Cu războiul din Ucraina intrat în al doilea an și fără o cale clară către pace, NATO este pe punctul de a lua ”o serie de decizii seismice” începând din această vară pentru a revoluționa modul în care se apără. Membrii mai lenți ai alianței, scrie Politico, vor fi ”forțați la actiune”.
Deciziile în fața NATO vor plasa alianța – care protejează 1 miliard de oameni – pe calea către una dintre cele mai mari transformări din istoria sa de 74 de ani.
Planurile care urmează să fie consolidate la summit-ul din Lituania, din această vară, promit să reînnoiască totul, de la bugetele anuale ale aliaților, la desfășurarea de noi trupe, până la integrarea industriilor de apărare în Europa.
Scopul: construirea unei alianțe pe care Putin nu ar îndrăzni să o conteste direct.
Fost ministru de Externe, Cristian Diaconescu a explict pentru CursDeGuvernare importanța deciziilor în pregătire și a anticipat: ”escaladarea militară e folosită cel mai adesea pentru dezescaladare diplomatică”.
Șefa de planificare a politicilor NATO: ”O schimbare istorică pentru Alianță”
Cu toate acestea, cel mai mare obstacol ar putea fi alianța în sine, văzută de mulți ca o ”colecție greoaie” de națiuni cu interese proprii și cu o birocrație care a promis adesea mult mai mult decât a livrat.
Acum, NATO trebuie să profite de impulsul apărut anul trecut, pentru a reduce birocrația și a dezvolta strategii de achiziții în timp de pace, pentru a face față unei Rusii imprevizibile și, probabil, din ce în ce mai beligerante.
(Citește și: ”Vladimir Putin desființează prin decret doctrina politicii externe față de UE, NATO și Republica Moldova”)
Este „o întreprindere masivă”, a spus Benedetta Berti, șefa de planificare a politicilor NATO. Grupul a petrecut „zeci de ani concentrându-ne atenția în altă parte”, a spu s ea. Terorismul, imigrația – toate au avut prioritate față de Rusia.
„Este într-adevăr o schimbare istorică destul de semnificativă pentru alianță”, a spus ea.
Vilnius – o „reproiectare” a modului în care Europa este apărată
Deocamdată, națiunile membre ale alianței par să fie gata pentru schimbare. Dar “examenul” îl vor da mai târziu în acest an, când li se va cere ”să-și deschidă portofelele”, iar firmelor din industria apărării li se va cere să colaboreze cu firme rivale.
Marea schimbare va avea loc în iulie, când aliații NATO se vor aduna la Vilnius, Lituania, pentru marele lor summit anual.
La Vilnius, cel mai înalt comandant militar al NATO urmează să anunțe un nou plan de suplimentare a trupelor și a echipamentelor de-a lungul graniței de est a Alianței.
(Citește și: ”Declarația de la Varșovia: Formatul B9 se angajează la creșterea prezenței militare pe flancul estic al NATO”)
Generalul Chris Cavoli, comandantul suprem aliat pentru Europa, va dezvălui noi planuri de reacție rapidă a personalului din întreaga alianță.
Schimbările vor echivala cu o „reproiectare” a modului în care Europa este apărată, a spus un înalt oficial NATO.
Forța de reacție rapidă va fi restructurată
NATO va cere țărilor să își asume responsabilitatea pentru diferite zone de securitate, de la spațiu până la forțele terestre și maritime.
„Aliații vor ști și mai clar care vor fi locurile lor de muncă în apărarea Europei”, a spus oficialul NATO.
Liderii NATO s-au angajat, de asemenea, să consolideze apărarea estică a alianței și să pregătească o forță de 300.000 de soldați care să poată fi detașați rapid, dacă va fi nevoie.
Sub actuala Forță de răspuns a NATO, alianța poate pune la dispoziție 40.000 de soldați în mai puțin de 15 zile. Conform noului model de forță, 100.000 de soldați ar putea fi activați în până la 10 zile, iar alți 200.000 de soldați ar putea fi activați în până la 30 de zile.
Ce obstacole trebuie să depășească Alianța
Prioritățile NATO reprezintă o schimbare față de preocupările anterioare ale alianței față de gestionarea crizelor pe termen scurt.
În esență, alianța „merge în cealaltă direcție și se concentrează mai mult pe securitatea colectivă, descurajare și apărare”, a spus un al doilea oficial NATO, care, la fel ca primul, a cerut anonimatul pentru a discuta despre planificarea în curs.
Pentru a implementa noua filosofie de apărare, NATO are de rezolvat câteva provocări. În primul rând, cooperarea fără fisuri a forțelor armate ale tuturor membrilor.
