Avioanele militare franceze au intrat primele în luptă, sâmbătă, împotriva guvernului libian, controlat de Muammar Gaddafi, iar apoi Statele Unite şi Marea Britanie au lansat rachete de pe submarine şi alte nave de război.
Aeronavele franceze au distrus iniţial patru tancuri libiene la sud-vest de Benghazi, potrivit televiziunii Al-Jazeera, din Qatar, stat care s-a alăturat ofensivei internaţionale împotriva regimului oficial din Libia.
O serie de tancuri şi vehicule blindate libiene au fost distruse de avioane franceze, a anunţat şi un oficial al Armatei franceze, citat de agenţiile intrenaţionale de presă.
Totodată, rebelii anti-Gaddafi au recunoscut că au doborât, ”din eroare”, sâmbătă simineaţa, un avion propriu de vânătoare, deasupra oraşului Benghazi, iar potrivit Al-Jazeera, pilotul a murit. Avionul survola oraşul controlat de rebeli, potrivit AFP.
După intervenţia franceză, SUA şi Marea Britanie au lansat un prim val de aproximativ 110 rachete de croazieră Tomahawk asupra Libiei.
Potrivit, amiralului american William Gortney, rachetele au fost lansate de pe nave şi submarine şi au lovit peste 20 de obiective, printre care sisteme de apărare antiaeriană şi noduri de comunicaţii strategice.
”În această seară, forţe britanice sunt în acţiune deasupra Libiei. Ele participă la o coaliţie internaţională care s-a format pentru a aplica decizia Naţiunilor Unite şi a proteja poporul libian”, a susţinut şi premierul britanic, David Cameron.
Înainte de ofensiva americană, preşedintele Barak Obama a dat asigurări că acţiunea militară a SUA va fi limitată.
”Vreau ca americanii să ştie că utilizarea forţei nu era opţiunea care întrunea preferinţa noastră. Şi nu este o decizie pe care am luat-o cu uşurinţă. Dar nu putem rămâne cu braţele încrucişate când un tiran spune poporului său că nu-l va ierta şi când forţele sale îşi intensifică asaltul împotriva unor oraşe ca Benghazi şi Misrata, unde inocenţi riscă violenţe şi moartea din partea propriului lor guvern”, a insistat preşedintele american. Deci trebuie ca aceasta să fie clar: acţiunile au consecinţe şi trebuie respectată voinţa comunităţii internaţionale”, a spus Obama.
Dintre statele arabe, Qatarul, Arabia Saudită, Iordania şi Emiratele Arabe Unite sprijină eforturile internaţionale împotriva regimului Gaddafi. Forţele revoluţionare nou-instalate în Egipt şi Tunisiaoferă sprijin făţiş rebelilor anti-Gaddafi.
Regimul Gaddafi acuză forţele internaţionale de uciderea unor civili
Guvernul libian controlat de colonelul Muammar Gaddafi a acuzat, sâmbătă, forţele internaţionale că au atacat obiective civile din oraşele Tripoli, Misrata, Zouara şi Benghazi, situate pe coasta libiană a Mediteranei.
Potrivit televiziunii publice libiene, printre ţintele lovite de ”inamici” au fost spitalul de la Bir Osta Miled.
Intervenţiile internaţionale în Libia au fost condamnate şi de Comitetul Uniunii Africane, reunit, sâmbătă, la Nouakchott.
”Situaţia în Libia cere o acţiune urgentă pentru o soluţie africană crizei gravisime care traversează această ţară frăţească. Această soluţie trebuie să fie conformă ataşamentului nostru de respectarea unităţii şi integrităţii teritoriale a Libiei”, a declarat preşedintele mauritanian al Comitetului, Mohamed Ould Abdel Aziz, citat de AFP.
Cu tate acestea, el a admis că intervenţia militară străină în Libia este justificată de rezoluţia ONU în acest sens.
”Noi trebuie să ne coordonăm mai bine eforturile cu toţi partenerii noştri şi cu toate părţile vizate pentru a ajunge la o reglementare rapidă a crizei”, a menţionat el.
UE, către Gaddafi: Violenţa împotriva poprul libian trebuie oprită
Înaltul Reprezentant al Uniunii Europene pentru afaceri externe şi politică de securitate, Catherine Ashton, a reiterat, sâmbătă seară, după summitul internaţional de la Paris consacrat situaţiei din Libia, că rezoluţia Consiliului de Securitate al ONU a i-a transmis liderului libian Muammar Gaddafi că violenţa contra propriului popor trebuie să înceteze imediat, iar populaţia libiană trebuie ocrotită.
”Colonelul Gaddafi a avut şi încă are o alegere de făcut. Fie se supune imediat rezoluţiei Consiliului de Securitate al ONU, fie comunitatea internaţională nu va avea altă opţiune decât aceea de a continua să acţioneze. Eu sper că el va asculta cererile poporului libian, ale Uniunii Europene, ale Ligii Arabe şi ale Uniunii Africane şi va îndeplini toate condiţiile stabilite de comunitatea internaţională în rezoluţia Consiliului de Securitate al ONU”’, spune şefa diplomaţiei europene.
