Legăturile dintre Europa și China au crescut exponențial după cooptarea Beijing în Organizația Mondială a Comerțului, în 2001.
O serie de grafice realizate de Politico prezintă stadiul actual al acestor relații, indicând totodată motivele pentru care UE nu este la fel de fermă în relația cu statul descris de Comisia Europeană drept ”partener de negociere, competitor economic și rival sistemic”.
Aceste grafice descriu contextul în care, luni, începe summit-ul UE – China, în format online.
Investiții chineze în Europa
După mai bine de o decadă de creșteri constante, investițiile directe făcute de China în state din Europa au cunoscut un declin în ultimii 3 ani.
Marea Britanie a fost, de departe, cea atractivă destinație a banilor din China, însă și investițiile din țări precum Finlanda, Portugalia, Luxembourg și Malta sunt semnificative în comparație cu dimensiunea acestor economii.
(Citiți și: ”Investiții în progresie geometrică. China cumpără bomboanele de pe tortul european”)
Totalul investițiilor directe chineze în perioada 2000 – 2019 (miliarde euro) arată:
Marile economii europene – Marea Britanie și Germania- au fost beneficiarii tradiționali ai investițiilor din China, însă în ultimii ani fluxurile financiare s-au mutat către Nordul Europei, spre state precum Finlanda și Suedia.
Fluxul anual de investiții directe chineze către principalele 10 destinații europene, în perioada 2005-2019 arată:
Investițiile Europei în China
Relațiile economice arată ca o șosea cu două sensuri- pe măsură ce China a investit în Europa și Europa a început să investească în China. Când vine vorba de investițiile europene în China, Germania și Franța conduc clasamentul, la mică distanță însă de Suedia, Luxembourg și Irlanda.
Aici poate fi identificat unul dintre motivele pentru care UE, dar în special Germania și Franța, sunt neobișnuit de indiferente la abuzurile comise de China împotriva minorității uigure, de exemplu. Toleranța europeană este alimentată de promisiunile Beijingului, încă neonorate pe deplin, de deschidere a pieței chineze și de protejare a investițiilor și drepturilor de proprietate intelectuală.
Clasamentul investițiilor în China arată:
Fabricat in China, trimis în Europa. Și invers
În afara investițiilor directe, schimburile comerciale între Europa și China au crescut până la dependență în anumite sectoare. China asigură 19% din totalul bunurilor importate de UE, având însă o contribuție mult mai consistentă în state precum Cehia sau Luxembourg.
(Citiți și: ”Cum doarme UE sub industria strategică a mașinilor electrice: Viitorul tocmai a ajuns între China și Africa”)
China este a treia cea mai mare destinație de export a bunurilor produse în UE, după Statele Unite și Marea Britanie.
Importurile chinezești, în miliarde euro:
Exporturile UE către China, în miliarde euro, arată:
Exporturile culturale și ”diplomația urșilor Panda”
Relațiile UE- China depășesc sfera comercială. Schimburile culturale și educaționale joacă un rol important, China stabilind chiar un standard de calitate al relațiilor bilaterale prin faimosul export de urși Panda, acceptat de Beijing doar în relația cu anumite state.
Din punct de vedere cultural, China se promovează prin intermediul rețelei Institutelor Confucius. Numărul acestora în state UE:
Institutele Confucius, afiliate Ministerului educației din China, și-au atras criticile unor organizații poentru drepturile omului din Europa, care acuză că aceste organizații chineze își folosesc influența pentru a cenzura prezentarea în public a anumitor subiecte considerate ”sensibile” de către guvernul de la Beijing.
Europa mai găzduiește un număr important de studenți chinezi. Numărul absolvenților chinezi de universități europene raportat la un milion de locuitori din Europa:
Diplomația urșilor Panda – Beijingul folosește urșii Panda de zeci de ani în relația cu statele Occidentale. În mod uzual, perechile de urși sunt împumutate grădinilor zoologice Occidentale pe o perioadă de 10 ani.
Harta urșilor Panda împrumutați în Europa:
