acelaşi document consacră dreptul ţărilor de a-şi alege liber alianţele la care doresc să adere.
Carta de la Istanbul din 1999, semnată tot de Rusia, adaugă dreptul ţărilor de a-şi alege liber aranjamentele de securitate.
Articolul 51 din Carta ONU garantează dreptul statelor la autoapărare colectivă. Articolul 2.4 din aceeaşi Cartă include respectarea suveranităţii, independenţei şi integrităţii teritoriale a statelor – acestea fiind principii de bază pentru politica externă a Chinei.
„Şi chiar dacă Rusia subminează în mod clar însăşi baza pentru stabilitatea sistemului nostru internaţional, China nu a condamnat-o”, arată specialiştii de la EU vs Disinfo.
Pericolul invaziei nici nu a existat până ce nu s-a realizat
Multă vreme, China s-a întrebat dacă a existat vreo criză în Ucraina. Până pe 24 februarie, rapoartele despre invazia iminentă a Ucrainei de către Rusia au fost etichetate ca fiind nimic altceva decât „exagerare înspăimântătoare” – urmând exemplul Rusiei în acest sens.
De asemenea, se precizat că Washington-ul avea o agendă de dezinformare care urmărea propriile sale scopuri geopolitice.
De asemenea, China a susţinut că acumularea de trupe la graniţa cu Ucrina a fost cauzată de SUA. Politica „agresivă” a SUA a fost apoi pusă în contrast cu aparentul calm al Chinei, cu politica sa de ajutor şi de căutare a păcii.
Chiar şi atunci când Rusia a invadat, oficialii chinezi au refuzat să folosească cuvântul „invazie” şi au considerat că avem de a face cu o metodă tipic occidentală de a distorsiona realitatea.
Cu câteva excepţii sporadice, singura instituţie mass-media chineză controlată de stat care utilizează în mod regulat termenul „invazie” este CGTN.
Occidentul și nu Rusia dezinformează
Chiar şi confruntaţi cu masacrul de la Bucha, chinezii de peste mări au condamnat acţiunile Rusiei.
„Canalele oficiale chineze acuză în mod regulat SUA şi Occidentul de dezinformare, demontând afirmaţii potrivit cărora China cunoştea planul Rusiei şi sprijină conflictul. Astfel, ca actor cu aspect neutru, China a invocat rolul ONU şi a făcut apel la negocieri mai degrabă decât la confruntare, fără a pune la îndoială niciodată rolul Rusiei în geneza conflictului.
Mai mult, declaraţia comună publicată de cele două ţări după întâlnirea preşedinţilor Xi şi Putin în ajunul ceremoniei de deschidere a Jocurilor Olimpice a arătat clar că China sprijină propunerile Rusiei privind garanţiile de securitate în Europa şi se opune oricărei extinderi a NATO, omiţând din nou dreptul menţionat mai sus al ţărilor de a-şi alege alianţele cu care şi Rusia a fost de acord, se arată în analiza menţionată.
„Nevinovăția” Rusiei
„Deja înainte de invadarea Ucrainei de către Rusia, China a schiţat câteva poziţii care acum par să fie imuabile. Mai presus de toate, China a susţinut că NATO şi SUA sunt de vină pentru acest război (perpetuând un mit văzut în naraţiunile pro-Kremlin), şi că motorul acţiunilor acestora sunt sentimentele anti-chinezeşti şi anti-ruseşti.
Mai târziu, alte naraţiuni împrumutate din propaganda Kremlinului au reapărut în canalele controlate de stat chineze: naraţiunile de conspiraţie conform cărora SUA operează biolaboratoare militare periculoase în Ucraina şi că serviciile de informaţii americane sprijină grupurile neonaziste din Ucraina. Prin republicarea articolelor de la Sputnik, mass-media chineză a oferit o platformă pentru a răspândi aceste conspiraţii”, mai spune analiza citată.
China înțelege Rusia
Aceste naraţiuni anti-SUA şi anti-NATO întăresc ideea că Rusia nu este agresorul. După invadarea Rusiei, China a afirmat că înţelege preocupările de securitate ale Rusiei, dând vina în continuare pe Occident pentru abordarea sa. „Alinierea retorică a presei de stat chineze”
Totuşi, China nu a amplificat toate naraţiunile de dezinformare ale Rusiei şi au existat, de asemenea, divergenţe ocazionale, în special în ceea ce priveşte victimele umane şi materiale, pe care reţeaua de televiziune chineză controlată de stat CGTN le-a „demontat uneori”.
Totuși, China a trimis ajutoare umanitare către Ucraina, deoarece situaţia „nu este aşa cum şi-ar dori China să fie”. Unele articole ale universitarilor chinezi din mass-media internaţională ar putea crea, de asemenea, impresia că cel puţin unele persoane din China sunt îngrijorate de un impact economic grav asupra Chinei şi de pericolul ca China să devină izolată în cazul unui război lung în Ucraina sau în cazul în care ţările ar fi, din nou, împărţite în două blocuri opuse – un Război Rece 2.0.
„Una peste alta, alinierea retorică cu Kremlinul a presei de stat chineze a fost observată încă de la începutul crizei , iar ştirile din presa chineză controlată de stat s-au bazat în mare măsură (deşi nu exclusiv) pe surse ruseşti. În cele din urmă, războiul din Ucraina a fost folosit de China pentru a promova pe o scară mai largă critica deja familiară faţă de SUA şi Occident”, conchide EU vs DiSiNFO.
***