Italia nu exclude o participare importantă la atacurile militare din Libia. Iniţial s-a opus atacurilor
După ce s-a opus unei intervenţii militare a statelor UE contra lui Gaddafi, Italia îşi pune la dispoziţia aliaţilor bazele sale militare pentru stabilirea unei zone de interdicţie aeriană în Libia, dar nu exclude nici o eventuală participare mai importantă într-o a doua fază a atacurilor.
”Italia pune momentan la dispoziţia aliaţilor bazele sale militare. În ceea ce priveşte momentul în care Italia ar putea participa direct la operaţiunile militare, încă sperăm, având în vedere poziţiile adoptate nu numai de Occident, dar şi de lumea arabă, că regimul libian şi-ar putea schimba atitudinea”, a afirmat, sâmbătă, premierul italian, Silvio Berlusconi.
Ministrul italian de externe, Franco Frattini, a cerut, sâmbătă, aliaţilor internaţionali ca acţiunile militare să fie coordonate de acum înainte de la Capodichino – în apropiere de Napoli- în loc de Stuttgart, Germania – care a fost cel mai vocal lider european împotriva intervenţiie militare UE în Libia.
”Noi vom juca un rol fundamental în această operaţiune. Fără Italia, misiunea ar fi imposibilă”, a susţinut Fratini.
Italia a controlat Libia drept colonie, în perioada 1911 – 1943, iar în prezent principalele companii petroliere italiene au exploatări în statul nord-african.
Cine este Muammar Gaddafi
Muammar Gaddafi nu deţine nicio funcţie oficală în Libia, dar este recunoscut la nivel tradiţional – mai important decât cel oficial în regiune – drept lider, frate şi ghid al revoluţiei libiene.
El s-a născut la la 7 iunie 1942, şi controlează Libia de 42 de ani, fiind astfel cel mai longeviv dintre liderii arabi şi africani
Militar de carieră, cu studii academice în domeniu, Gaddafi, la conducerea Uniunii Ofiţerilor Liberi, a răsturant regimul condus de regele Idris, la 1 septembrie 1969.
Astfel, s-a instaurat Republica Arabă ”Frăţească” (Jamahirie) Libiană, după modelul loviturii de stat organizate de legendarul Gamal Abdul Nasser în Egipt, în iulie 1952.
Gaddafi s-a impus rapid în ierarhie şi a expulzat străinii prezenţi pe teritoriul Libiei, în special ofiţerii britanici, şi a eliminat bazele militare ale acestora.
Sub influenţa politicii anticoloniale americane, Marea Britanie şi întregul Occident au acceptat statusul obţinut de Gaddafi, însă relaţiile cu Occidentul s-au înrăutăţit din anul 1986.
Atunci, agenţi ai serviciilor secrete libiene au fost acuzaţi de lumea occidentală că ar fi plănuit detonarea unei bombe într-un club de noapte din Berlin frecventat de soldaţi americani.
SUA au declanşat raiduri asupra principalelor oraşe ale Libiei, Tripoli şi Benghazi, însă Gaddafi a scăpat tentativei americane de execuţie a sa.
Liderul libian a fost acuzat şi de atentatul terorist din 21 decembrie 1988, când o aeronavă de pasageri a PanAm s-a prăbuşit deasupra oraşului Lockerbie (Marea Britabie), 270 de civili pierzându-şi viaţa.
Naţiunile Unite au impus Libiei sancţiuni comerciale şi au izolat ţara de comunitatea internaţională, în urma acestor atentate teroriste.
Consiliul de Securitate al ONU a retras sancţiunile impuse Libiei, după ce regimul Gaddafi a recunoscut implicarea în atentatul de la Lockerbie şi a plătit despăgubiri materiale familiilor victimelor.
Tripoli a anunţat apoi renunţarea la programele de dezvoltare a armelor de distrugere în masă, iar relaţiile cu statele occidentale s-au îmbunătăţit considerabil.
Cu o populaţie de circa 6,4 milioane de locuitori, Libia înregistra în anul 2010 un produs intern brut de circa 76 de miliarde de dolari. PIB-ul pe cap nde locuitor ajungea astfel la circa 11.400 de dolari, mult superior României, de exemplu, care ajungea la circa 7.400 de dolari pe cap de locuitor, în 2010.
De asemenea, Libia suspine de un indice de dezvoltare umană (HDI) de 0,755, superior, de exemplu, Bulgariei, stat membru al Uniunii Europene. Indicele HDI în cazul Libiei – care măsoară speranţa de viaţă, accesul la educaţie, distribuţia veniturilor – este poate cel mai mare din Africa, potvit statisticilor prezente pe populara enciclopedie online. Cu toate acestea, şomajul depăşeşte 20% în Libia.
Poporul libian nu are acces la drepturi şi libertăţi nci măcar de nivel mediu la standarde europene sau americane, dar se încadrează în peisajul statelor din regiune.
Cu o economie bazată pe petrol, Libia dispune de cele mai importante resurse petroliere din Africa.
Urmărește-ne pe Google News
Un răspuns