O expansiune a PIB-ului obținută cu prețul unui deficit fiscal sau de cont curent excesiv este de natură să destabilizeze parcursul pozitiv al unei economii, a reiterat guvernatorul Băncii Naționale a României (BNR), Mugur Isărescu, marți, la Universitatea Ovidius din Constanța, unde a primit titlul de Doctor Honoris Causa.
”Țin să remarc și că ritmul creșterii economiei slovace nu a mai atins în perioada postcriză nivelul de 5 la sută decât într-un singur an (2010), în timp ce în perioada 2003-2008 acesta s-a plasat permanent peste pragul respectiv. Aceasta este o ilustrare a faptului că după izbucnirea crizei globale ritmuri foarte înalte de creștere economică sunt mai greu de obținut într-o manieră sustenabilă, investitorii fiind mai prudenți, iar dezechilibrele mai dificil de finanțat. Este vorba despre o nouă normalitate care trebuie asumată în formularea politicilor economice. O expansiune prea rapidă, obținută, de exemplu, cu prețul unui deficit fiscal sau de cont curent excesiv, ar putea fi de natură să nu consolideze, ba chiar să destabilizeze, parcursul pozitiv al unei economii”, a precizat Mugur Isărescu.
Guvernatorul BNR a vorbit despre experiența altor state cu privire la adoptarea monedei unice, avertizând că aderarea la zona euro nu rezolvă automat problemele unei economii, ci este o etapă a procesului de convergență. ”Esențiale sunt însă coerența și sustenabilitatea politicilor economice”, a punctat el.
”În planul adoptării euro, se poate spune că nu este pentru cine se nimerește, ci pentru cine se pregătește. Iar pregătirea nu se încheie odată cu aderarea la zona euro, ci trebuie să continue și ulterior. În caz contrar, riscul unei inversări în derularea convergenței sau al unei stagnări de durată este major”, a declarat guvernatorul BNR.
Cele mai importante declarații:
- Există patru tipuri de convergență care trebuie luate în considerare. Convergența nominală este ușor de cuantificat, fiind prevăzute criterii clare, fiind cunoscute drept criteriile de la Maastricht. Un al doilea tip de convergență este cea reală, care se referă la nivelul de dezvoltare economică, fiind măsurată prin nivelul PIB pe locuitor. Al treilea tip de convergență la care mă refer este cea instituțională, care privește compatibilizarea instituțiilor cu cele ale zonei euro. În acest proces, o importanță deloc de neglijat o are și instituția băncii centrale, inclusiv din perspectiva independenței acesteia. Astfel, este necesară întărirea independenței BNR prin modificarea legii care guvernează activitatea sa. Este important de subliniat că nu trebuie să intervină modificări de natură a eroda în vreun fel independența instituției, așa cum ar putea să se întâmple dacă unele prevederi cuprinse în propuneri legislative recente ar fi adoptate. În fine, există și convergența structurală, care constituie un concept mai vag, referitor la adecvarea structurii economiei respective la cea a zonei euro. Convergența structurală vizează un spectru larg de domenii, de la structura pe ramuri a economiei până la flexibilitatea unor piețe și la sincronizarea ciclurilor de afaceri.
- Experiența practică a demonstrat că zona euro nu este un loc confortabil pentru economiile cu nivel scăzut de competitivitate sau cu piețe rigide. Forțarea excesivă a procesului de convergență este tot atât de nocivă precum trenarea acestuia. Dictonul latin festina lente se aplică și în acest caz, a ne grăbi încet pe calea convergenței însemnând să o parcurgem într-o cadență sustenabilă pe termen mediu și lung.
- În intervalul iulie 2015 – noiembrie 2017 România a îndeplinit toate criteriile de convergență prevăzute în Tratatul de la Maastricht. Faptul că, la momentul actual, valorile de referință pentru rata dobânzii pe termen lung și pentru inflație nu mai sunt îndeplinite reprezintă un avertisment că ar trebui depuse eforturi pentru realizarea convergenței nominale într-o manieră durabilă, și nu accidentală sau temporară. Acest lucru este posibil numai atunci când cele două tipuri de convergență se potențează reciproc.
Este important să menținem economia pe un trend de creștere, fiind totodată extrem de atenți să protejăm echilibrele macroeconomice recâștigate în urma unui proces dureros de ajustare care a avut loc după criza financiară internațională. Singura modalitate de a merge înainte este aceea de a recurge la un mix coerent de politici macroeconomice și la reforme structurale ferme, menite să majoreze potențialul de creștere a economiei și, în același timp, să îi sporească rezistența la șocuri. Această abordare nu ar trebui să lase loc politicilor prociclice.