Apoi, convingerea țărilor care și-au subfinanțat programele de modernizare militară de ani de zile să crească rapid ritmul alocărilor. Nu în ultimul rând, integrarea rapidă a Suediei și Finlandei, țări pe punctul de a adera la NATO.
„NATO are nevoie de capacitatea de a adăuga viteză, de a pune formațiuni mari pe teren – mult mai mari decât înainte”, a declarat Bastian Giegerich, director de apărare și analiză militară și Institutul Internațional de Studii Strategice.
Ce mai importantă provocare: fisura ideologică Est – Vest
Țările de pe frontul de est al alianței au fost în ultimul an frustrate de ritmul mai lent al schimbării pe care mulți din Europa de Vest îl susțin după invazia Rusiei.
„Am început să ne schimbăm și în cazul partenerilor occidentali a fost un fel de întârziere”, a declarat generalul forțelor armate poloneze, Rajmund Andrzejczak, în timpul unei vizite la Washington luna aceasta.
(Citește și: ”Polonia acuză Germania că și-a încălcat promisiunea de a-i acoperi deficitul de tancuri”)
Vara trecută, NATO a nominalizat Rusia ca fiind cea mai directă amenințare la adresa sa – o schimbare semnificativă față de eforturile de după Războiul Rece de a construi un parteneriat cu Moscova.
Totuși, țările aflte pe flancul de est al NATO, care se află la mică distanță de Rusia, roagă aliații săi din vest să se miște mai repede pentru a ajuta la completarea golurilor de la marginile alianței și pentru a le susține planurile de întărire.
(Citește și: ”Premieră: SUA vor avea o strategie de lucru cu Aliaţii la Marea Neagră”)
Este important să „repetăm atribuțiile – ce țări vor livra ce unități”, a spus ministrul de externe al Estoniei, Urmas Reinsalu, adăugând că speră că SUA „vor juca un rol semnificativ”.
Oficialii și experții sunt de acord că aceste schimbări sunt necesare pe termen lung.
„Dacă Ucraina reușește să câștige, atunci Ucraina și Europa și NATO vor avea o Rusie foarte nemulțumită la ușă, reînarmându-se, mobilizându-se, gata să plece din nou”, a spus Sean Monaghan, oficial al Centrului de Studii Strategice și Internaționale.
(Citește și: ”Megadiscursul lui Putin despre Rusia în războiul cu Ucraina. Principalele mesaje”)
„Dacă Ucraina pierde și Rusia câștigă”, a completat el, Occidentul ar avea „o Rusia încurajată la ușă – așa că, în orice alternativă, NATO are o mare problemă cu Rusia”.
Invazia Rusiei, momentul de trezire la realitate
Nevoia continentului european de a se reînarma, pe măsură ce armele și echipamentele curg din stocuri către Ucraina, a fost la fel de bruscă ca și invazia în sine.
După ani în care bugetele de apărare nu au fost o prioritate și cu echipamente din epoca sovietică aflate în dotările multor state din est, solicitările pentru echipamente occidentale amenință să copleșească industria de apărare, care nu pare să dețină capacitatea de a onora comenzi în termen scurt.
Acest lucru ar putea genera o criză a munițiilor, tancurilor, vehiculelor de luptă ale infanteriei și armelor antiblindate.
(Citește și: ”NATO încearcă să rezolve problemele de aprovizionare a Ucrainei cu arme și muniții”)
NATO a semnalat această problemă în urmă cu un deceniu, dar nu a avut capacitatea de a schimba ceva.
Abia după ce Moscova a ocupat Crimeea și părți din Donbas, în 2014, membrii alianței au semnat „angajamentul Țării Galilor” de a cheltui 2% din PIB pentru apărare, până în 2024.
Marea majoritate a țărilor au ignorat politicos angajamentul, oferindu-i președintelui american de la acel moment, Donald Trump, motivul să ceară Europei să înceteze să se mai bazeze pe umbrela de securitate a Washington-ului.
Dar nici atunci lucrurile nu s-au schimbat radical și doar vederea tancurilor rusești avansând spre Kiev a zguduit Europa, împingând-o la acțiune.
Contextul obligă statele NATO să coopereze
Dar susținerea livrărilor de arme și muniții către Ucraina necesită nu doar voința guvernelor, ci și o colaborare profundă între industriile de apărare din Europa și America de Nord.
Acesta este un subiect delicat pentru UE, care totuși s-a angajat, împreună cu NATO și Ucraina, să stabilească un sistem de achiziție comună de armament pentru Kiev.
