Manual: Cum gestionezi slab cea mai bună creștere economică din UE. Execuția bugetară la 6 luni

Bugetul general consolidat a înregistrat la finele semestrului I din 2017 un deficit de circa 6,3 miliarde lei, sumă echivalentă cu 0,77% din PIB estimat pentru anul în curs.

Rezultatul este semnificativ mai slab decât cel de anul trecut (-3,85 miliarde lei sau -0,51% din PIB). La rândul lui unul deloc strălucit după ce excedentul consemnat în prima jumătate a lui 2015 ( +4,2 miliarde lei sau +0,59%, ce vremuri !) fusese deja inversat ca urmare a combinaţiei toxice între scăderea fiscalităţii şi creşterea beneficiilor sociale.

Or, atenţie mare, anul trecut s-a terminat (zice Eurostat) cu deficit ESA (potrivit normelor europene de contabilitate) de 3% din PIB, după ce trecusem la mijlocul anului de reperul de -0,5% din PIB pe execuţia cash. Date fiind şi cheltuielile suplimentare angajate faţă de anul trecut e greu de crezut că vom mai reuşi să recuperăm în partea a doua a anului rezultatul mai slab din prima parte.

Cheltuielile ţinute ceva mai în scurt de fostul guvern tehnocrat ( obligat să aplice unele prevederi lăsate moştenire de cel politic de dinaintea lui) au prins iar viteză. Micul avans pe partea de venituri, apărut după masiva scădere înregistrată între semestrul 1 din 2015 şi semestrul 1 din 2016 ( -1,3% din PIB într-o jumătate de an) a venit dintr-un artificiu de fiscalitate.

Dacă se face raportarea sumelor rămase la buget ca impozit la creşterile salariale, rezultă la la fiecare 1,75 lei daţi în plus se întorc la buget imediat 0,75 lei sub formă de taxe şi impozite ( după aia ar fi trebuit să mai vină şi din accize, TVA etc.). Adică 43% „cash-back” la majorări salariale, de unde şi cele 0,3% din PIB pe segmentul de contribuţii de asigurări, ce au condus la majorarea ponderii încasărilor în PIB pe primul semestru cu 0,2% din PIB.

Execuția bugetară la 6 luni confirmă nesustenabilitatea diminuării semnificative a fiscalității, simultan cu stimularea consumului. Veniturile curente s-au majorat cu doar 4,5% iar veniturile fiscale s-au dus până la un alarmant -1,1%. Cu -4,3% la TVA, -7,6% la accize şi -6,3% la impozitul pe profit stai şi te întrebi cum e posibil aşa ceva într-o economie ce a crescut, potrivit datelor oficiale cu 5,7% brut în termeni reali pe primul trimestru al anului.

Cheltuielile şi redistribuirea lor

Pe capitole de cheltuieli, se evidenţiază net ieșirea clară din anvelopa salarială de 7% din PIB recomandată de instituțiile internaționale și asumată anterior de țara noastră.

Fenomenul nu poate decât să se accentueze până la finalul acestui ciclu electoral şi condus la cea mai mare creştere de cheltuieli bugetare ( +19,5% în termeni nominali şi patru zecimi de procent din PIB) – vezi tabelul.

De remarcat că pofta vine mâncând, respectiv avansul în puncte procentuale raportat la PIB al cheltuielilor salariale s-a dublat deja în prima jumătate a lui 2017 faţă de prima jumătate a lui 2016, când deja ieşise binişor din mai sus amintita anvelopă salarială. Iar asta încă înainte de a se aplica majorările salariale deja antamate pentru anul viitor. Când e greu de înţeles cum se va putea ”scoate la vopsea” deficitul bugetar.

Deja consacrat drept clişeul zilei în materie de gestiune bugetară, trebuie reamintit că banii necesari acoperirii (deocamdată la zi) promisiunilor electorale şi post-electorale de creşteri salariale în sectorul bugetar au venit pe seama reducerii cheltuielilor cu bunuri şi servicii şi a celor de capital. În context, rămâne un mister pe unde vor putea fi înghesuiţi la cheltuieli cei 2% din PIB pentru apărare asumaţi de preşedintele ţării.

Cât despre asistenţa socială, se observă o creștere de circa trei patru miliarde de lei în prima jumătate a acestui an faţă de aceeaşi perioadă a anului anterior. Se pare că unii dintre decidenţi nu au mers la cursul de economie – unde se spune că doar resursele sunt limitate, nu şi nevoile oamenilor (altminteri de înţeles) – sau l-au combinat cu zicala „cine împarte, parte îşi face”.

Aşa că, spre deosebire de salariile bugetarilor, a ieşit de două ori la rând (şi în anul electoral şi după) o creştere modică a asistenţei sociale de 0,1% pe an prin raportare la PIB. Aşa, cât să fie mulţumiţi suficient cei care au dat votul din motive pecuniare personale, mai puţin preocupaţi de societatea românească, evoluţia economiei în viitor şi altele asemenea.

Altfel spus, prin execuția bugetară curentă, s-a pus accentul tot mai clar în forţarea consumului pe termen scurt în defavoarea dezvoltării ţării pe termen mediu și lung. Pentru reflecţie, vă lăsăm să comparaţi două perioade. Cea de patru ani în care ne alegem decidenţii şi cea de 5 ani care reprezintă standardul de referinţă pe termen mediu. Dacă interesele pe termen scurt se contrazic cu cele pe termen mediu şi lung ce facem ?

Situaţia la pauza meciului bugetar

Pentru a vedea care este situaţia înaintea rectificării bugetare tradiţionale, după cum tot tradiţional bugetul intră în mari deficite exact pe ultimele două luni ale anului (indiferent că avem guvern de tehnocraţi sau govern politic), vă prezentăm situaţia la ”pauza meciului bugetar.”

Obiectivele încă nu par a fi de neatins, dar depind în mod esenţial de o creştere masivă a colectărilor pe semestrul 2 faţă de semestrul 1 (ar trebui o creştere de cam 17%, ceea ce pare imposibil) şi/sau de o reducere concomitentă (a se citi, în context, rectificare negativă) a cheltuielilor. Şi dacă pensii şi salarii vor trebui date, ghici de unde se va mai tăia ?