Industria gazelor naturale a cheltuit anul trecut peste 100 de milioane de euro pentru activități de lobby pe lângă instituțiile europene, potrivit unui raport al Corporate Europe Observatory (CEO).
Cel puțin 1.000 de lobbyiști, plus o armată de PR-iști și consultanți au contribuit la organizarea unor evenimente la Parlamentul European și au obținut sute de întâlniri cu cei doi oficiali care dețin portofoliile de interes: Miguel Arias Canete – comisar pentru Schimbări Climatice și Maros Sefcovic – vicepreședinte CE responsabil cu Uniunea Energetică.
De asemenea, au următit cu atenție politicile în domeniu și, printre alte lucruri, au încercat să impună mitul că acest combustibil este unul curat.
Lobbyiștii angajați de jucătorii de pe această piață s-au întâlnit de peste 460 de ori cu cei doi oficiali – Miguel Arias Canete și Maros Sefcovic – între noiembrie 2014 și august 2017, ceea ce înseamnă, în medie, trei întâlniri pe săptămână.
„Uniunea Europeană s-a dovedit a fi foarte receptivă la presiunea industriei și statelor membre, asigurând politici care acordă gazelor naturale un semnificativ sprijin legislativ, politic și financiar,” menționează raportul CEO.
Companiile din Top 10 al celor mai importanți jucători la Bruxelles totalizează 45% din cheltuielile de lobby ale sectorului, au folosit 235 de lobbyiști și au avut 95 de întâlniri cu cei doi oficiali europeni responsabili.
Datele sunt preluate din registrul de lobby al UE, care nu este însă obligatoriu, astfel încât multe companii și organizații nu sunt cuprinse în studiu. Potrivit Corporate Europe Observatory (un grup de lobby al societății civile care se concentrează pe probleme ce țin de transparența instituțiilor europene), patru din 10 entități identificate ca active în astfel de activități nu s-au înscris în Registrul de Transparență.
Toate categoriile de jucători de pe piață apar în evidențele instituțiilor UE, de la producători, la firmele de infrastructură, de utilități, de transport și utilizatorii industriali.
În ceea ce privelte producătorii de gaze naturale, firmele din top 5 însumează 66 de lobbyiști, iar Shell și Exxon Mobil virează cei mai mulți bani – câte 4,75 milioane euro, în 2016:
Firmele ce se ocupă de infrastructură sunt reprezentate la Bruxelles de 42 de organizații, totalizând 127 de lobbyiști, cheltuieli de 8,9 miliaone euro, adică aproximativ 9% din total.
Corporate Europe Observatory acuză aceste companii că sunt implicate atât în identificarea proiectelor ce vor fi construite, cât și în stabilirea celor care se vor ocupa de aceste proiecte. Ele se bucură de un larg acces la factorii decizionali, chiar dacă sumele puse în joc sunt sensibil inferioare celor angrenate de producătorii de gaze naturale sau industria chimică.
La aceste capitol apare și Nord Stream, de exemplu, pentru care s-au cheltuit anul trecut 0,5 milioane euro și au fost folosiți cinci lobbyiști, potrivit Registrului.
Cele mai mari sume sunt cheltuite de utilizatorii industriali: asociația celor din industria chimică (CEFIC) conduce de la distanță topul (cu 12,1 miliaone de euro), după cum se observă în primul grafic, urmată de industria îngrășămintelor.
Gazprom, PR printr-un consilier pe probleme media al lui Vladimir Putin
Gazprom folosește firma de PR GPlus, renumită la Bruxelles pentru două lucruri, scrie CEO:
- angajează foști oficiali europeni
- este un fel de purtător de cuvântnu doar al companiei, ci și al Kremlinului
GPlus câștigă anual de la Gazprom aproximativ 200.000 de euro pentru serviciile de lobyy, iar vicepreședintele firmei, britanicul Tim Price, este consilier pe comunicare al Gazprom export și, din 2006, senior media adviser pentru serviciul de presă al lui Vladimir Putin.
TAP – legăturile mult prea strânse dintre oficiali europeni și regimul Aliyev
Analiza oferă și un studiu de caz – conducta trans-adriatică, TAP, ultimul segment al gazoductului Euro -Caspian (ECMP, cunoscut drept Coridorul Sudic), care va transporta gazele azere până în Italia, via Albania.
Proietcul va costa 4,5 miliarde euro, o cincime din întregul ECMP, iar acționarii sunt:
- SOCAR (Azerbaidjan – 20%)
- BP (Marea Britanie – 20%)
- Snam (Italia – 20%)
- Fluxys (Belgia – 19%)
- Enagas (Spania – 16%)
- Axpo (Elveția – 5%).
ECMPC este proiectul stindard al vicepreședintelui Sefcovic și ar trebui să reducă dependența Europei de gazele rusești alimentând Europa cu gaze naturale aduse din Marea Caspică, prin intermediul furnizorului azer.
Proiectul va cimenta relația dintre UE și autoritățile represive din Azerbaijan și ar putea să contribuie la conservarea regimului lui Ilham Aliyev, un președinte considerat un lider autoritar și care și-a însușit mare parte din resursele țării, și-a instalat rudele și apropiații în posturi importante.
Pentru a depăși piedicile (opoziția fermierilor greci și italieni, de exemplu) și a acoperi încălcarea drepturilor omului în Azerbaijan, TAP și cei aflați în spatele lui au apelat la o rețea complexă de lobby și mituire, spune CEO.
Sunt amintite relațiile dintre grupul azer de lobby TEAS și politcienii belgieni, de exemplu, cazuri ce au fost dezvăluite și de jurnalista Daphne Caruana Galizia, ucisă în octombrie într-o explozie produsă de o bombă atașată sub autoturismul ei.
Fostul ministru belgian Marc Verwilghen a condus biroul TEAS din Benelux până în septembrie anul acesta, când a demisionat din cauza scandalului Laundromat, mecanismul de spălat bani care a dezvăluit legăturile de afaceri tot mai strânse dintre UE și regimul de la Baku.
Prima vizită oficială a vicepreședintelui Sefcovic a fost făcută în Azerbaijan, pentru a stabili înființarea Consiliului Consultativ al Coridorului Sudic de Gaze naturale, amintește CEO, iar între ianuarie 2015 și august 2017, oficialul european și membri ai cabinetului său au avut 31 de întâlniri cu reprezentanți ai BP, SOCAR, Snam, și TAP AG.
Trei dintre cei mai frecvenți patru vizitatori ai vicepreședintelui Sefcovic au fost TAP AG și acționarii acestuia, în timp ce societatea civilă a încercat degeaba să obțină o întrevedere cu acesta, menționează CEO.
Culmea ironiei, scriu autorii raportului, în pofida intențiilor declarate de a reduce dependența de gazele naturale rusești, este foarte probabil ca Gazprom să folosească TAP, via Turkish Stream.