În mod tradițional, NATO și UE s-au dovedit grozave în a promite schimbări și au format comitete și grupuri de lucru pentru a onora schimbările promise, doar pentru a vedea cum schimbările sunt blocate în politica internă și rivalități.
(Citește și: ”Cum iese NATO din ”moarte cerebrală” – Recomandări de acțiune formulate de Grupul de reflecție”)
Dar de data aceasta, există sentimentul că lucrurile trebuie să se miște, că țările occidentale nu-l pot lăsa pe Putin să câștige și că Europa și SUA sunt obligate să coopereze onest.
„Oamenii trebuie să fie conștienți că aceasta este o luptă lungă. De asemenea, trebuie să fie conștienți de faptul că acesta este un război, nu este o criză. Acesta nu este un mic incident, undeva, care poate fi gestionat. Acesta este un război total. Și acum este tratat în acest fel de politicienii din toată Europa și din întreaga alianță și asta este absolut potrivit”, afirmă un oficial NATO.
Cristian Diaconescu: Deciziile NATO sunt necesare. Să nu uităm, escaladarea militară e folosită cel mai adesea pentru dezescaladare diplomatică
Fost ministru de Externe, Cristian Diaconescu, consideră deciziile în pregătire ale NATO ca fiind importante și necesare. Necesare pentru că vor echilibra balanța de putere pe flancul estic al Alianței. Și importante pentru că vor arăta Rusiei că nu există ”nuanțe” când vine vorba de apărare colectivă.
Într-o discuție cu CursDeGuvernare, Cristian Diaconescu a început prin a descrie contextul geopolitic actual.
”Se pare că, pentru prima dată după 1990, ne îndreptăm spre un nou Război Rece, de această dată atipic. Avem, față în față, o zonă autocratică pe care Rusia încearcă să o promoveze și un bloc democratic, al lumii libere.
Deosebit față de anii 90 însă – avem și o jumătate din lume care nu vrea să intre într-o tabără sau alta, preocupată în primul rând de criza energiei, de schimbări climatice și de o posibilă criză alimentară”, spune Cristian Diaconescu.
Fostul ministru de Externe a oferit exemple ale unor decizii și acțiuni anterioare ale NATO care au dat impresia Rusiei că poate să împingă înapoi Alianța.
”Deciziile pe care NATO urmează să le adopte sunt importante și necesare, iar România trebuie să fie foarte atentă la ce urmează.
De ce? La un moment dat, în anul 2008, s-a discutat în cadrul NATO conceptul ”Smart Defence” care să fie aplicat, de exemplu, în zona Mării Negre, care era confruntată cu amenințări din partea Federației Ruse. În acel context s-a discutat ca un stat să dezvolte un tip de armament, vehicule blindate, de exemplu, alt stat să dezvolte alt tip de armament, avioane, de exemplu și tot așa.
În caz de confruntare, statele respective urmau să constituie o alianță puternică și să contribuie fiecare cu ce producea. Din păcate, din cauza intereselor divergente ale industriilor de apărare din aceste state, acest concept nu a putut fi pus în practică.
Un alt exemplu. După 2014, după anexarea Peninsulei Crimeea, au început în cadul NATO discuțiile despre prezența avansată.
În 2016 au fost adoptate decizii oficile ale NATO care stipulau: În primul rând, înființarea grupurilor de luptă, patru la număr, la Baltică și nordul îndepărtat și, în al doilea rând, aplicarea concepului ”tailored defence” la Marea Neagră. Adică un răspuns adecvat situației din teren.
Privite din exterior, toate aceste decizii au indicat Rusiei că solidaritatea NATO este una nuanțată. Din fericire, lucrurile au fost rezolvate la summit-ul de la Madrid din 2022.
Dar trebuie să vedem efectele: la Marea Baltică nu s-a întâmplat și nu se întâmplă nimic, în vreme ce Rusia și-a dublat prezența în zona Mării Negre și continuă provocările”.
Cristian Diaconescu nu crede în scenariul unei confruntări NATO – Rusia.
”Repet, schimbările pe care NATO le pregătește sunt potrivite, adecvate și vor asigura un echilibru.
Nu cred însă că Rusia s-a plasat pe un trend de neoprit, iar deciziile NATO nu trebuie privite ca o simplă escaladare, ca ceva de neschimbat.
Sistemul politico – diplomatic este mult mai complex. Chiar și în aceste condiții de competiție militră, în ceea ce privește Federația Rusă – ce promovează dramatic component militară – nici perspectiva lor nu se exclude componenta diplomtică. Nu cred că vom rămâne doar cu această competiție militară, mai ales că escaladarea militară e folosită cel mai adesea pentru dezescaladare diplomatică”, afirmă Cristian Diaconescu.
***
